Cei care nu știau ce este acela un profil de sol, la Fundulea au avut fericita ocazie de a afla.
„Solul trebuie să miroasă a pâine caldă”
Poate că sună poetic, dar expresia îi aparține profesoarei de pedologie de la USAMV Cluj-Napoca, Laura Paulette. Un cadru didactic aplecat spre cunoaștere și spre împărtășirea științei solului. Recunosc că m-a fascinat prima „lecție” și de aceea am făcut tot posibilul să mai asist și la altele de-a lungul celor patru zile ale AgriPlanta.
O mare parte din ce am auzit aici am aflat în timp de pe la fermierii dedicați meseriei. Oameni care știu că solul este un organism viu, cu personalitate, cu nevoi și dureri și că din când în când are nevoie să fie ascultat. Profilul de sol este una din aceste „ascultări” periodice. Nu costă decât cel mult 400 de lei. Cât o zi de pensiune completă la trei stele. Dar așa fiecare fermier poate afla în ce stare se găsește „partenerul său de afaceri”. Cât mai poate duce, dar și ce nevoi mai are. Dacă e tasat, destructurat sau pur și simplu inert. Ce anume îi face rău, dar și ce se mai poate face pentru revitalizarea lui.
Lucrurile sunt mai complexe decât ar părea la prima vedere, ne asigură specialistul clujean în starea solului: „Mulți fermierii folosesc solul după ureche”. Chiar lăutărește! După legende sau cine știe ce povești de genul „pe solul din România e de ajuns să arunci boabele și cresc plantele”. „E ca și cum un brutar ar face pâine dintr-o făină oarecare. Fără o analiză prealabilă”, mai spune Laura Paulette.
Câțiva fermieri, puțini, i-au cerut detalii, alții i-au cerut numărul de telefon pentru o viitoare colaborare pentru a contura un profil de sol. Alții au plecat zâmbind a „las că așa cum am făcut păpușoi până acum fără să sap gropi în pământ, o să cultiv mai departe; ca bunicul, ca străbunicul”. Alții chiar luau inițiativa în derâdere. Fiecare după capacitatea de analiză.
Tehnică și tehnologie după tipologia solului
Dar aici am aflat că solul, chiar și după o ploaie zdravănă, dacă e argilos și „însetat”, nu lasă apă disponibilă plantei. Am aflat chiar și de ce băltirile sunt semne de tasare. Că e așa ușor de măsurat aciditatea solului cu un PH metru portabil. Că alte soluri, mult mai plastice, nu lasă nici măcar aerul să pătrundă și astfel microorganismele mor. Tot aici am aflat că morfologia solului (felul în care se leagă între ele particulele de sol) e foarte importantă la alegerea utilajelor de prelucrat solul. Tasarea, cu care unii fermieri se luptă din răsputeri, acel fenomen „de talpa plugului”, poate fi ușor evitată prin alegerea tehnologiilor etc.
Că legea solului zace prin birourile Comisiei de Agricultură din 2006. Pentru că nu e o lege „lobbyzată” și nici o asociație de fermieri nu strigă după ea. Tot aici am fost de acord că bunele practici sunt o măsură bună, dar ar trebui adaptate condițiilor pedologice de la noi. Iar necesitatea de a ști din nou cu exactitate cum se stă din punct de vedere pedologic este necesară și celor care au aprobat centrale fotovoltaice pe cernoziom undeva lângă Turda. Nu în Bărăgan, unde acest gen de sol se găsește mai peste tot.
Recunosc că mi-aș fi dorit să văd mai mult interes pentru profilul de sol. Aș fi vrut ca fermierii să înțeleagă că solul nu e doar „o chestie pe care o răstorni ca să pui sămânța”. Că viața solului e responsabilă de viața noastră a tuturor. A copiilor noștri, a nepoților și a stră-strănepoților noștri!
APPR E O ALTFEL DE ASOCIAȚIE A FERMIERILOR
Pot spune că APPR apără dreptul fermierilor de a învăța să facă profit prin cunoaștere. Unele măsuri și activități fac din APPR un fel de „mic institut de câmp al fermierului” care aduce cercetarea mai aproape de brazdă. Adică acolo unde este nevoie în final de rezultatele acesteia. Chiar propun teme de abordat de către cercetători în funcție de nevoile imediate ale fermierilor. Un, „deocamdată, foarte mic institut de tip Arvalis”, spune cu o anume înflăcărare (normală pentru cine pune suflet în munca sa) Alina Crețu, directoarea executivă a APPR. „Fermierul este în centrul activității noastre ca și în fiecare alt colț. Facem testarea, în numeroase locații, a peste 120 de hibrizi de porumb, 45 hibrizi de floarea-soarelui iar anul acesta, pentru că organizăm Congresul European al Sorgului, avem în testare și sorg în două locații”, specifică Alina Crețu despre acțiunile liantului dintre producătorii de porumb din România.
Articol publicat in revista Ferma nr.11(172) 15 – 30 iunie 2016
