Este cunoscut printre legumicultori și clienți drept Ionel de la Lugojel. Ionel Ivasiuc, maramureșeanul stabilit în Banat, lângă Lugoj, produce răsaduri, cultivă legume pe mai bine de 1.000 mp de solar, dar și lubeniță pe două hectare de câmp.
”AM ÎNCHEIAT RECOLTATUL. VREMEA A COMPROMIS O PARTE DIN CULTURĂ!”
Ionel de la Lugojel a anunțat în 29 iulie, pe pagina sa de Facebook, că recoltează ultimele lubenițe din cultura sa din acest an, invitând clienții să cumpere marfa proaspătă.
”Din păcate, nu vor fi lubenițe până la sfârșitul lunii august, ca în alți ani. O bună parte din cultură a fost compromisă, florile au fost lovite de grindină și fuctele n-au mai avut nici o șansă. Anul acesta am avut lubeniță mai puțină, mai mică în dimensiune, dar la fel de gustoasă!
Noi recoltăm și vindem în aceeași zi! Mai proaspătă de atât nu se poate!”, spune producătorul.
Ionel de a Lugojel a vândut întreaga producție în parcarea de la marginea proprietății sale aflată pe DN6 Lugoj-Caransebeș.
PLUSUL DIN VÂNZĂRI SE ÎNTOARCE ÎN CULTURĂ!
Când în piață la Lugoj prețul la kilogramul de lubeniță era 6 lei, Ionel Ivasiuc vindea cu 4,5 lei, apoi a coborât la 3,5 lei/kg. Prețul e negociabil și în funcție de cantitate.
”Am ținut cât de cât la preț. 50 de bani nu e mult, dar pentru noi a contat, am mai recuperat din daune pentru a putea înființa cultura următoare!
Am ieșit pe plus, dar rezervele de bani sunt puține și se întorc în cultură. Deja am început pregătirea terenului și începem din timp achiziționarea celor necesare pentru noul sezon: benzi de picurare, materiale, vreau să le am toate pregătite din timp, nu să mă stresez la primăvară, când voi fi ca ursul ieșit din bârlog, după hibernare: slăbit și fără resurse”, îmi spune producătorul de la Lugojel.
GUSTUL FACE DIFERENȚA!
Ionel Ivasiuc folosește același soi de ani de zile. ”Noi fertilizăm 100% bio. Prefer să fie lubenițele mai mici, dar gustoase și sănătoase. Am încercat și alte soiuri, dar nu prea au avut succes, așa că nu mai experimentez. Îmi spuneau clienții: nu e rea, dar nu e ca cealaltă!”
CUM NE DĂM SEAMA CĂ UN PEPENE NU ESTE COPT?
”Un pepene verde (n.r. necopt) poate fi mare, ar putea să te ducă în eroare. Dar, atenție! Acest pepene nu este copt!”, spune Ionel de la Lugojel într-un video postat pe pagina sa de socializare.
”Ne uităm mai întâi la cârcelul de la cotor, vedem că e foarte verde. Cârcelul ca de la vie, că se aseamănă foarte mult… Cârcelul vecin e verde pe jumătate, semn că pepenele urmează să e coacă, dar asta este nesemnificativ. Cârcelul din partea opusă iar e verde, semn că sigur nu este copt iar lingurița (n.r. frunză în formă de linguriță sau peniță) și ea are tendința de a se usca, de la vârf, se vede, dar totuși pepenele acesta este verde.
Batem în el, sună a tobă, dar a tobă dură, e clar că nu sună a pepene copt și dacă îl întoarcem și în partea de jos, în loc să fie galben este așa, un verde gălbui.
Deci pepenele acesta este verde, nu va fi bun de mâncat, dacă-l tăiem acuma și vrem să vedem ce-i în el, va fi un pepene rozaliu, pleacă spre roșu… Nu va fi bun deloc! Dacă mănânci o felie din ăsta îți dă o senzație de rău, așa, o acreală urâtă, e fără zahăr, mai rău decât dacă ai mânca un bostan”, explică producătorul.
CÂT REZISTĂ PEPENELE ÎN PIAȚĂ, DUPĂ RECOLTARE?
”Atunci când codița când este verde înseamnă că l-a tăiat recent. Când este cu codița uscată, ca paiul uscat, ăla fugiți de el că a stat mult de când a fost recoltat, mai mult ca sigur începe zaharisirea în el, se înmoaie miezul și, cum am spus de multe ori, mai un pic și dă să se scurgă ca înghețata! Un pepene bun trebuie să fie și ușor crocant când e proaspăt. Cel trecut este ca o mămăligă.
”Nu rezistă în piață, după recoltare, mai mult de o săptămână! Înăuntru el începe fermentarea, cum fermentează prunele în butoi. Dacă îl înțepi și ies niște bule, e semn că a intrat în fermentare, nu mai este propriu consumului.
Marketurile le iau semi-coapte și le țin să se coacă în depozite, dar aceea nu mai este o coacere naturală, ci forțată. Coacerea trebuie să se producă din vrej, pentru că pepenele își ia zahăr și apă și toate microelementele necesare unui fruct ca să fie foarte bun, în toată perioada până se coace”, spune Ionel de la Lugojel.
”Cotorul verde e primul semn că lubenița este proaspătă”, mai spune fermierul din Timiș.
