
Alexandrina Sava a avut aproape 1000 de animale! Acum se chinuie să vândă și cele 60 de bovine rămase în fermă.
După ani de muncă și o fermă zootehnică impresionantă, prețurile mici și lipsa de perspectivă o împing pe Alexandrina Sava spre o retragere treptată din activitate. „Mai am 60 de capete și tot mă chinui să vând, să nu mă mai prindă iarna cu multe”, spune Alexandrina Sava.
CUM A ÎNCEPUT LICHIDAREA FERMEI?
Cândva avea 340 de vaci, peste 300 de capre și peste 300 de oi. O fermă de mari dimensiuni, pe care astăzi o evocă amestecând uimirea cu nostalgia. Zootehnia n-a fost nicicând ușoară.
„Nu știu cum puteam să le duc pe toate! Mereu erau probleme cu baza furajeră, dar, nu știu cum, reușeam să le țin pe toate”, își amintește crescătoarea Alexandrina Sava.
A fost o perioadă în care avea echipă bună, animale frumoase și producții de care era mândră. Astăzi au mai rămas 60 de bovine, iar obiectivul ei este să vândă măcar jumătate.
JUNINCI GESTANTE VÂNDUTE CU 6.000-8.000 DE LEI
Piața nu o ajută. Anul acesta a vândut juninci gestante cu 6.000-8.000 de lei pe cap, iar pentru animalele pe care încearcă să le valorifice acum primește oferte de doar 10-11 lei/kg în viu.
„Dacă vă spun, zece lei, unsprezece lei pe kilogram, în viu”, spune nemulțumită, referindu-se atât la intermediari, cât și la cumpărătorii veniți din alte zone.
În opinia sa, situația este agravată de scăderea prețului cărnii. Dacă înainte carcasa se vindea cu 35-37 de lei/kg, acum a coborât, estimează ea, la 25-27 de lei/kg.
DE LA 2.500 DE LITRI PE ZI, LA 150 DE LITRI DE LA CINCI VACI
Reducerea efectivului a schimbat radical activitatea zilnică. Dacă în trecut livra circa 2.500 de litri de lapte pe zi, acum mai mulge doar câteva vaci.
A încercat să continue livrările, dar colectorul nu mai venea pentru 100-200 de litri. A rămas cu cinci văcuțe, pe care le ține mai mult din atașament.
„De dragul de a mulge, de a mai da câte un lapte în stânga și în dreapta”, mărturisește ea.
Are aproape 50 de hectare în zona Bădălan, pe fostul Brateș, cultivate cu lucernă pentru baza furajeră, și alte circa 28 de hectare în județ. Pentru hrana animalelor cumpără și legume de la sortare – morcovi, țelină, pătrunjel.
Presiunea pe furajare s-a mai redus, însă problema de fond rămâne: cum să valorifice animalele rămase într-o piață cu prețuri tot mai mici.
NU SE POATE DESPRINDE DE ANIMALE
Dincolo de cifre, retragerea are o încărcătură sufletească greu de ignorat. Alexandrina Sava recunoaște că s-a implicat mai ales afectiv. Nu are pe cineva să preia ferma, fiica ei locuiește la București. „Nu mai vreau animale, nu mai vreau, că este foarte greu. Iar eu am vârsta pe care o am și nu mai pot”, îmi spune.
Și totuși, nu se îndură să renunțe brusc la tot. „Nu vreau să mă rup total, că mi-este teamă de mine, de ce simt”, mărturisește. Atașamentul se vede în felul în care vorbește despre animalele sale, cum s-a luptat să salveze o vițică bolnavă și a reușit, în cele din urmă, să o pună pe picioare.

VACA, PIATRA DE ÎNCERCARE A ZOOTEHNIEI
În urmă cu 14 ani, când ferma era în plină dezvoltare, Alexandrina Sava îmi spunea că „vaca este piatra de încercare a zootehniei”. Astăzi, vorbele ei capătă o altă greutate. Dintr-o fermă cu sute de bovine, capre și oi, au rămas 60 de bovine, iar proprietara caută cumpărători măcar pentru jumătate dintre ele.
Pentru ea, ferma nu a însemnat doar muncă și producție. A însemnat o viață întreagă. Și, așa cum spune chiar ea, a lucrat mereu „cu sufletul, cu foarte mult suflet”.



