Recunoașterea și diagnosticarea acestor boli pe baza simptomatologiei este esențială, în vederea adoptării rapide a măsurilor de prevenire a daunelor în cultură atunci când situația o impune. Ca urmare a atacului, se produce uscarea prematură a frunzelor.

În consecință, se reduce procesul de fotosinteză, plantele vegetează mai slab iar boabele sunt șiștave și mult mai mici decât cele normale, determinând o producție mică. Anual, pierderile de recoltă pot ajunge până la 30%, variațiile fiind determinate de condițiile climatice, de soiul utilizat și de tehnologia aplicată.

Făinarea cerealelor

Boala produsă de Blumeria graminis se numără printre cele mai răspândite, fiind prezentă în toate zonele de cultură, în special în perioadele mai umede. Se manifestă pe toate organele plantei, cel mai frecvent pe frunze. În condiții de umiditate ridicată, incidența atacului este foarte mare, boala evoluând rapid de la frunzele inferioare către cele superioare și chiar pe spic. Pe organele atacate se pot vedea pete alcătuite dintr-o pâslă miceliană, de culoare albă inițial, apoi cenușie, pe care se formează o pulbere albă ce reprezintă conidiile ciupercii.

Ulterior, în masa miceliană se pot observa pete mici, negre – periteciile ciupercii. Sub pâsla de miceliu, care se poate înlătura cu ușurință, țesuturile plantei sunt necrozate, brunificate. La plantele puternic atacate, frunzele se usucă de timpuriu. Sporii purtați de vânt pot infecta lanul în 4-6 zile de la primul focar de infecție. Dezvoltarea bolii este favorizată și de densitatea mare a plantelor sau de cantitatea mare de îngrășăminte cu azot.

Septorioza frunzelor de grâu

Boala este foarte răspândită în zonele de câmpie, în special din sudul țării. Boala produsă de Septoria tritici apare pe toate organele plantelor. La început, pe frunzele bazale apar pete de decolorare liniare, mici, neregulate, fiind limitate de nervurile frunzei. Apoi petele se necrozează și atacul progresează pe frunzele din etajul mijlociu și, în cele din urmă, pe cele superioare, iar în caz de atac puternic, se extind pe teci și apoi pe spic.

Septorioza spicului

Alături de septorioza frunzelor, mai ales în zonele colinare, unde clima este mai rece și mai umedă, se manifestă și septorioza spicului (S. nodorum). Dacă atacul apare timpuriu, când pe frunze se observă pete de decolorare, eliptice, care în centru prezintă o zonă mai închisă, brun-negricioasă. În general, infecțiile tind să devină evidente în perioada de burduf (înainte de apariția spicului) și mai severe pe măsura înaintării în vegetație.

Infecțiile foliare sunt sursă de îmbolnăvire pentru spice. În caz de atac puternic, spicele de grâu pot fi cuprinse în totalitate de atac, rezultând boabe șiștave, cu masa a o mie de boabe și germinația reduse. Ciuperca supraviețuiește de la un an la altul în resturi vegetale, samulastră și în sămânța infectate sau pe alte graminee sensibile.

Dintre rugini

Rugina brună (Puccinia triticina la cultura grâului și Puccinia hordei la orz) apare mai ales pe limbul frunzelor, de unde și denumirea de rugina limbului. În caz de atac puternic, întreaga suprafață foliară poate fi acoperită de pustule brune care nu se unesc.

Rugina galbenă (P. striiformis) apare pe frunze, pe tulpini și ariste, mai ales pe glume și chiar pe boabe, unde formează pustule mici galben-portocalii, prăfoase, eliptice. Caracteristică îi este dispoziția liniară a pustulelor, în șiruri longitudinale, una lângă alta, de unde și denumirea de rugină striată. Când atacul este puternic, șirurile sunt numeroase, ocupând mare parte din suprafața limbului.

Rugina neagră (P. graminis), denumită și rugina paiului, este mai puțin frecventă și apare mai târziu decât celelalte două rugini.

Infecția cu oricare dintre aceste forme de rugini este cauzată de sporii purtați de vânt, iar atacul este favorizat de temperaturile de peste 10 °C. În condițiile de infecție puternică, crește procentul boabelor șiștave, se reduce numărul de boabe și, în consecință, scade cantitatea și calitatea producției.

Pătarea reticulară brună a frunzelor de orz

Pyrenophora teres este una dintre bolile cu efect negativ major asupra culturii orzului, fiind răspândită în toate zonele de cultură din țara noastră.

Ca simptomatologie, pătarea reticulară brună a frunzelor de orz se evidențiază prin apariția inițială pe frunze a unor pete de culoare galbenă, care pot crește până la dimensiuni de 20-25 mm lungime și 1-3 mm lățime. Boala se poate manifesta încă din primele faze de vegetație pe frunzele tinere. Cu timpul, pe suprafața petelor apar striuri de culoare brună, care prin creștere pot forma o rețea, de unde și numele de pătare reticulară.

Odată cu evoluția bolii, petele se unesc și se brunifică, producând uscarea prematură a frunzelor, de obicei, de la vârf. Se poate manifesta și pe spice, unde apar pete lineare de culoare brun-închisă. Semințele infectate prezintă pete de culoare brun-negricioasă. Boala are ca efect reducerea greutății boabelor în spic.

Deși sămânța este o sursă importantă de inocul și de transmitere a ciupercii, în aceeași măsură boala se poate transmite și prin resturile de plante atacate rămase pe sol, unde poate supraviețui ca saprofit.
Anii cu precipitații abundente și cu umiditate atmosferică ridicată sunt prielnici atacului acestor patogeni, favorizâd răspândirea rapidă în lan a infecțiilor foliare.

Arsura frunzelor de orz

Cauzată de ciuperca Rhynchosporium secalis, arsura frunzelor de orz este o boală comună a culturilor de orz, în special în arealele mai umede și reci. Boala se manifestă prin apariția de leziuni de culoare deschisă mărginite de un halou brun-închis. Petele pot apărea pe frunze, pe teci, pe tulpină sau chiar pe spic. Pierderile de producție sunt rezultatul reducerii MMB-ului.

Patogenul se transmite de la un an la altul prin resturile de cultură infectate rămase pe sol. Temperaturile de 15-20 °C asociate cu precipitații abundente, rouă și cu umiditatea ridicată a aerului determină o incidență ridicată a bolii.

Fuzarioza spicelor

Dintre bolile spicului de grâu, una dintre cele mai periculoase este fuzarioza spicelor (Fusarium spp.), cunoscută și sub numele de arsura, înroșirea sau albirea spicelor. Infecțiile cu această ciupercă pot contamina recoltele cu micotoxine, afectând în mare măsură și securitatea alimentară.

Simptomele bolii apar pe spice și pe porțiunea de tulpină situată imediat sub spic. Spicele infectate devin mai moi, apoi își pierd clorofila, se albesc treptat și se usucă. Ele rămân mai mici și erecte comparativ cu cele sănătoase. Boala poate cuprinde spicul parțial sau în întregime. Dacă atacul apare înainte de înflorire, spicele rămân seci, iar când se produce după înflorire, intervine șiștăvirea boabelor.

Boabele din spiculețele albite sunt zbârcite, de culoare albicioasă, mată și mai mici decât cele din porțiunile neinfectate ale spicului. Masa a o mie de boabe infectate este mult mai scăzută și, de regulă, aceste boabe nu germinează. Aceste boabe sunt cele mai periculoase pentru transmiterea bolii în câmp. Infecțiile sunt favorizate de ploile frecvente din perioada de la înspicare până la înflorire.

Lidia CANĂ
INCDA Fundule

MĂSURI PREVENTIVE ȘI DE COMBATERE

În vederea prevenirii pagubelor ce pot fi provocate de bolile foliare și ale spicului prezentate, se impune aplicarea tratamentelor cu unul din produsele chimice avizate pentru aceste boli. Stabilirea momentului tratamentului se face pe baza controalelor periodice în lan, la 4-5 zile, mai ales în condiții de menținere a umidității odată cu creșterea temperaturilor.

Tratamentele se aplică la apariția primelor simptome de boală. În cazul existenței unor condiții climatice favorabile continuării evoluției bolilor foliare, se recomandă aplicarea celui de-al doilea tratament la înflorit, tratament care asigură protecție și împotriva bolilor spicului.

Efectul pozitiv al tratamentului se manifestă atât printr-un procent semnificativ de recoltă salvată, cât și prin calitatea superioară a semințelor.

Folosirea oricărui produs fungicid impune norme stricte de protecția muncii. Procurarea fungicidelor trebuie făcută numai de la firmele comerciale autorizate pentru o astfel de activitate și în condițiile respectării integrale a tuturor recomandărilor prevăzute pentru utilizarea pesticidelor.