În a doua jumătate a anului 2017, Asociaţia Profesională a Crescătorilor de Păsări de Carne şi Ouă din judeţul Iaşi, singura organizaţie care a atras atenţia asupra neregulilor din ordinul 119, a solicitat sprijinul Federaţiei Naţionale PRO AGRO şi al Federaţiei Sindicatelor din Agricultură TERRA pentru iniţierea unui grup de lucru care să dezbată această problemă. Cele două federaţii s-au implicat, au fost organizate întâlniri inclusiv la Ministerul Agriculturii şi s-au trimis către cele două ministere – al Sănătăţii şi al Agriculturii – adrese care argumentează modificarea de urgenţă a Ordinului 119.
În viziunea Ministerului Sănătăţii, agricultura NU ESTE PRIORITATE STRATEGICĂ pentru România!
După intervenţii şi insistenţe care, în mod normal, nu ar fi fost necesare într-un stat democratic şi cu un ministru al agriculturii care se declară frenetic drept apărătorul fermierilor, Ordinul 119 cel desprins de realitatea agricolă se plimbă pe holurile ministerului. De ce? Am primit, în 20 decembrie 2017, un răspuns de la Ministerul Sănătăţii – adresa 67898, din care citez: ”Capacitatea instituţională a structurii de specialitate a Ministerului Sănătăţii este limitată, astfel încât eforturile sunt dirijate pentru respectarea priorităţilor strategice şi a celor rezultate din calitatea de stat membru”. Cu alte cuvinte zootehnia, agricultura în general, nu este prioritate strategică pentru România chiar dacă aduce 5% din P.I.B. şi ar trebui să asigure securitatea alimentară a cetăţenilor acestei ţări. În toată Europa există o clasă de mijloc în agricultură, chiar foarte bine dezvoltată şi reprezentată. La noi, NU! Iar unul dintre motive este chiar acest ordin care limitează dezvoltarea sectorului zootehnic în mediu rural.
Nu ai platformă, nu iei subvenţie. Vrei platformă? Nu te lasă OMS 119!
În gospodăriile ţărăneşti au fost dintotdeauna şi sunt platforme de gunoi. Totodată avem foarte multe ferme construite cu respectarea legislaţiei de la momentul respectiv, în apropierea cărora au fost construite ILEGAL locuinţe umane. Ca urmare a dezvoltării urbane, în lipsa spaţiului, construirea de locuinţe a avansat pe terenurile libere, dar care asigurau zona de biosecuritate din jurul fermelor.
Practic, în ciuda reglementărilor OMS 119/2014, Consiliile Locale au elaborat Planuri Urbanistice Generale fără a ţine cont de distanţele reglementate. Aceasta a permis primăriilor să emită Autorizaţii de construcţie aparent legale în zonele de biosecuritate ale fermelor. Atunci când fermierii au solicitat reînnoirea autorizaţiei de mediu au fost refuzaţi de autorităţi pe motiv că nu respectă distanţele legale, deşi în legislaţia UE privind sănătatea animalelor nu există prevederi care să reglementeze distanţe minime între exploataţiile agricole şi zonele rezidenţiale urbane pentru nici o specie de animale, respectiv care să precizeze distanţa faţă de ultima casă cât şi faptul că distanţele trebuie să se măsoare de la peretele adăpostului sau a platformei de dejecţii până la peretele celei mai apropiate case (exemplu: în prezent se măsoară de la perimetrul fermei ori asta nu este normal, pentru că în interiorul fermei poţi să ai o distanţă rezonabilă de la adăpost până la gard, unde se termină ferma).
Atrăgeam atenţia în articolele din Revista Ferma nr. 10(193) din 1-15 iunie 2017 şi revista Ferma nr. 17(200) (1-15 octombrie 2017), că beneficiarii subvenţiilor din zootehnie, dacă nu au platformă de depozitare a dejecţiilor, dar şi cei care doresc să investească în mărirea sau înfiinţarea unor exploataţii zootehnice NU VOR PUTEA SĂ facă aceste investiţii. Cu dată mai recentă, pe site-ul Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor în Agricultură (AFIR) a fost publicată o informare cu privire cu privire la platformele de gunoi de grajd pentru investiţiile în zootehnie. Aşadar, pentru obţinerea finanţării, platforma de gunoi este obligatorie!
Ca urmare a faptului că, pentru înfiinţarea unei exploataţii zootehnice sau pentru funcţionarea unei exploataţii zootehnice este obligatorie respectarea legislaţiei de mediu din acest domeniu (în speţă managementul dejecţiilor), devine foarte clar că absolut toate fermele finanţate prin PNDR trebuie să deţină platformă de depozitare a dejecţiilor!
AFIR aduce clarificări cu privire la acest aspect, adică la necesitatea construirii sau nu a platformelor de gunoi de grajd pentru beneficiarii măsurilor 4.1, 6.1 şi 6.3. Pentru respectarea legislaţiei în vigoare cu privire la gestionarea corectă a gunoiului de grajd şi/sau a dejecţiilor de origine animală trebuie amenajate sisteme de stocare individuale sau să fie utilizate sisteme comunale. Pentru beneficiarii care au până la 100 Unităţi Vită Mare (UVM) şi pe raza localităţii unde îşi desfăşoară activitatea există platformă comunală pentru depozitare, problema stocării dejecţiilor este rezolvată! Însă pentru crescătorii mici şi fermierii care au 100 UVM şi se află în zonele în care nu există platforme comunale, situaţia se complică! Aceştia trebuie OBLIGATORIU să aibă platforme conforme. Totul este în regulă până aici, legea e lege. Dar, inevitabil, la un moment dat dai nas în nas cu prevederile Ordinului Ministrului Sănătăţii 119/2014 şi atunci încep, cu adevărat, problemele! Conform acestui ordin platformele de dejecţii, chiar dacă ai trei vaci, nu pot fi realizate în intravilan, mai bine spus în curtea gospodarului sau a fermei, ci la minim 50 de metri de ultima casă de locuit. Iar dacă discutăm de exploataţii mai mari, distanţa minimă faţă de ultima casă este de 500 de metri. Ce facem, stimaţi specialişti? Coborâţi puţin în teren şi observaţi realitatea care strigă a neputinţă!
Programul „Bazna şi Mangaliţa” e îngrădit tot de Ordinul 119!
Cu dată şi mai recentă a fost lansat programul aprobat prin Hotărârea nr. 9/2018 privind schema „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susţinere a crescătorilor de porci din rasele Bazna şi/sau Mangaliţa în vederea producerii cărnii de porc”, un impediment major pentru implementarea acestui program fiind chiar Ordinul 119/2014!
Astfel, în OMS 119, art. 15, alin. (1) se precizează: „În gospodăriile unde nu sunt asigurate racordurile de apă curentă şi canalizare printr-un sistem centralizat de distribuţie, adăposturile pentru creşterea animalelor în curţile persoanelor particulare, de cel mult 6 capete în total (ovine, caprine, porcine, bovine, cabaline) şi cel mult 50 păsări se amplasează la cel puţin 10 metri de cea mai apropiată locuinţă învecinată şi se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului şi risc pentru sănătatea vecinilor, cu obligaţia respectării condiţiilor de biosecuritate”. Pe scurt, la ţară, nu ai voie să ţii mai mult de 6 capete de animale cumulat şi mai mult de 50 de găini şi, colac peste pupăză, să mai asiguri şi condiţii de biosecuritate.
Alin. (2): „În gospodăriile unde sunt asigurate racordurile la sistemul centralizat de apă curentă şi canalizare, adăposturile de animale de cel mult două capete cabaline, 5 capete bovine, 15 ovine sau caprine, 5 capete porcine şi cel mult 50 de păsări se amplasează la cel puţin 10 metri de cea mai apropiată locuinţă învecinată şi se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului şi risc pentru sănătatea vecinilor, cu obligaţia respectării condiţiilor de biosecuritate”.
E evident că prevederea HG 9/2018, care spune că numărul maxim de purcei atribuiţi unui crescător este de 10 capete, NU VA PUTEA FI APLICATĂ, din cauză că OMS 119/2014 limitează efectivul de animale din gospodării şi micile ferme la maxim 6 capete, în cazul persoanelor fizice!
Pentru persoanele juridice, Ordinul 119 stabileşte distanţele minime de protecţie sanitară între teritoriile protejate şi o serie de unităţi care produc disconfort şi riscuri asupra sănătăţii populaţiei, astfel: pentru ferme de porci, între 7 şi 20 de capete, la distanţa de 100 de metri.
Deci persoanele juridice care doresc să acceseze programul cu o capacitate de 7-10 capete trebuie să aibă microferma la 100 de metri faţă de ultima casă!!! Absurd, dar să nu uităm că vorbim de un ordin în vigoare!
În urma celor expuse rezultă necesitatea modificării de urgenţă a situaţiei existente, deoarece produce consecinţe socio-economice deosebit de grave în spaţiul rural românesc!
Articol publicat în revista FERMA – ediţia 15-28 februarie 2018
Autor: NICOLETA DRAGOMIR
