Termenii tranzacţiei, prin care Cargill va prelua o participaţie minoritară la Cainthus (Dublin – Irlanda), nu au fost dezvăluiţi. Dar oficialii de la Cargill au descris acest lucru ca pe o investiţie semnificativă, dată fiind importanţa temei în strategia companiei de a extinde utilizarea digitizării şi a tehnologiei IT în producţia alimentară.
Monitorizarea animalelor de la distanţă
Vacile, ca şi oamenii, au caracteristici şi semne faciale unice, care fac posibilă urmărirea mişcării şi a comportamentului lor. Sistemul lui Cainthus încorporează camere de luat vederi, senzori şi programe de analiză sofisticată a imaginilor. Dacă un anumit animal nu se mişcă destul de mult sau dacă şi-a schimbat obiceiurile tipice de mâncare sau adăpare, acestea constituie semne de avertizare privind apariţia unei boli care ar putea afecta producţia de lapte, reproducerea sau sănătatea generală a animalului. În aceste condiţii, sistemul trimite o alertă către computerul sau telefonul mobil al fermierului.
Programul a fost folosit pentru prima dată în 2015 la o fermă comercială de lapte din Ottawa, Canada. De atunci a fost instalat în ferme din New York şi California, precum şi din Italia, Spania iar în curând va fi funcţional şi în China.
Până acum accentul a fost pus pe bovinele de lapte, dar cele două companii intenţionează să extindă software-ul la mai multe specii. Astfel, Cargill împreună cu Cainthus lucrează la un program care identifică reacţiile faciale ale porcilor şi se aşteaptă să aibă un sistem comercial viabil până la sfârşitul acestui an calendaristic. Cele două companii vor să extindă în viitor programele şi la păsări şi în acvacultură.
Recunoaşterea facială oferă foarte multe detalii şi date complexe fermierilor. Practic, după instalarea sistemului, este nevoie de doar câteva secunde pentru a captura caracteristicile fiecărui animal (individual) şi apoi de câteva săptămâni pentru ca softul să înregistreze modelele şi mişcările individuale specifice câtorva vaci, pentru a stabili un punct de referinţă. Hardware-ul costă 38-50 dolari/animal, iar programul de colectare şi analiză valorează circa 50 dolari/animal/an.
Extra atenţie pentru vaci imediat după fătare
Neglijenţa în îngrijirea acordată vacilor înainte de fătare afectează atât sănătatea, cât şi producţia ulterioară de lapte. Vacile de lapte mobilizează grăsimile depozitate timp de cel puţin trei săptămâni după fătare, pentru a ajuta la susţinerea producţiei de lapte. Problemele metabolice, cum ar fi cetoza şi ficatul gras, sunt frecvente în acest timp, când vacile se luptă să utilizeze eficient grăsimile mobilizate. Iar afecţiunile care pot apărea au un impact serios asupra profiturilor fermei.
De aceea, există diferite strategii pentru managementul vacilor în perioada de repaus mamar, pentru a minimiza utilizarea ineficientă a grăsimilor imediat după fătare. Controlarea condiţiei corporale prin menţinerea în limitele de 3 până la 3,5 este o astfel de strategie, deoarece vacile „grase” au frecvent probleme după fătare. Cu toate acestea, vacile pot stoca grăsime şi la nivelul organelor interne (rinichi şi intestine), care este invizibilă pentru cei care determină condiţia corporală.
La fel ca şi la oameni, unde grăsimea abdominală este „legată” de diabetul zaharat şi de bolile de inimă, şi vacile care acumulează grăsimea pe viscere pot fi mai predispuse la probleme metabolice după fătare.
Mult timp, s-a considerat eficientă hrănirea vacilor în perioada de repaus mamar cu raţii energetice, peste necesarul lor, în scopul de a pregăti flora ruminală pentru diete bogate energetic după fătare şi pentru a compensa consumul redus de hrană pe parcursul ultimelor două săptămâni de gestaţie. Aceste diete sunt adesea bogate în siloz sau boabe de porumb.
Din contră, în alte strategii nutriţionale, vacile în repaus sunt „ignorate” şi hrănite insuficient, ceea ce nu le permite să îşi consolideze rezervele de energie pentru a susţine producţia de lapte în primele săptămâni după fătare.
În numărul viitor al revistei Ferma vom prezenta dieta „Goldilocks” – numită şi „just right” (dieta/raţia corectă), în care alimentaţia vacilor în repaus mamar include puţin siloz de porumb şi mai multe furaje cu un conţinut redus de energie, dar care permit vacilor să mănânce cât vor, fără a creşte în greutate.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 3/208 (ediţia 15-28 februarie 2018)
