Astfel, o pajiște cultivată, cu o proporție floristică echilibrată (40-50% leguminoase și 50-60% graminee) și cu o producție medie de 8 tone/ha substanță uscată (cca 40 t/ha masă verde), realizează aproximativ 1.000 kg/ha materii azotate totale (MAT), ce echivalează cu circa 2.000 kg de turte sau șrot de soia, având o valoare economică de 1600 lei. Dacă această cantitate de șrot de soia ar fi achiziționată de pe piață (de la producători, distribuitori, importatori), costul s-ar ridica la 7.000 de lei. În acest sens, România este o mare importatoare de produse de soia, în valoare de peste 150 milioane de euro anual, din care peste 500 mii tone turte de soia pentru hrana animalelor. O pajiște semănată, cu o producție de bună calitate, reprezintă rația zilnică de ”șrot proteic” pentru animale.
Condiții tehnice de înființare a pajiștilor semănate
Înființarea sau instalarea unei pajiști semănate este influențată de unele condiții de natură pedoclimatică și tehnologică, având în vedere cerințele diferite ale speciilor de leguminoase și graminee perene ce intră în componența structurilor floristice ale acestor culturi. De regulă, în stabilirea tipurilor de amestecuri pentru diferite zone agroecologice se ține seama, mai ales, de cerințele specifice plantelor de leguminoase față de condițiile de climă și de sol.
Astfel, lucerna, deși este o specie rezistentă la secetă, în realitate este o mare consumatoare de apă (cca 700 litri de apă pentru realizarea unui kilogram de substanță uscată, respectiv 5 kg masă verde), și, totodată, are cerințe foarte ridicate față de sol (se cultivă numai pe solurile cu reacție neutră – slab alcalină, cu pH între 6,2 și 7,4, preferând solurile permeabile, profunde, bogate în humus și în elemente nutritive).
Trifoiul roșu este o leguminoasă adaptată zonelor colinare și submontane, bogate în precipitații și mai răcoroase în timpul vegetației. Astfel, seceta de primăvară este foarte dăunătoare trifoiului roșu, deoarece afectează producția pe întreaga perioadă de vegetație, chiar dacă regimul hidric s-a ameliorat pe parcurs.
Trifoiul alb este o specie sensibilă la secetă și la oscilațiile de umiditate din sol, dar (la fel ca și ghizdeiul) nu suportă excesul de umiditate de lungă durată. Solul influențează mai puțin creșterea trifoiului alb, dar o dezvoltare satisfăcătoare se realizează pe solurile cu reacție acidă sau neutră, bine drenate și nivelate.
Ghizdeiul rezistă foarte bine la secetă, situându-se pe primul loc față de lucernă și sparcetă. Nu are pretenții mari față de sol, de aceea poate fi cultivat și pe solurile cu fertilitate scăzută și cu pH acid.
Sparceta este o plantă rezistentă la secetă și la temperaturi scăzute, de aceea se cultivă în zonele de stepă și silvostepă, pe soluri bine drenate, permeabile, bogate în calciu.
În comparație cu leguminoasele, gramineele de pajiști au o plasticitate ecologică mai largă, cu pretenții mai scăzute la condițiile naturale de mediu.
Din punct de vedere tehnologic
Reușita înființării, a duratei de exploatare și a nivelului de productivitate și calitate a pajiștilor semănate sunt determinate de următorii factori: alegerea tipului de amestec, stabilirea datei semănatului și a densității plantelor, lucrările de întreținere din primul an de vegetație.
Multitudinea de specii și soiuri de leguminoase și graminee de pajiști determină alegerea celor mai potrivite amestecuri, destinate pentru diverse zone de cultivare, pentru diferite moduri de folosire (pășunat, cosire, mixt) și durate diferite de folosire.
Pentru înființarea de pajiști semănate, destinate folosirii prin cosire (pentru producerea fânului, semisilozului sau silozului), se seamănă amestecurile simple (formate din 2-3 specii de leguminoase și graminee, cu talie mai înaltă de creștere). În cazul folosirii prin pășunat sau mixt se vor semăna amestecurile complexe (sau multispecii), formate din 5-7 specii de pajiști (cu rezistență mai mare la pășunat).
În cazul amestecurilor standardizate (amestecuri de specii gata constituite), se impune ca utilizatorul să se informeze dacă acestea corespund zonelor de cultivare și modului de folosință pentru care se înființează pajiștea.
Pregătirea terenului în vederea semănatului constituie o lucrare importantă pentru reușita culturii de pajiște semănată.
Mărimea mai mică a semințelor speciilor de pajiști determină realizarea unui pat germinativ bine mărunțit, fără denivelări, care să permită respectarea adâncimii de semănat, care, la aceste specii, se încadrează între 1 și 2,5 cm. Astfel, proporția de răsărire a plantelor este în funcție de adâncimea la care sunt semănate semințele de leguminoase și graminee perene: creșterea adâncimii de semănat se corelează cu scăderea drastică a proporției de plante răsărite (tabel).
În vederea respectării adâncimii de semănat, asigurării unui contact mai bun între semințe și sol și a menținerii umidității existente în sol (pe toată durata germinației semințelor) se efectuează lucrarea de tăvălugire a terenului, înainte și după semănat.
Semănatul de primăvară a pajiștilor se face foarte devreme, de îndată ce terenul permite executarea lucrărilor de pregătire a patului germinativ, când în sol temperatura, pe adâncimea stratului de 0-10 cm, este de 1-2oC (considerat pragul minim de germinare a semințelor pentru aproape toate speciile perene de pajiști). Întârzierea semănatului constituie una din cauzele importante ce afectează reușita acestor culturi, alături de celelalte lucrări agrofitotehnice aplicate incorect.
Densitatea optimă a plantelor constituie un obiectiv important, ce asigură uniformitatea culturii pe toată suprafața (fără goluri) și elimină riscul îmburuienării culturilor de pajiști. În orice situație și indiferent de tipul de pajiște, la semănat, trebuie să se realizeze cel puțin 1000 semințe/mp, pentru ca proporția de plante răsărite să fie de cel puțin 500 plante/mp, aceasta considerându-se densitatea optimă de plante răsărite după semănat la speciile de leguminoase și graminee de pajiști. Menționăm că la semănat trebuie folosite numai semințe cu o valoare germinativă de peste 85% și puritate de 100%.
Din punct de vedere tehnic, semănatul se realizează cu toate componentele odată – ale amestecului (semințe de leguminoase și semințe de graminee), după ce, în prealabil, s-a efectuat omogenizarea semințelor.
Cultura pajiștilor semănate sub plantă protejată (ovăz) este mai puțin recomandată pentru condițiile din țara noastră.
Fertilizarea de bază se aplică odată cu pregătirea terenului în vederea semănatului, prin administrarea unei cantități de 300-400 kg/ha de îngrășăminte complexe (16:16:16). Dacă în toamnă au fost aplicate îngrășăminte organice sau complexe, în primăvară nu se mai efectuează fertilizarea de bază.
ALEGEREA TIPULUI DE AMESTEC
În condițiile din țara noastră, la înființarea de pajiști semănate se pot recomanda următoarele tipuri de amestecuri:
• Pajiști folosite prin cosire: lucernă (15 kg/ha) + golomăț (12 kg/ha); lucernă (12 kg/ha) + păiuș înalt (17 kg/ha); trifoi roșu (15 kg/ha) + raigras hibrid sau păiuș de livezi (12 kg/ha); trifoi roșu (12 kg/ha) + timoftică (10 kg/ha).
• Pajiști folosite prin pășunat: golomăț (12 kg/ha) + păiuș de livezi sau raigras hibrid (10 kg/ha) + timoftică (5 kg/ha) + firuța (2 kg/ha) + trifoi alb (2 kg/ha) + ghizdei (3 kg/ha); păiuș înalt (22 kg/ha) + trifoi alb (5 kg/ha); raigras peren (7 kg/ha) + raigras hibrid (8 kg/ha) + timoftică (5 kg/ha) + firuța (2 kg/ha) + trifoi alb (3 kg/ha).
• Pajiști cu folosire mixtă (alternanța pășunat – cosire): golomăț (10 kg/ha) + timoftică (8 kg/ha) + trifoi alb (8 kg/ha); golomăț (10 kg/ha) + raigras peren (8 kg/ha) + timoftică (7 kg/ha) + trifoi roșu (5 kg/ha) + trifoi alb (3 kg/ha); păiuș de livezi (12 kg/ha) + timoftică (8 kg/ha) + raigras perent (5 kg/ha) + trifoi roșu (3 kg/ha) + trifoi alb (3 kg/ha); golomăț (8 kg/ha) + raigras hibrid (5 kg/ha) + raigras peren (4 kg/ha) + timoftică (4 kg/ha) + trifoi roșu (5 kg/ha) + trifoi alb (3 kg/ha).
În zonele cu condiții naturale speciale pot fi cultivate amestecuri cu folosire mixtă, cum sunt:
• pe terenurile cu exces de umiditate: golomăț (5 kg/ha) + păiuș înalt (10 kg/ha) + păiuș de livezi (7 kg/ha) + raigras peren sau raigras hibrid (5 kg/ha);
• pe terenurile sărăturate: raigras peren sau raigras hibrid (10 kg/ha) + păiuș de livezi (15 kg/ha) + trifoi alb (3 kg/ha) + ghizdei (5 kg/ha);
• pe terenurile afectate de eroziune: golomăț (5 kg/ha) + obsiga nearistată (15 kg/ha) + sparcetă (30 kg/ha) + lucernă (5 kg/ha) + ghizdei (5 kg/ha); obsiga nearistată (30 kg/ha) + sparceta (40 kg/ha).
Articol publicat in revista Ferma nr.4(165) 1 – 14 martie 2016
