Se înscrie, dacă vreţi, în curentul lirismului agrorural, ale cărui începuturi le-a imortalizat Ienăchiţă Văcărescu: „S-o iau, se strică/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul şi mi-o ridică!” Recolta se adună atunci când primul om din sat dă semnalul şi purcede la cules. Şi asta, din pricina hoţilor! De parcă, în România, hoţia salvează sărăcia! Aşa că, vrând-nevrând, trebuie să intri în lan odată cu lumea. Ai lăsat păpuşoiul prea mult timp în câmp, ca să se usuce, ai riscat: te calcă hoţii şi nu-ţi mai rămân nici cocenii! Dacă l-ai cules în verde, cu umiditatea mare, la bază nici nu ţi-l primeşte. Iar dacă-ţi face hatârul să ţi-l depoziteze, te „amendează” la umiditate! (Să nu uităm că aceasta este o altă hoţie, mult mai rafinată, mai ceva ca analiza corpurilor străine!) Ba îţi mai scad şi câţiva bănuţi pentru ca porumbul să poată intra în uscător! Păi la un preţ de aproximativ 0,40 lei/kg de porumb, dacă îţi mai scade şi uscatul boabelor, nu te zvântă de tot la buzunar? Şi te tooot întrebi ca… ăla în târg: „Oare eu nu am muncit degeaba!?” Ei, ba bine că nu! Din această pricină, fermierii au început să facă un fel de alergie la… bazele de recepţie!
Păpuşoiul continuă să scadă la preţ. Am asistat la nenumărate discuţii telefonice în care unii fermieri întreabă traderii care este preţul zilei la achiziţia porumbului! Li se spune o sumă în euro sau în dolari per tonă, care, transformată în lei, ajunge undeva la 0,42-0,43 lei/kg. „Dar dacă vrei să obţii ceva mai mult, sună-l pe director sau pe patron ca să-ţi dea o bonificaţie de fidelitate, că tot eşti clientul nostru!”, este un răspuns adesea vehiculat de achizitori.
Aşadar, ce constatăm de aici? Că traderii au zilnic mai multe preţuri de operare! Primul este cel de referinţă, stabilit de cotaţiile la bursă din ziua respectivă, iar în funcţie de acesta, mai scad şi ei acolo câteva procente, că doar n-o fi foc, cică este loc! Apoi, altul este preţul la contract, când închei înţelegerea cu un furnizor care îţi aduce inputurile cu plata la viitoarea recoltă, după un an de zile; deci un preţ mult mai mic. Un alt preţ se obţine la livrarea prin contract, dar îţi mai rămâne ceva marfă în plus de comercializat! Ei bine, preţul final ar putea fi ceva mai mare doar dacă binevoieşte patronul să facă o mărire pentru tine! Se întâmplă acest lucru? Rar, foarte rar!
Mai avem situaţia micilor fermieri care nu şi-au contractat recolta cu jucătorii pieţei şi care vor să vândă; pentru ei, preţul este cel stabilit de bursa zilnică, din care cumpărătorul mai dă ceva în jos! Nu mai amintim că unul este preţul pe recolta adusă direct în bază cu mijloace proprii de transport şi alta-i valoarea producţiei dacă transportul aparţine cumpărătorului. Se iau în calcul şi parametrii de umiditate şi de calitate.
Am consemnat voci ale unor agricultori care se feresc de contractele futures! Cei mai mici şi nesiguri pe producţia lor susţin că trebuie îndeplinite condiţii extrem de grele, iar penalităţile sunt excesiv de mari. Dacă nu fac producţia contractată, cum s-a întâmplat în anul 2012, când s-au obţinut şi 300 kg de porumb la hectar!, atunci cumpără din altă parte ca să respecte condiţiile contractuale. Apoi, cumpărătorul are pretenţia să primească şi bilet la ordin la contravaloarea producţiei contractate! Deci, traderul îşi ia angajamentul că va cumpăra recolta, iar producătorul trebuie să emită în avans bilet la ordin!! Dar atunci când samsarul e la mijloc, nu el trebuie să plătească?
Şi te întrebi: nu s-a întors cumva treaba pe dos, nu s-au pus boii înaintea carului?
