Sfecla - furaj suculent pentru hrana rumegătoarelor, în sezonul rece - Revista Ferma
4 minute de citit

Sfecla – furaj suculent pentru hrana rumegătoarelor, în sezonul rece

sfecla furajera 2 m Sfecla - furaj suculent pentru hrana rumegătoarelor, în sezonul rece

Sfecla furajeră (Beta vulgaris ssp. crassa) se caracterizează prin
producţii mari de rădăcini, care pot să ajungă la peste 100 tone la
hectar, în funcţie de soiul sau de hibridul cultivat.

În România, în prezent se cultivă sfeclă furajeră care asigură
producţii ridicate la hectar, cu o compoziţie chimică orientativă de
9-14% SU, 0,8-1% PB, 1-1,2% CB, 5-8% SEN, 3-4,5% zahăr din extractive
fără azot şi 0,5% GB. Compoziţia acesteia variază însă în funcţie de
mai mulţi factori: climă, sol, cultivar, sau tehnologii de cultură
folosite. Conţinutul în SU este principalul factor urmărit la
producerea de sfeclă.

Datorită suculenţei şi a conţinutului mare în glucide uşor digestibile, sfecla furajeră este consumată cu plăcere de rumegătoarele de fermă, în cazul cărora digestibilitatea substanţelor organice (SO) din sfeclă este apreciată la 85,5%, aceasta favorizând lactogeneza.

Utilizarea prelungită a sfeclei furajere în hrană în perioada stabulaţiei de iarnă a rumegătoarelor asigură şi o bună valorificare a carotenului din celelalte furaje prevăzute în raţii sau a celui existent în rezervele organismului.

Valoarea nutritivă medie a sfeclei furajere este apreciată la 0,12-0,15 UN, 0,17 UNL, 0,18 UNC, şi 8,5-10 g PD, 7,6 g PDIN, 11,1 g PDIE la un kilogram.


Administrarea în hrană

Rădăcinile de sfeclă se păstrează timp de 4-6 luni în silozuri speciale, construite la suprafaţa solului. Întrucât este perisabilă, sfecla se va administra în hrana animalelor în primele luni ale perioadei de stabulaţie.

Furajul se utilizează în stare crudă, sub formă tocată, în următoarele cantităţi: 15-30 kg/zi/cap la vacile cu lapte, pentru care cantităţile mai ridicate determină reducerea conţinutului de grăsime din lapte; 2-3 kg/cap/zi la oi, iar ovinelor supuse îngrăşării li se administrează 4-5 kg/cap/zi.

Există câteva reguli generale privind folosirea în hrana rumegătoarelor a sfeclei, şi anume:

– introducerea treptată în hrană în decurs de 10-15 zile, începând cu cantităţi mici şi până la atingerea consumului prescris;
– curăţirea de impurităţi (pământ) prin spălare;
– tocarea se face cu cel mult două ore înainte de administrare, pentru a preveni oxidarea;
– la utilizare este necesară suplimentarea calciului cu 1,5-2 g carbonat de calciu (cretă furajeră)/kg furaj.

Controlul calităţii sfeclei urmăreşte ca aceasta să nu fie îngheţată, mucegăită, intrată în putrefacţie, impurificată cu nisip sau cu pământ aderent.


RECOMANDĂRI DE UTILIZARE A SFECLEI

– vaci în lactaţie: 15-30 kg;
– vaci în gestaţie: 10-15 kg;
– taurine adulte supuse recondiţionării: 20-30 kg;
– tineret taurin supus îngrăşării semiintensive sau extensive: 10-25 kg;
– tineret taurin femel de reproducţie de peste 12 luni: 10-15 kg;
– tineret taurin femel de 6-12 luni: 5-6 kg;
– tineret taurin de 3-6 luni: 1-2 kg;
– oi şi capre în lactaţie: 2-3 kg;
– oi şi capre în gestaţie, berbeci şi ţapi: 1-2 kg;
– tineret ovin şi caprin: 0,5-1 kg;
– în amestecurile furajere unice (AFU) destinate rumegătoarelor sfecla poate participa în proporţie de 30-40%.


SFECLA DE ZAHĂR

Uneori, în hrana animalelor se poate administra şi sfecla de zahăr (Beta vulgaris ssp. altissima), care conţine substanţe nutritive uşor digestibile, datorită procentului ridicat de glucide, aceasta fiind consumată cu plăcere de toate rumegătoarele. În comparaţie cu sfecla furajeră, aceasta este superioară atât în privinţa conţinutului în energie, cât şi a celui în proteină.

În hrana vacilor de lapte, în asociere cu nutreţul însilozat, cu fibroasele şi concentratele, sfecla de zahăr permite o dezvoltare excelentă a florei microbiene ruminale, astfel că digestia are loc în condiţii foarte bune.

Drept urmare, se obţin indici superiori în producţie şi în reproducţie. Cantităţile care se administrează la vaci nu trebuie să depăşească 1 kg sfeclă pentru fiecare kilogram de lapte obţinut, iar la tineretul femel destinat reproducţiei cantităţile se reduc la jumătate, în comparaţie cu cele recomandate vacilor în lactaţie.

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →