Factorii care favorizează pierderile de apă din sol se referă la:
• Deficitul de saturaţie din atmosferă, care creşte odată cu temperatura aerului:
– la 10oC se atinge nivelul de saturaţie cu 9,2 g vapori/mc;
– la 30 oC se atinge nivelul de saturaţie cu 30,4 g vapori/mc.
• Concentraţia soluţiei solului, realizată prin fertilizare, care determină pierderi mai mici prin reducerea consumului specific, deoarece în plantă ajunge o cantitate mai mare de substanţe nutritive în aceeaşi cantitate de apă.
• Solurile tasate şi cele cu textură fină pierd mai multă apă prin capilarele formate până la suprafaţa solului.
• Pierderile de apă cresc în funcţie de panta terenului, cât şi de expoziţia acestora: dacă cele cu expoziţie sudică au pierderi de sută la sută, cele cu expoziţie nordică pierd până la 52% din apă.
• Solurile închise la culoare şi cele umede pierd mai multă apă.
• În solurile răscolite şi denivelate pierderile cresc proporţional cu gradul de denilevare a acestora.
• Mare influenţă poate avea viteza vântului, care majorează de 10-20 ori pierderile de apă din sol.
Într-o cultură de porumb s-a determinat nivelul pierderilor de apă şi a rezultat că 70-90% se consumă prin transpiraţie şi 10-30% prin evaporare la suprafaţa solului. O plantă de floarea-soarelui consumă de-a lungul perioadei de vegetaţie circa 200 litri de apă. Într-un lan de porumb bine încheiat, fără goluri şi cu densitate mai mare, se menţine o atmosferă saturată în vapori de apă şi pierderile sunt mai mici:
– la densitate de 70.000 plante/ha, rezultă pierderi de 82 mm;
– la 40.000 plante/ha – 114 mm pierderi.
Pierderile de apă din sol, în luna MAI, au fost:
– 1,8 mm/zi la porumbul prăşit;
– 4,9 mm/zi la cel neprăşit, datorită capilarelor şi crăpăturilor existente.

Cum se risipeşte apa din precipitaţii?
Se apreciază că din precipitaţiile căzute, o treime se evaporă, o treime se scurge la suprafaţa solului şi numai restul pătrunde în pământ. Aceasta depinde şi de structura solului:
– în solul bine structurat, 85% din precipitaţii se infiltrează în pământ, iar 15% se pierde;
– în solul fără structură, 30-40% se infiltrează, restul se pierde.
Din cantitatea de precipitaţii, pe un teren lucrat doar 31-38% din apă se risipeşte, faţă de 80% pe cel nelucrat. Determinările de umiditate efectuate în primăvară într-o arătură de toamnă, pe stratul 0-10 cm, au înregistrat 23% în terenul grăpat şi 17% pe cel negrăpat. Prin urmare, obligatoriu toate arăturile trebuie grăpate, cu excepţia celor de pe terenurile în pantă, unde coamele brazdelor au rol de stavilă împotriva apelor ce se scurg la vale.

Intervenţii pentru a limita pierderilor de apă
• Asiguraţi un strat de mulci la suprafaţa solului: mulci artificiali cu diferite resturi vegetale sau mulci natural prin asigurarea unui strat afânat.
• Prin reducerea vitezei vântului cu diferite obstacole, ideal ar fi să se creeze perdelele forestiere de protecţie;
• Prin măsuri care contribuie la formarea structurii solului;
• Prin evitarea lucrărilor de răscolire şi denivelare a solului;
• Prin aplicarea de îngrăşăminte şi prin reducerea consumului specific.
Există destule căi prin care se poate pierde apa din sol, însă avem suficiente mijloace prin care se poate economisi. Trebuie folosit tot arsenalul de mijloace pentru recuperarea fiecărei picături de apă. Printr-o tehnologie de cultură corect aplicată se pot reduce semnificativ pierderile de apă din sol.

CUM SE CONSUMĂ ŞI SE PIERDE APA DIN SOL?
– prin consum productiv, în procesul de transpiraţie a plantelor;
– prin consum neproductiv de către buruieni;
– prin evaporare la suprafaţa solului, apreciată la 30-35% din precipitaţii;
– prin scurgeri la suprafaţa solului pe terenurile denivelate;
– prin infiltrare în adâncime, peste nivelul de creştere a rădăcinilor.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 22/205 (ediţia 15-31 decembrie 2017)