
Perdelele forestiere de protecție a zonelor agricole sunt un subiect de mare actualitate, mai ales în contextul schimbărilor climatice. Despre ele se vorbește mult dar, din păcate, se face prea puțin…
În istoria României perdelele forestiere constituie o constantă. Acestea aveau un dublu scop. Pe de o parte constituiau un excelent marcaj al hotarelor iar pe de altă parte permiteau celor ce lucrau câmpul să se adăpostească la umbră atunci când era nevoie.
ERAU UN TRIUMF AL ȘTIINȚEI!
Însă efectele de protecție ale perdelelor forestiere de pe terenurile agricole sunt mult mai complexe.
Necesitatea lor a fost adusă în atenția publică pentru prima oară în anul 1860 de către Ion Ionescu de la Brad, care a realizat primele plantaţii pentru ”adumbriri contra vântului”. În urma călătoriei de studiu pe care a întreprins-o în Dobrogea, savantul afirma că elementele vitale pentru agricultura din acest ținut irigațiile și perdelele de protecție.
Primelul proiect concret îi aparţine lui B. Pizu. În anul 1881, în „Revista Pădurilor”, acesta propunea instalarea a 56 fâşii de pădure, de la Dunăre la Podgorii, undeva în zona Bărăganului și a sudului Moldovei. Fâșiile de pădure urmau să fie amplasate la o distanță de circa 20 km între ele.
MARII PROPRIETARI AU PLANTAT SINGURI PERDELE FORESTIERE
Primul care a transpus în practică un astfel de proiect a fost moşierul Sălcudeanu, la Mărculeşti-Ialomiţa (1879-1891). El și-a acoperit proprietatea cu ”perdele colectoare de zăpadă şi domolitoare de vânturi”, din salcâm.
Peste aproximativ un deceniu, între 1902 și 1907, pe terenurile Domeniilor Coroanei de la Sadova (Dolj), s-au plantat cu salcâm 500 km de perdele forestiere în jurul tarlalelor agricole (25 ha fiecare tarla). În 1924, ele au apărut și pe fosta moşie a principelui George Știrbei, de la Berteştii de Jos – Brăila, cunoscută pentru faptul că era alcătuită în mare parte din terenuri cu nisipuri zburătoare.
În 1937, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor iniţiază un studiu privind perdelele de protecţie a câmpului. Institutul de Cercetări şi Experimentaţie Forestieră (ICEF) introduce în programul său de lucru asemenea preocupări, fiindu-le alocată şi o sumă de 300.000 lei.
În afara acestor reţele, au mai fost înfiinţate de către proprietari perdele în Ialomiţa și Constanţa, pe suprafeţe de 367 ha şi, respectiv, 104 ha.
1 MILION DE HECTARE PROTEJATE
Perdelele forestiere şi-au dovedit eficienţa în cazul secetei din 1946, anul cel mai secetos din secolul al XX-lea, când la adăpostul lor s-a obţinut un spor de recoltă de 300% faţă de câmpul neprotejat. Perdelele au avut efect pozitiv şi în anul 1947, când în Dobrogea grâul a degerat în întregime în câmpurile neprotejate, dar s-au obţinut 600 kg/ha la adăpostul perdelelor.
Ca urmare, în 1950 a fost creată o direcţie silvică specială în Dobrogea, care să se ocupe de crearea unei rețele de perdele forestiere de protecție a terenurilor agricole. Reţeaua a ocupat o suprafaţă de cca. 4.000 ha, protejând terenuri de aproximativ 1 milion de hectare! Unul dintre „artizanii” acesteia a fost savantul Traian Săvulescu, pe atunci președinte al Academiei. „Voi, inginerii agronomi din Dobrogea va trebui să lucrați la umbra perdelelor forestiere”, îi plăcea să spună.
În 1962, printr-un decret comunist, fără nici o bază științifică, s-a hotărât tăierea tuturor litierelor aflate pe terenurile agricole, sub cuvânt că „sunt o idee stalinistă”.
ANUL DISPARIȚIEI PERDELELOR FORESTIERE DIN DOBROGEA
„În 18 august 2007, în cadrul unui simpozion ce a avut loc la Constanța, referitor la Dobrogea în contextul deșertificării, am vorbit despre importanța perdelelor de protecție a suprafețelor agricole. Am prezentat atunci date referitoare la dinamica precipitațiilor și la tot ceea ce s-a întâmplat în perioada anilor 1920-1921”, povestește dr. ing. Dumitru Manole, unul dintre seniorii agriculturii românești.
Specialistul lucrează în Dobrogea, ca agronom, încă din 1963. ”Când mi-am început activitatea, tocmai începuse nebunia distrugerii perdelelor forestiere de protecție a suprafețelor agricole. Lucram la GAS Stupina și raportam zilnic la regiune, la Hârșova, stadiul desțelenirii. La începutul lui 1963, în Dobrogea, existau 4.049 ha perdele forestiere. La sfârșitul anului dispăruseră cu totul”, își amintește agronomul.
„În 2007 am făcut și câteva filmări aeriene, de-o parte și de alta a graniței româno-bulgare, în Dobrogea. În Bulgaria încă există vechile perdele plantate în anii ‘20. Diferențele, chiar așa, văzute din avion, în ceea ce privește agricultura sunt izbitoare”, își reia firul poveștii Dumitru Manole.

„NOI STĂM ÎN CONTINUARE ȘI ÎNTINDEM VORBE?”
Începând din 2008, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța, Dumitru Manole a pus bazele a 3 pepiniere pentru crearea materialului biologic necesar realizării perdelelor de protecție.
„A fost o mare aventură. Nu am găsit sămânță certificată. Doar la Direcția Silvică Bihor am reușit să găsim sămânță de salcâm. Așa se face că am creat perdelele care există acum cu salcâm. Sigur că ideal ar fi fost să conțină și stejar roșu, stejar brumăriu și sălcioară, dar la momentul respectiv nu s-a putut”, continuă Dumitru Manole istoria.
Și de aici pornesc problemele: conform unor categorisiri europene, salcâmul este considerat o specie invazivă. Ca atare, pentru suprafețele agricole ocupate acum de noile perdele de protecție, nu se acordă nici un fel de subvenții, nici în cadrul „Plăților unice pe suprafață”, nici pentru „Zone de interes ecologic”. Asta cu toate că, la începutul lunii aprilie, în câmp solul era umed în secțiunea de adâncime cuprinsă între 4 și 30 cm. În schimb, în zona perdelelor forestiere, umiditatea cobora până la 45-50 cm.
„Așadar, acum, după niște ani așa cum n-am mai întâlnit în toți cei 56 de ani de activitate, noi stăm în continuare și întindem vorbe ?”, se întreabă amar specialistul octogenar.
E NEVOIE IMEDIATĂ DE UN CADRU DE REGLEMENTARE!
La rândul său, Bogdan Gârban, un fermier cu mult mai tânăr din Ziduri, jud. Buzău, ne-a spus:„ Sunt convins că perdelele forestiere aduc o seamă de beneficii. Protejează de vânturi în zonele nisipoase și, cred eu, au și o influență asupra cantităților de precipitații, după cum am observat în zona Rușețu, unde încă mai există. La fel, protejează porumbul de înclinare, atunci când sunt vânturi puternice. Eu, unul, am în vedere o investiție în acest sens!”.
Numai că, până acolo se ridică o seamă de probleme, care trebuie rezolvate la nivel instituțional. ”Ar trebui elaborat un cadru de reglementare. La ora actuală, înființarea perdelelor implică schimbarea destinației terenului. De aici, problemele cu APIA. Apoi, sunt discuții pentru terenurile pe care le ai în arendă. Ce spun proprietarii, dacă pui litiere, în loc de culturi?”, întreabă Bogdan.
un articol de
ALEXANDRU GRIGORIEV