Sectorul laptelui din România traversează o perioadă dificilă, iar fermierii resimt din plin efectele scăderii preţurilor de achiziţie. Sorin Plamadă, crescător de vaci cu lapte din Vicovu de Sus, judeţul Suceava, descrie o realitate comună pentru majoritatea fermierilor din ţară: preţuri în continuă scădere şi perspective incerte.
„Cred că este aceeaşi problemă ca în toată ţara”, afirmă acesta, explicând că preţul laptelui a coborât semnificativ în ultimele luni, cu estimări care indică o posibilă scădere până la 1,5 lei pe litru. În opinia sa, principala cauză o reprezintă presiunea produselor din import, care au invadat piaţa şi au determinat procesatorii să reducă preţurile de achiziţie.
Piaţa dictează preţul, dar dezechilibrul persistă
Acesta subliniază că, deşi procesatorii invocă scăderea consumului, realitatea din magazine spune o altă poveste. „Dacă nu exista cerere, preţurile din magazine ar fi scăzut. Dar ele au crescut”, explică Sorin Plamadă. „Comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, preţurile la raft sunt mai mari, chiar şi 8 sau 9 lei pe litru, iar alte produse lactate au înregistrat creşteri similare”, spune el.
Această discrepanţă între preţul mic plătit fermierilor şi cel ridicat din retail ridică serioase semne de întrebare. „Cineva câştigă acolo nişte bani frumoşi”, spune bucovineanul, sugerând că profiturile se acumulează pe lanţul de distribuţie.
Costuri în creştere, venituri în scădere
În timp ce preţul laptelui scade, costurile de producţie continuă să crească. „Furajele s-au scumpit cu până la 20%, iar preţurile pentru suplimentele nutritive, precum premixurile de vitamine şi minerale, sunt şi ele în creştere. Transportul şi alte cheltuieli conexe pun presiune suplimentară pe bugetul fermierilor”, apreciază Sorin Plamadă.
Supravieţuire prin sacrificiu şi eficientizare
Pentru a face faţă pierderilor, fermierul a fost nevoit să ia măsuri drastice. „În fiecare lună vând câte un animal la abator ca să acopăr pierderile. Dacă o mai ţine aşa mult, s-ar putea să nu mai am ce vinde”, mărturiseşte acesta. Efectivul de vaci din ferma sa a scăzut la 80 de capete, dintre care 50 sunt vaci în lactaţie.
Pentru a-şi optimiza cheltuielile, a eliminat exemplarele mai puţin productive. Această strategie a dus la o creştere a producţiei medii zilnice pe cap de animal, până la aproximativ 37 de litri. În total, ferma livrează zilnic între 1.800 şi 1.900 de litri de lapte către un procesator local.
Planuri de procesare proprie, blocate de incertitudine
În încercarea de a reduce dependenţa de procesatori şi de a-şi stabiliza veniturile, familia Plamadă a depus un proiect prin programul Start-Up Nation pentru a dezvolta o mică unitate de procesare. Planul vizează procesarea a aproximativ 500 de litri de lapte pe zi, ca prim pas spre diversificare. „Vrem să supravieţuim întâi, apoi să dezvoltăm”, spune fermierul. Deocamdată, însă, proiectul este blocat iar lipsa unui răspuns din partea autorităţilor menţine incertitudinea.
Un viitor incert pentru fermele mici
În lipsa unei redresări a pieţei sau a unui sprijin consistent din partea statului, riscurile sunt majore. Fermierul avertizează că situaţia ar putea deveni „fatală” pentru multe exploataţii, mai ales dacă preţurile nu îşi revin în toamnă, aşa cum speră mulţi din sector.
Citeşte şi:
Criza laptelui în România: între supraproducţia europeană şi presiunea importurilor
În ciuda dificultăţilor, Sorin Plamadă rămâne moderat optimist, considerând că investiţiile făcute în eficientizare şi tehnologie îi oferă o şansă de supravieţuire. Totuşi, realitatea din teren arată că fără măsuri rapide şi echilibrate, fermele de familie riscă să dispară, una câte una.
