Unii dintre proprietari, vechi sau noi, au extins acest sistem de tarlalizare, cu toate că în ultimul timp concurenţa acerbă, în condiţii de criză, pune sub semnul întrebării eficienţa acestora, mai ales pentru că mărimea unei exploataţii se redimensionează mereu în funcţie de cerere şi de posibilităţi, iar intervenţiile mecanizate pe păşune sau schimbarea destinaţiei păşunii încarcă nota de plată.
Păşunatul porţionat pe parcele cu gard electric interior
Pentru ca efectivul de animale al unei unităţi de exploatare (un anumit număr de UVM) să păşuneze timp de cinci-şase zile pe întreaga parcelă, fără ca, în condiţiile excesului de vegetaţie din primele zile, animalele, având la dispoziţie o suprafaţă mai mare de iarbă, să înceapă să o aleagă, să o calce în picioare şi să o murdărească, se recomandă următorul sistem:
• Primul ciclu de păşunat. Tarlaua dimensionată prin gard fix, care să asigure hrana animalelor timp de şase zile, se va împărţi schematic în patru parcele porţionate. În primele două zile de păşunat, cu ajutorul gardului electric, se va delimita prima parcelă, iar în ziua a treia, apoi în a patra, pe rând, gardul electric se mută astfel încât să includă şi următoarele două parcele. În ziua a cincea, apoi în a şasea, animalele vor păşuna pe toată suprafaţa tarlalei. (Schema 1).
• În ciclul următor, păşunatul se va face în ordine inversă. Procedând astfel, animalele păşunează în medie pe cele două cicluri câte 3,5-4 zile, pe aceeaşi suprafaţă (parcelă).
Păşunatul porţionat frontal
Pentru a evidenţia principalele caracteristici ale păşunatului porţionat frontal, vă facem câteva recomandări:
– merită a se executa numai pe păşunile semănate cu producţii de masă verde ce depăşesc zece tone/ha şi per ciclu, respectiv o producţie de peste 40 tone/ha m.v. pentru un sezon. Întrucât presupune cheltuieli suplimentare, acest sistem se aplică la efective de peste 75 UVM, ideal, în loturi de câte 100-120 capete de vaci sau 150-200 capete tineret bovin;
– păşunatul se execută cu ajutorul a două garduri electrice mobile, modificate pentru a putea fi deplasate, din care unul delimitează frontal porţia de păşunat, iar celălalt rămâne să delimiteze în spate porţiunea de parcelă păşunată;
– prezenţa unui îngrijitor este obligatorie, pentru a porţiona periodic suprafaţa de păşunat prin înaintare şi pentru a urmări funcţionarea curentului electric;
– un asemenea păşunat nu necesită tarlalizarea cu garduri fixe, ci doar o delimitare de drum cu porţi dispuse din zece în zece metri, care să împartă trupul de păşune în două (Schema 2).
– lăţimea unei parcele trebuie să corespundă lăţimii frontului de păşunat, socotindu-se că pentru o vacă sunt necesari 1,5-2 metri liniari, lucru esenţial pentru reuşita acestui sistem, iar înaintarea cărucioarelor sau a săniilor gardului electric frontal să se facă numai cu 1,5-2 metri, în aşa fel încât animalele să fie nevoite a defeca, prin natura poziţiei lor, pe porţiunea păşunată.
– alimentarea cu apă trebuie să se facă în jgheaburi cu nivel constant, suspendate din 20 în 20 de metri distanţă de gardul ce delimitează drumul de acces.
Procedând astfel, se pot valorifica în bune condiţii, prin păşunat, şi eventualele suprafeţe de la capătul tarlalelor, (unde s-au cultivat plante furajere anuale care să completeze consumul în lunile secetoase), pentru început de păşunat primăvara timpuriu, sau toamna târziu.
Prin practicarea unui păşunat raţional, randamentul de produse obţinute (lapte, spor în greutate etc.) va fi mai mare, iar încărcătura cu animale, de asemenea. Putem concluziona că aceeaşi cantitate de produse se poate obţine de pe o suprafaţă mai mică, menţinând sau chiar îmbunătăţind compoziţia floristică a covorului vegetal de la ciclu la ciclu şi de la sezon la sezon.
IMPORTANT
• Pentru păşunatul porţionat pe parcele cu gard electric interior, îndepărtarea resturilor vegetale neconsumate, împrăştierea dejecţiilor, fertilizarea şi eventual irigarea se execută la trei-patru zile după ce întreaga tarla cu parcele a fost păşunată.
În privinţa fertilizării, unii cercetători susţin că păşunea nu este afectată atât de mult de secetă, cât din lipsa de azot (fertilizant) în perioadele cu deficit de umiditate.
• Odată cu intensificarea creşterii animalelor, la bovine în special, în fermele intrate pe fluxul competitiv al tehnologiilor de producţie şi de valorificare a produselor obţinute, este necesară şi intensificarea păşunatului raţional. Practica a dovedit că numai astfel se pot obţine şi susţine producţii zootehnice la un nivel ridicat, care se doreşte a fi cât mai apropiate de potenţialul genetic existent, reducând totodată preţul de cost/unitatea de produs.
