Omul şi animalele depind de proteinele din plante, rezultate în urma sintezei aminoacizilor care le compun.

„Foamea de proteine” determină creşterea producţiei de carne

Consumul de proteine de origine animală (provenite mai ales din carne) a crescut în ultimele decenii de la 7 kg la 10 kg/an/persoană, la nivel global, iar în Europa de 3-4 ori (20-27 kg/an).

Această „foame de proteine” a determinat o creştere substanţială a producţiei de carne, de la 40 miliarde kg/an la 230 miliarde kg/an. Această situaţie a determinat şi o creştere cu peste 70% a consumului de proteină animală în defavoarea proteinei vegetale, provenită din consumul direct de plante.

Consumul exagerat de proteină animală se datorează consumului mare de carne, mai ales în ţările dezvoltate. Astfel, în SUA, în fiecare an se sacrifică pentru carne tot atâtea animale câţi locuitori are Terra, iar în ţările Europei Occidentale consumul anual de carne a ajuns la aproximativ 100 kg/persoană, în situaţia în care în lume mor zilnic de foame peste 38 de mii de copii.

În situaţia în care s-ar consuma cu 10% mai puţine proteine de origine animală, pe întreaga planetă, suprafaţa agricolă eliberată de creşterea animalelor ar putea hrăni cca 1 miliard de oameni.

Modul de alimentaţie determină cantitatea de CO2 produs

Modul de alimentaţie a omului se apreciază şi după cantitatea de CO2 produsă în funcţie de tipul de alimentaţie (vezi tabel). Astfel, în cazul unei alimentaţii preponderent carnivore, cantitatea estimată de CO2 realizată într-un an, pentru o persoană, este de 3-4 ori mai mare decât în cazul unei alimentaţii vegetariene.

Situaţia prezentată poate suscita multe întrebări şi poate genera discuţii. răspunsul la toate acestea îl pot da viitoarele structuri de producţie agricolă, care trebuie să realizeze un echilibru între producţia vegetală şi producţia animală.

În acest sens, se impune creşterea ponderii culturilor proteice (soia, mazăre, leguminoase furajere) care, în prezent, pe plan mondial, reprezintă numai 15% (220 milioane ha) din suprafaţa arabilă a Terrei (1450 milioane hectare, conform FAO).

În condiţiile din România, în ultimele două decenii, din punct de vedere al asigurării unui necesar optim de proteine vegetale, există un mare dezechilibru în structura culturilor agricole, deoarece suprafeţele cultivate cu specii de leguminoase proteice (soia, lucernă, trifoi, mazăre, măzăriche etc.) au o pondere mai mică decât media globală a Terrei, respectiv de circa 10% faţă de peste 60% la culturile cerealiere/

În consecinţă, agricultura este responsabilă, prin structurile sale vegetale şi animale, şi de asigurarea unei alimentaţii echilibrate de natură proteică.

AVANTAJE ECONOMICE: PROTEINA VEGETALĂ vs. PROTEINA ANIMALĂ

Diferenţa dintre proteinele vegetale şi cele animale poate fi apreciată, mai ales economic, şi prin necesarul de suprafaţă cultivată pentru producerea acestora.

În acest sens, datele prezentate în tabel, evidenţiază faptul că pentru producerea unui kilogram de proteină vegetală din lucernă este suficientă o suprafaţă cultivată cu această specie de numai 5 mp, în comparaţie cu proteinele animale, unde, pentru hrănirea animalelor care să realizeze 1 kg de proteină, este necesară o suprafaţă cultivată cu furaje de 120 mp, în cazul păsărilor, 170 mp în cazul porcilor sau 260 mp în cazul taurinelor, adică o suprafaţă de 25-50 de ori mai mare faţă de lucernă.

De asemenea, cultura de soia, cunoscută ca o plantă proteică, realizează 1 kg de proteină vegetală pe o suprafaţă de numai 12 mp, în comparaţie cu producerea de proteină animală.

Unele studii efectuate au ajuns la concluzia că aceeaşi suprafaţă de teren cultivată poate asigura hrana pentru 16 oameni cu alimentaţie vegetariană, dar aceeaşi suprafaţă nu poate asigura hrana pentru un om cu alimentaţie carnivoră.

Suprafaţa necesară pentru a produce 1 kg de proteine de natură vegetală şi animală

CANTITATEA ECHIVALENTĂ DE CO2 PRODUSĂ ÎN FUNCŢIE DE MODUL DE ALIMENTAŢIE A OMULUI

Sursa: Aubert C., Le Berre N., 2007, Faut-il être végétarien pour la santé et la planète, Terre Vivante
Date prelucrate de Nicolae Dragomir