În 2004, atunci când primul proprietar a început să cumpere teren aici, povestește Hans Poulsen – CEO Agro Cocora -, se lucrau circa 400 ha. Acum sunt 70 de investitori și lucrează 6800 ha, majoritatea aflate în proprietate.
Eficiența înseamnă în primul rând organizare
Cea mai mare parte a terenurilor, 5100 ha, se află pe o rază de opt kilometri în jurul sediului fermei. Asta înseamnă costuri reduse cu deplasarea utilajelor. Mai dețin 1.000 ha în județul Brăila, la circa 45 km de Cocora, și încă 500 ha la Fetești, undeva la granița cu județul Constanța.
În fermă lucrează în total 32 de angajați. Jumătate dintre ei pe câmp și jumătate în birou. La JD Agro Cocora se folosește o rotație cu doar trei culturi. Au încercat, desigur, multe alte variante, dar au ajuns la această distribuție a speciilor agricole. În principiu, pe jumătate din suprafață se pune grâu iar pe cealaltă jumătate, în proporții aproximativ egale, rapiță și porumb, însă cu anumite variații în funcție de evoluțiile climatice. Rotația este următoarea: grâu-rapiță, grâu-porumb și de la capăt. Pentru zona lor, au întotdeauna patru ani distanță la rapiță, aceasta fiind cea mai bună rotație.
Toamna, ploile sunt destul de limitate aici, așa că trebuie să protejeze terenul dacă vor ca rapița să germineze. De aceea, atunci când pregătesc terenul, păstrarea apei în sol este principalul obiectiv. Nu se ară niciodată, ci folosesc doar cultivatorul Tiger după combină. O singură trecere. Iar adâncimea de lucru depinde de ce anume urmează a fi semănat. Dacă pun rapiță după grâu, se merge la 15-17 cm adâncime, și se lucrează 24 din 24 de ore, până când tot terenul este pregătit. Terenul rămâne așa până la semănat. Doar dacă apar prea multe buruieni se intervine imediat cu Glifosat, pentru că „orice este verde pe pământ consumă resursa de apă”, spune Hans Poulsen. La semănat se folosește tehnologia Horsch-Pronto System, cu două semănători Horsch Pronto de 9 m, cu tancuri de 6.000 l, unul pentru îngrășământ și unul pentru semințe. Pentru reîncărcare se folosește un șneck de 7 m. Tractoarele folosite sunt John Deere, unul de 300 CP iar celălalt de 600 CP.
În fiecare toamnă seamănă, în total, cam 5.100 ha cu grâu și rapiță.
Danezii pun rapița fără a aștepta ploaia
Semănatul la rapiță începe în august, iar ei seamănă indiferent de condițiile agrometeorologice. Aici Poulsen a venit cu o completare privind media precipitațiilor din zonă în ultima sută de ani, care este de 525 ml. Anul trecut media anuală a fost 735 ml, mult peste media centenară. Asta a fost bine pentru porumb, dar dezastruos pentru grâu și rapiță, unde au avut sole cu căderi de plante chiar și pe 80% din suprafață. Regimul pluviometric este însă destul de sărac la debutul toamnelor. De aceea, la pregătirea terenului, au grijă să păstreze umiditatea în primii 5 cm de sol. Sămânța de rapiță o așază la 3,4 cm adâncime.
Solul este negru, cu resturi organice și humus 4-4,5, cu un pH între 6,7 și 7,5. Sunt foarte mulțumiți de calitatea solului, singura carență majoră este cea de fosfor. Pentru aceasta, tot timpul aplică îngrășăminte în timpul semănatului, pentru a compensa aceste carențe, deoarece acest microelemnt are un rol important în dezvoltarea unui sistem radicular puternic. Ei cred că îngrășământul pus lângă bob este mult mai eficient decât atunci când este răspândit pe sol. De aceea și semănătoarea de porumb are această posibilitate tehnică de a pune îngrășămintele la 5 cm în stânga sau în dreapta bobului.
Când rapița nu se poate semăna din cauza secetei sau din orice alt motiv, cultivă grâu după grâu. „Nu este nici o problemă la pământul pe care îl avem aici. {i anul acesta am avut 300 ha în această situație și am obținut producții de 8,8-8,9 t/ha”, a explicat Hans Poulsen.
Porumbul beneficiază de o atenție aparte
Fapt dovedit și de punerea la dispoziția Monsanto a 19 ha pentru cercetarea pe acest segment. Să aflăm câte ceva din rețeta daneză a profitului la cultura de porumb.
Semănătoarea de porumb este americană, un Martin Till pe 16 rânduri, la care au adaptat un sistem de semănat de precizie, pe vacuum. Mașina are o productivitate de 150-200 ha/zi (24 ore) la o viteză de circa 9 km/oră, și se oprește doar când se alimentează cu semințe și fertilizanți.
Porumbul se cultivă la o densitate de 75-80.000 plante/ha. Se fertilizează cu 200 kg de azot/ha – substanță activă, pe care o aplică fracționat. Înainte de semănat, se aplică ureea, iar restul îngrășămintelor, la semănat. Folosesc un complex NPK- 11:52:0 în cantitate de 175 kg/ha (fizic).
Anul trecut au avut o producție medie de 9,4 t/ha, dar, deși porumbul arăta și acum excelent, pentru anul acesta, danezul nu a vrut să se pronunțe, mai ales că erau anunțate perioade de secetă și de caniculă.
Rapița aduce sporuri de producție dacă se usucă natural
Anul acesta au preferat să nu mai aplice Glifosat înainte de recoltarea rapiței, pentru că un studiu din Danemarca și Suedia a arătat că dacă lași rapița să se usuce singură, fără intervenții, poți câștiga circa 88 kg/ha/zi. „Asta nu până la Crăciun”, a precizat, râzând, Hans Poulsen. Până la momentul vizitei noastre în fermă (spre sfârșitul lunii iulie), recoltaseră peste 600 ha de rapiță. La hibrizii de la Pioneer aveau o medie de 3,7 t/ha, iar la cea de la Monsanto, 4,3 t/ha. Au întrerupt recoltatul rapiței pentru a treiera grâul, deoarece preferă să securizeze producția de grâu, spre a avea indici buni pentru panificație. Danezul a spus că „am mai lăsat rapița pe câmp pentru că cei de la Monsanto m-au asigurat că nu se va scutura. Asta nu era posibil sub nici un chip acum 10 ani, când silicvele s-ar fi desfăcut”.
În schimb, în terenul din Fetești au folosit un hibrid de rapiță mai timpuriu, pentru a putea recolta în același timp cu grâul. Capacitatea de recoltare la rapiță este de 200-250 ha/zi, cu cinci combine. „Asta dacă rapița este uscată, dacă nu se pierde din cantitatea de rapiță și rămâne doar consumul de motorină”, precizează danezul.
Vor reînnoi genetica la grâu
Media producției de grâu obținută până la momentul vizitei noastre în fermă era undeva la 8,3 t/ha. Soiurile de grâu cultivate anul acesta vor fi schimbate în totalitate. Va încerca și câteva soiuri de la Syngenta, dar și câțiva hibrizi de grâu de la Saaten Union. Pentru început, pe suprafețe mai mici, iar dacă rezultatele vor fi pe măsura așteptărilor, vor lua o hotărâre pozitivă. „Sămânța este destul de scumpă la hibrizi (în jur de 200 euro/ha), așa că se așteaptă ca sporul de producție să o acopere. Asta înseamnă că grâul ar trebui să ofere o producție cu cel puțin o tonă în plus față de ceea ce avem acum în producție”, subliniază Hans Poulsen.
Densitatea de semănat de 200 boabe/mp la începutul sezonului (15 septembrie) crește progresiv până pe 26 octombrie, când se ajunge la 300 boabe/mp.
Primul grâu semănat, de obicei după rapiță, nu beneficiază decât de un aport de triplu fosfat. Motivul pentru care nu folosesc și azot la însămânțare este acela că ei încep pe 15 septembrie semănatul și le este teamă ca plantele să nu aibă o creștere vegetativă prea mare înainte de intrarea în iarnă. Sunt hotărâți să facă și câteva teste cu produsul Modus (inhibitor de creștere), pentru a preveni căderea plantelor.
La grâul semănat după porumb folosesc și azot, deoarece îl seamănă mai târziu, dar și pentru descompunerea în condiții optime a resturilor vegetale. Cât privește protecția culturii de grâu, în primăvară erbicidează cu tribenuron metil, în funcție și de ce găsesc pe câmp, și fac tratamente cu un fungicid. Anul acesta au stropit de patru ori împotriva bolilor.
Capacitatea de stocare în momentul de față este de 40.000 tone (32.000 în siloz și 8.000 tone într-o hală). Acum se gândesc care ar fi varianta optimă pentru a mări capacitatea de stocare, ori un siloz, ori altă hală, ne mărturisește Hans Poulsen.
Lecție daneză de agricultură
Mi-a plăcut mult ferma danezilor din Cocora, atât ca organizare, cât mai ales ca soluții alese pentru eficientizarea la maxim a profitului. Mi-a plăcut deschiderea lui Hans Poulsen – CEO Agro Cocora, care a răspuns tuturor întrebărilor fără a încerca să ocolească vreun răspuns.
Fermierii noștri au de învățat de la agricultorii danezi, francezi, italeni și de multe alte naționalități, care au venit aici să câștige bani, iar asta se face cu un management strict și cu soluții tehnologice de ultimă oră. Concurența aceasta ar trebui să fie de bun augur dar, din păcate, accesul fermierilor români la credite este mult, mult sub nivelul celor care se împrumută în Occident. Asta poate și pentru că acolo fermierii sunt priviți ca parteneri, nu ca posibili infractori. Când oare va învăța și statul român să-și respecte agricultorii? Când vom avea și noi o bancă agricolă specializată?
