Managementul gunoiului de grajd la nivel de comună reprezintă o direcţie principală, în contextul în care, la ora actuală, în România sunt peste trei milioane de ferme mici, de subzistenţă, care nu au capacitatea de a implementa individual măsurile necesare prevenirii poluării solului şi a apei freatice.
Gestionarea corectă şi echilibrată a gunoiului de grajd
La Iaşi, evenimentul s-a desfăşurat în data de 21 martie 2019, în Sala Mare a Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Iaşi, şi a reunit fermieri, reprezentanţi ai primăriilor din zona rurală a judeţelor Iaşi şi Neamţ, alături de specialişti din cadrul instituţiilor de resort judeţene. Între temele discutate s-au numărat beneficiile pentru fermieri şi pentru autorităţile locale ale gestionării unui sistem public de colectare şi de management al gunoiului de grajd, importanţa transferului de cunoştinţe între fermieri în cadrul reţelei naţionale lansate de Ministerul Apelor şi Pădurilor, precum şi evitarea sancţiunilor la plăţile APIA şi AFIR prin respectarea măsurilor legale.
”Apa reprezintă o resursă valoroasă şi trebuie să facem mult mai multe pentru protecţia apei, dar şi în folosul celor care trăiesc în satele României. Ştim bine că fondurile europene se acordă cu anumite condiţii, inclusiv condiţia legată de gestionarea gunoiului de grajd. Gestionarea corectă şi echilibrată a gunoiului de grajd presupune să existe o capacitate de depozitare pe perioada interdicţiei administrării în câmp – respectiv, perioada iernii -, şi să fie respectate legislaţia şi recomandările tehnice. Altfel, creşte foarte mult riscul ca nitraţii să ajungă în apa freatică şi de aici, bineînţeles, în fântâni şi în cănile noastre. Verificările, inclusiv asupra respectării bunelor practici agricole şi de mediu, se realizează de către APIA şi, în cazul neregulilor, se aplică sancţiuni care înseamnă bani pierduţi de către fermieri”, menţiona Mihai Constantinescu, specialist în agricultură şi împăduriri în cadrul Unităţii de Management a Proiectului.
Potrivit cerinţei Directivei Nitraţi, Codul de bune practici agricole se revizuieşte o dată la patru ani. Ultima revizuire a fost în anul 2013. “Practic, cu o anumită întârziere, Codul trebuie adus într-o relaţie mult mai bună cu fermierii şi cu zilele actuale, în care vorbim despre tehnologii moderne de fertilizare şi, de asemenea, despre cerinţe nu doar din partea marilor fermieri, ci şi a micilor fermieri”, declara Mihai Constantinescu.
“Între apă şi agricultură există o legătură nemijlocită”
Reuniunea de la Iaşi a făcut parte dintr-o serie de dezbateri organizate în perioada 2019 – 2021, în cadrul campaniei naţionale de conştientizare “APAR APA”, componentă a proiectului Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienţi. Scopul proiectului este facilitarea schimbului de informaţii dintre autorităţile de la nivel naţional şi local, specialişti, reprezentanţi ai diferitelor instituţii implicate în implementarea, monitorizarea şi controlul aplicării Directivei Nitraţi şi fermieri ori membri ai comunităţilor locale. ”Prin prisma potenţialului de poluare cu nitraţi, între apă şi agricultură există o legătură nemijlocită. Mesajul nostru este acela că trebuie să îi asigurăm plantei nutrienţii de care are nevoie pentru a avea dezvoltarea armonioasă necesară obţinerii unor producţii îndestulătoare şi de bună calitate, dar concomitent trebuie să protejăm resursele de apă. De-a lungul activităţilor noastre, am constatat că este greu percepută relaţia directă între utilizarea fertilizanţilor, atât minerali, cât şi organici, şi potenţialul de poluare al resurselor de apă. De regulă, operaţiunile de fertilizare s-au făcut, cu sau fără sfatul unor specialişti, în perioadele de timp când vremea este favorabilă intrării în câmp. Or, nu întotdeauna când vremea permite deplasarea pe câmp (de exemplu iarna, când terenul este îngheţat), este bine şi pentru împrăştierea îngrăşământului organic sau mineral. Acesta va fi spălat prin topirea zăpezilor sau prin precipitaţiile ulterioare momentului fertilizării şi nu va ajunge acolo unde trebuie, adică la plantă, ci va ajunge în corpurile de apă subterană sau de suprafaţă, poluând apa”, sublinia Ştefan Nicolau, specialist tehnic în cadrul proiectului.
Zone vulnerabile la poluarea cu nitraţi
Calitatea apelor de suprafaţă. În România, au fost stabilite zonele care prezintă vulnerabilitate la poluarea cu nitraţi, atât pe principii de poluare istorică, cât şi pe baza unor studii actualizate şi aprofundate. La această dată, potrivit specialiştilor, calitatea apelor de suprafaţă este relativ bună. ”Debitele sunt mari şi capacităţile de transport sunt suficiente, pentru a se asigura gradele de diluţie care să conducă la concentraţii de nitraţi aflate sub limita maximă de 50 mg/litru, admisă de Directiva Nitraţi. Numărul zonelor vulnerabile a crescut de la aproximativ 250, cât erau cele cu poluare istorică -, la aproximativ 1900 în prezent, potrivit studiilor aprofundate. Ulterior, în relaţia cu UE, s-a convenit ca România să aplice planuri de acţiune pentru protecţia apei împotriva poluării cu nitraţi, pe întreaga suprafaţă a ţării. Prin acest proiect, se încearcă o comunicare directă în special cu cei care practică o agricultură de subzistenţă. Dar se realizează dezbateri şi analize inclusiv cu fermierii care exploatează suprafeţe mai mari, astfel încât să fie transmis semnalul prin care să atragem atenţia asupra necesităţii ca orice activitate de fertilizare să fie desfăşurată în corelare cu activităţile de protecţie a calităţii apelor”, preciza Ştefan Nicolau.
În ceea ce priveşte calitatea apelor subterane, situaţia este diferită de cea a apelor de suprafaţă. În special, în zonele în care apa este folosită pentru băut, respectiv în zonele cu fântâni, puţuri, etc., concentraţiile de nitraţi ating peste 200 mg/litru. ”Valorile concentraţiilor de nitraţi ajung chiar şi la 500 mg/l. Aceste situaţii se regăsesc, în principal în Câmpia Română, dar şi în anumite zone din Moldova. Peste tot, însă, este vorba despre intravilanul localităţilor rurale, îndeosebi acolo unde se practică zootehnia de subzistenţă, prin creşterea animalelor în gospodării. Numărul mare de fântâni, lipsa de protecţie împotriva scurgerilor de pe lângă ghizdurile fântânii şi gestionarea defectuoasă a gunoiului de grajd favorizează pătrunderea directă a nitraţilor în apa freatică. Iar aceste poluări sunt foarte greu de eliminat. Există încă poluare istorică, adică o anumită cantitate de apă poluată în urmă cu zeci de ani se deplasează în subteran şi ajunge să fie întâlnită în orizonturi aflate la distanţe de sute de kilometri. Acesta este un alt aspect asupra căruia dorim să conştientizăm populaţia şi fermierii. Pe do o parte, dorim să ridicăm nivelul de igienizare din satele româneşti, iar pe de altă parte vizăm îmbunătăţirea activităţii tuturor fermierilor, în sensul folosirii planurilor de fertilizare şi al realizării tuturor condiţiilor pentru protejarea calităţii apei”, explica specialistul Ştefan Nicolau.
Mihai Constantinescu: “Dacă la APIA avem înregistraţi peste 840 de mii de fermieri, numărul celor care sunt organizaţi în forme comerciale sunt sub 40 de mii. De aceea, consider că noul Cod de bune practici agricole trebuie adus la un nivel de comunicare şi de înţelegere şi pentru micii fermieri”.
86 DE PLATFORME DE GUNOI FINANŢATE PRIN PROIECTUL CIPN
În cursul lunii aprilie 2019, în calendarul de evenimente au fost incluse acţiuni în judeţele Vrancea şi Buzău. Proiectul CIPN este în a doua fază, cea de finanţare adiţională. Proiectul iniţial a demarat în 2008 şi s-a încheiat în 2017 şi a finanţat un număr de 86 de platforme de management de gunoi de grajd. Finanţarea adiţională a proiectului a fost alocată pentru cinci ani, până în martie 2022. În această fază a proiectului vor fi finanţate peste 90 de comunităţi locale.
GESTIONARE RESPONSABILĂ ŞI PROFITABILĂ A GUNOIULUI DE GRAJD
“Gunoiul de grajd, bunăstare pentru fermieri” este un principiu susţinut la Iaşi, inclusiv prin remandări practice pentru micii fermieri cu privire la modalităţile de gestionare responsabilă şi profitabilă a gunoiului de grajd. ”Cu o serie de investiţii foarte mici, dar cu un grad de preocupare mai mare, se pot atinge rezultate foarte bune, atât în ceea ce priveşte protecţia calităţii apelor, cât şi în ceea ce priveşte rezultatele din activităţile agro-zootehnice. De exemplu, pentru cei care cresc animale în intravilan, cea mai bună metodă de a reduce presiunea gunoiului de grajd – care poate fi spălat de precipitaţii, ulterior putând ajunge în apa subterană -, este eliminarea rapidă din curte. Dar, să nu fie transportat în câmp, ci într-o capacitate de depozitare. Acestea trebuie să răspundă tuturor cerinţelor tehnice şi legislative. Or, platformele de gunoi de grajd a căror realizare o finanţăm, în cazul unităţilor administrativ-teritoriale, reprezintă o oportunitate potrivită, un ajutor şi un bun exemplu”, menţiona Ştefan Nicolau.
Pe lângă finanţările pentru platformele de gunoi de grajd, prin acest proiect oamenii învaţă să aplice bunele practici agricole, care sunt simple. De exemplu, dacă se aşază o banală folie de polietilenă sub gunoiul de grajd depozitat, se reduce cu 80-90% cantitatea de fluenţi care se poate infiltra în sol şi reprezintă o bună practică agricolă. Această măsură uşoară aduce atât un câştig fermierului, care nu pierde nutrienţii pe care îi poate administra plantelor, cât şi un plus de protecţie pentru mediu. “Mai sunt şi alte aspecte despre care îi învăţăm pe fermierii cu suprafeţe mai mici aflate în exploatare, respectiv utilizarea unui plan de fertilizări, a anumitor practici agricole conservative, evitarea împrăştierii fertilizanţilor şi a gunoiului de grajd lângă corpurile de apă în care nitraţii ar putea ajunge direct şi fără a fi preluaţi de plante etc”, a adăugat Ştefan Nicolau.
Articol publicat în revista Ferma nr. 9/236 (ediţia 15-31 mai 2019)
