Printre aceste produse secundare se numără şi şrotul de floarea soarelui, rezultat în urma extragerii grăsimii din seminţele de floarea soarelui, subprodus denumit generic „şrot”.
În vederea obţinerii în cantităţi cât mai mari a grăsimii din seminţele de floarea soarelui se practică extracţia cu solvenţi, proces în urma căruia în produsul secundar rămâne o cantitate redusă de grăsime, respectiv sub 1%. În cazuri mai rare, extragerea uleiului se face şi prin presare la rece, situaţie în care produsul secundar obţinut poartă denumirea de turte, acestea conţinând grăsime chiar până la 20%.
Calitate determinată de compoziţie
Există o mare variabilitate a compoziţiei chimice a şroturilor şi a turtelor, valorile orientative fiind redate în tabel.
Aşa după cum se observă, dacă seminţele de floarea soarelui nu sunt decorticate, şroturile care rezultă după extragerea uleiului au un conţinut mai redus în proteină şi mai ridicat în celuloză. Proteina din aceste şroturi este deficitară în lizină, dar are un conţinut ridicat în metionină.
Calitatea acestor şroturi depinde de cantitatea de coji pe care o conţin, acestea fiind bogate în celuloză şi chiar în lignină.
La monogastrice, acest conţinut în celuloză are efect negativ asupra digestibităţii substanţelor nutritive şi a energiei şi din această cauză se recomandă utilizarea acestora în hrana rumegătoarelor. Şroturile de floarea soarelui au un conţinut redus în Ca.
Comparativ cu alte oleaginoase, seminţele de floarea soarelui nu conţin factori antinutritivi.
Condiţiile tehnice de calitate ale şrotului de floarea soarelui, utilizat ca materie primă în industria de furaje combinate, impun respectarea următoarelor caracteristici: un aspect de masă măcinată, fără particule arse sau mucegăite, de culoare alb-cenuşie, cu un miros specific (nu de mucegai, de acru sau încins), cenuşă brută maximum 9% şi minimum 30% proteină brută.
MOD DE UTILIZARE
În hrana monogastricelor aceste subproduse se folosesc pentru echilibrarea proteică a hranei şi pentru a optimiza conţinutul în aminoacizi cu sulf. Rezultate bune se obţin când se folosesc şroturile de foarte bună calitate, respectiv cele decorticate cu un conţinut ridicat în proteină, dar scăzut în celuloză.
• Şrotul de floarea soarelui:
– 10-15% în furajele combinate utilizate în hrana suinelor adulte de reproducţie, a păsărilor adulte şi a porcilor supuşi îngrăşării;
– 5-7% în furajele combinate destinate purceilor sugari, broilerilor de găină, de curcă, de raţă şi de gâscă.
• Turtele de floarea soarelui pot substitui şroturile în proporţie de până la 50% în structura furajelor combinate destinate diferitelor specii şi categorii de animale monogastrice.
VARIABILITATEA COMPOZIŢIEI CHIMICE
