Seceta pedologică s-a instalat în unele judeţe încă din primăvara anului trecut. Rezerva de apă din sol nu a ajuns la stadiul optim şi se menţine încă la un nivel deficitar. Anul agricol nu prea a debutat sub bune auspicii.
Lipsa lichidităţilor la unele OUAI-uri şi exploataţii a condus la imposibilitatea de a mai iriga, fenomen ce a generat nerealizarea însămânţărilor din toamna anului 2011, apreciază Liga Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii din România (LUAIR) într-o scrisoare deschisă adresată ministrului Agriculturii.
LUAIR a deschis robinetul unei serii de probleme şi viziuni divergente privitoare la OUG 82/2011, la normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, la plata taxelor IF (îmbunătăţiri funciare) pentru irigaţii, desecare şi combaterea eroziunii solului şi a tarifelor pentru irigaţii şi privind PNDR. Dar, să luăm câteva la rând.
Experţi fără expertiză
Odată cu apariţia Măsurii 125 – Submăsura a1 – Modernizarea şi/sau retehnologizarea sistemelor de irigaţii şi a altor lucrări de îmbunătăţiri funciare (drenaje, desecări etc.), speranţele fermierilor s-au înteţit. Curând, însă aveau să se risipească. Multe dintre proiectele depuse în sesiunea din primăvara trecută ori au fost neconforme, ori neeligibile.
La această stare de lucruri au contribuit şi contestaţiile, dar şi pregătirea experţilor de la APDRP care erau de altă specialitate decât îmbunătăţirile funciare. Cel puţin aşa s-a întâmplat în judeţul Călăraşi, afirmă Ion Cazacu, vicepreşedinte al Ligii.
Proiecte greoaie, cronofage şi costisitoare
În sesiunea încheiată la 31 mai 2011, 58 de organizaţii ale utilizatorilor de apă au depus tot atâtea proiecte, pentru accesarea a 80 de milioane de euro. Experţii APDRP le-au declarat conforme, iar raportul de eligibilitate a stabilit că numai 48 sunt eligibile. După analizarea celor 10 contestaţii depuse în termenul legal, un singur proiect a fost admis.
Aşa cum ne-au declarat specialiştii în domeniu, pentru accesarea banilor europeni, proiectele sunt destul de greoaie, cronofage, ghidurile cer documentaţie multă şi uneori netrebuincioasă, iar costurile de consultanţă pot ajunge şi la 10.000 euro.
De regulă, firmele care se angajează în acest gen de activitate – documentaţia tehnică şi consultanţa eficienţei economice – solicită din start un avans de 5.000 euro şi nu garantează că proiectul întocmit va fi eligibil!
Măsura 125, exclusă
Viitorul este clar – accesarea eurofondurilor. Dar pentru acest an, 2012, în calendarul liniilor de finanţare, precum şi al alocărilor financiare, au dispărut unele măsuri, în special Măsura 125 Axa I – „Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii”.
Or, cum mai vrea Guvernul să atragă cele 6 miliarde de euro în acest an, dacă această măsură a dispărut?! De aceea, conducerea LUAIR a tras un semnal de alarmă pentru a se adopta o decizie în cadrul Comitetului de Monitorizare – în vederea organizării unei sesiuni de depunere de proiecte pentru modernizarea şi retehnologizarea sistemelor de irigaţii.
Energie regenerabilă
LUAIR solicită autorităţilor guvernamentale ca pentru Submăsura a1 – Măsura 125 să se suplimenteze fondurile pentru un proiect de la 1 milion la 1,5 mil. euro pentru realizarea instalaţiilor de energie regenerabilă.
În opinia LUAIR, panourile solare pot asigura sursa de energie necesară consumului pentru irigaţii, colectând-o timp de 360 de zile şi consumând-o în 90-120 de zile. Partea de energie reprezintă în jur de 90 la sută din costurile pe 1.000 mc de apă utilizată.
Randamentul instalaţiilor solare este maxim în perioada iulie – august, când este mare nevoie de energie. Atunci se constată şi cea mai mare expoziţie solară, ziua e mai lungă, iar radiaţiile sunt mai mari.
LUAIR cere completarea OUG 82/2011
Pentru campania de irigaţii din acest an, se aplică OUG 82/2011 şi normele ei metodologice. Că actul normativ s-a făcut pe genunchi, nu-i o noutate, prevederile lui nu vin în sprijinul fermierilor. În această ordonanţă nu se regăseşte nici un articol care să încurajeze agricultorii să se organizeze în OUAI-uri.
Potrivit art. 2, alin. (2) din Normele Metodologice, taxele şi serviciile de IF se stabilesc astfel încât să asigure exploatarea echitabilă a sistemelor de irigaţii, de desecare, drenaj şi combaterea eroziunii solului, în vederea protejării intereselor tuturor beneficiarilor, să prevină folosirea ineficientă a apei, excesul de umiditate, poluarea solului şi să promoveze protecţia mediului, în conformitate cu standardele de mediu.
Prin OUG 82/2011, se alocă ANIF sume de la bugetul statului pentru a face compensarea debitelor reprezentând taxa de IF plătită Agenţiei de către beneficiarii terenurilor deţinute în baza unui titlu valabil de proprietate ori de folosinţă în amenajările de IF de utilitate publică ce beneficiază direct sau indirect de lucrările de IF pentru administrarea, întreţinerea şi repararea amenajărilor de irigaţii, precum şi exploatarea în extrasezon.
LUAIR solicită ca art. 2 “să fie completat şi cu FOUAI-urile, OUAI sau părţi din amenajare autonomă funcţională, declarată de utilitate publică cu Agenţia, ca şi compensările la taxa de Îmbunătăţiri Funciare şi colectarea de ei prin convenţie ca şi Agenţia – iar acestea să fie supuse controalelor organelor care supraveghează buna funcţionare a Agenţiei”.
Taxa IF să fie încasată de federaţii
În legătură cu taxa de IF, aceasta merită o discuţie aparte. LUAIR doreşte ca acolo unde amenajarea de irigaţii este exploatată de către o federaţie, taxa să fie încasată de aceasta. „Considerăm că noi, federaţiile, cu aceiaşi bani, vom asigura mai multe cheltuieli decât ANIF, cu aceeaşi sumă noi vom putea asigura mai multe servicii decât ar asigura Agenţia.
Sigur, n-o să ne ajungă banii pentru că în exploatare noi ne dorim să realizăm mai multe, dar măcar taxa asta s-o încaseze federaţia”, ne-a declarat Ion Cazacu, vicepreşedinte LUAIR.
Organizaţii cu infrastructura nefuncţională
Până în anul 2009, când a predat prin protocol infrastructura de irigaţii unei organizaţii, statul român stabilea prin Anexa 2 necesarul de fonduri pentru a aduce în stare de funcţionare amenajarea interioară. Unele OUAI-uri au accesat bani de la bugetul public. În schimb, din 2010, organizaţiile, care s-au constituit sau care n-au avut protocolul semnat de ministru, au rămas cu infrastructura nefuncţională.
Iar din taxa IF nu se va putea moderniza nici 10% din sistem, suma fiind foarte mică, în comparaţie cu costurile necesare aducerii în stare de funcţionare a unei amenajări de irigaţii.
Taxa IF – între 8 şi 12 euro/ha
În ultimele zile ale lunii decembrie 2011, a apărut o propunere de norme de fundamentare. Taxa pentru amenajările de îmbunătăţiri funciare se calculează de ANIF, dar doar pentru amenajările în administrare. Reprezentanţii MADR au propus să se calculeze o taxă de IF medie pe ţară care să se aplice la fiecare amenajare.
Este aceasta cea mai bună variantă pentru OUAI? „Măcar media pe ţară şi tot ar fi bine. Dacă am primi-o, vom vedea ce vom face anii următori”, susţine conducerea Ligii. „Speranţa noastră în momentul acesta este că se va modifica OUG 82/2011 şi acolo unde federaţia exploatează şi are grijă de echipamente, acolo să încaseze taxa de Îmbunătăţiri Funciare. Nu vor fi bani mulţi, probabil 8 euro/ha ar putea să fie aproape de realitate.
S-a discutat cu ministrul undeva la 8-12 euro/ha, suma nu-i bătută-n cuie. Urmează ca Agenţia să calculeze un tarif, irigaţia atât, desecarea atât, CES…, iar partea de irigaţie s-o primească federaţia respectivă”, a precizat Ion Cazacu.
Soluţiile lipsă din „fişa postului”
În documentarea acestui articol, am întâlnit o situaţie simptomatică ce vorbeşte de la sine despre ceea ce se întâmplă în MADR, despre atitudinea celor din minister. Problema irigaţiilor pare că nu prea interesează pe nimeni. Trecem cu vederea peste faptul că înainte era un întreg departament de IF, acum există doar un „oficiu”, unde doar câţiva oameni mai au specializarea şi expertiza necesară în domeniu.
UE a interzis să se mai acorde subvenţii pentru irigaţii.
În compensare, pentru sprijinirea fermierilor, nu s-ar găsi alte soluţii? Dar se pare că acestea nu intră în… „fişa postului” celor de la MADR! „Soluţiile trebuie să le găsim noi, nu este de datoria lor să facă aşa ceva; ei au datoria să facă şi să respecte legislaţia”, ne-a declarat cu oarecare amărăciune vicepreşedintele LUAIR, Ion Cazacu. Din teritoriu au venit unele propuneri, dar au fost lăsate în conservare aşa cum, de altfel, sunt toate sistemele de IF.
Două dintre propunerile fermierulor le-am trecut în revistă cu reprezentantul LUAIR: ”În primul rând s-a propus să procedăm ca şi vecinii noştri unguri, să umplem canalele gratuit cu apă pe motiv că avem zonă cu handicap natural, secetă, şi în cazul acesta poate fi fără subvenţie la energie. Fermierilor le-ar conveni să cheltuiască 300 lei pentru 1.000 mc de apă”. Dar, soluţia „a secat” undeva la Ministerul Mediului.
A doua este legată de energia electrică. Staţiile de pompare sunt alimentate cu energie electrică de joasă tensiune, 0,4 kv. Dar reţeaua de alimentare care vine chiar lângă staţii este de medie tensiune.
Dacă organizaţiile ar monta pe cheltuiala lor un transformator, un contor, ar cumpăra energia electrică ceva mai ieftin, cu circa 40 la sută. Şi tot ar fi avantajos pentru fermieri. Numai că Agenţia Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi nici Electrica nu au agreat această variantă!
În concluzie, soluţii pentru sprijinirea activităţii de irigaţii ar fi, numai că nu se aplică din cauza indiferenţei, a lipsei unei strategii coerente, bine articulate şi chiar a voinţei politice.
Fermierii vor să irige! Specialiştii afirmă că această verigă tehnologică poate da un spor de recoltă cu până la 40 la sută.
Dar se pare că seceta de idei şi strategii s-a instalat confortabil în minister. Altfel, un act normativ, cum este OUG 82/2011, care a decimat Îmbunătăţirile Funciare, nu ar fi iscat atâtea… „nepotriviri de caracter”!
