Din mers a învățat că marketingul e vital și acum Gabriel Mogoș vinde nu numai semințele produse de el, ci și îngrășăminte de la Yara!
Un fermier născut din cercetare și un vânzător creat din necesitate
Gabriel Mogoș a început cu cercetarea. În 1984 a ajuns la Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Legumicultură – Buzău, „o unitate cochetă în care veneam cu drag la muncă, fiecare cercetător avea biroul lui iar condițiile de muncă se încadrau la superlativ”, își aduce aminte de venirea pe post în 1984. A lucrat direct în cercetare până la Revoluție. A creat soiul de ceapă Ancuța, pe care îl multiplică cu succes pe un lot de 2,5 ha, precum și soiul de varză de toamnă Istrița (cu frunze subțiri, soi bun pentru murat, creat special pentru legumicultorii din Băleni), care are succes și acum.
Din 1990 și până în 2006 s-a ocupat de fermele de multiplicare ale stațiunii, după care s-a apucat de propria lui afacere. Acum lucrează zece hectare cumpărate, un lot compact, situat peste drum de fosta Avicola Buzău (acum Coco Ricco). Dar și alte șapte hectare luate în arendă. Așa cum aminteam mai devreme, 2,5 ha sunt cultivate cu ceapă Ancuța pentru sămânță, sortiment din care numai anul trecut a vândut peste 300 kg de sămânță. Ceea ce înseamnă necesarul pentru circa 80 ha de cultură.
Mai multiplică, pe o jumătate de hectar, soiul Buzău 22 (creat de dr. Chiru) care este „cel mai gustos soi de roșii din sud-estul Europei”, susține cu tărie Gabriel Mogoș. Mai are o colaborare cu Mefim Craiova pentru a produce sămânță de gogoșari Tudu (soi cu fructe mari, bine adaptat condițiilor din România). Pe aproape două hectare cultivă țelină de rădăcină – pentru că se vinde foarte bine pentru pus murături -, un soi care dezvoltă și frunze mari), precum și două hectare cu varză de toamnă.
Mai produce și roșii de solar pentru piață, hibridul Gravitet de la Syngenta. Cultura o face în benzi de 60/140 cm. Pentru diversitatea de produse, cultivă și „ceva” conopidă alături de „ceva” broccoli, în special pentru zilierii care cer o parte din plată în produse.
În trecut, în câmp a semănat și roșii Carol (un hibrid italian), dar cum, spune fermierul, „nu prea mai avem fabrici de conserve cărora să le vindem”, s-a rezumat la doar două hectare cu o producție de circa o sută tone de roșii.
Fermierul face și producție de răsaduri, libere de boli și dăunători (produse în solarii), pentru legumicultorii mai mici din zonă. Pe lângă toate acestea, cultivă și culturi de cereale.
„Intermediarii sunt necesari acum, dar mai bine ne-am asocia”
„În fapt, asocierea producătorilor mici și mijlocii ar fi o provocare pentru orice ministru al agriculturii”, susține Gabriel Mogoș. „Nu zic că nu e nevoie de un ministru bun specialist, dar eu cred că e nevoie de un leadership care să reușească să creeze politicile de asociere, altfel nu vom reuși să facem față concurenței”, mai spune fermierul. Cumpărarea de utilaje, construirea de depozite tampon, negocierile cu supermarketurile dar și accesarea fondurilor europene ar fi mult mai lesne de făcut în comun. „Îmi lipsește un depozit în care să pot prerăci și depozita marfa. Altfel ar merge vânzarea. M-aș asocia cu oricine ca să pot realiza așa ceva, dar nu prea găsesc pe nimeni în zonă”, spune cu un off lung fermierul-cercetător.
Gabriel Mogoș mai are un sfat, tot pentru ministrul agriculturii: „Ar fi bine să negocieze separat cu fiecare categorie de producători agricoli. Fermierii mari cu treaba lor. Cei cu două-trei sute de hectare ar fi o altă țintă. Iar fermele de subzistență sunt încă necesare în România, altfel ne-am trezi cu probleme sociale”, subliniază buzoianul.
Legumicultorul consideră că fără intermediari ar fi o problemă preluarea cantităților mari de legume care se produc în țară. Mai ales în marile bazine legumicole. Dar, așa cum e normal într-o economie de piață, ei au prețul lor. Iar lipsa de alternativă le sporește de cele mai multe ori marja de profit, mai spune cercetătorul-fermier.
Loturi de testare, simpozioane și sampling pentru clienți
Gabriel Mogoș plătește un om care se ocupă numai de loturile de testare. Măsoară, numără, cântărește și așază datele în registre. „Trebuie să știm tot timpul unde ne situăm, altfel riscăm să ne pierdem afacerea. În legumicultură soiurile și hibrizii noi apar cu o viteză amețitoare, iar noi trebuie să știm de fiecare dată unde ne plasăm, ca să știm ce anume oferim clienților noștri, dar și unde anume ne poziționăm în piață”, ne dezvăluie Gabriel Mogoș din micile secrete ale multiplicatorilor de semințe de legume.
Loturile comparative le face atât pentru uzul intern, cât și pentru cei interesați din afară. „E ceva că Siriana, soiul de roșii creat de Costel Vînătoru, se încadrează la maxim minus 15% producție față de hibrizii străini. E vorba de enorme diferențe de cheltuieli, iar rezultatele sunt acolo sus”, adaugă Gabriel Mogoș cu o oarecare mândrie.
Legumicultorul organizează anual un simpozion dar e deschis în tot restul anului pentru solicitările potențialilor clienți.
Viitorul depinde de accesarea fondurilor europene
Din păcate nu a avut timp să se ocupe de proiecte pe finanțări europene. Toate utilajele și investițiile făcute în ferma sa le-a achiziționat prin credite bancare. Cu un grup de producători totul ar fi mult mai ușor. Inclusiv accesarea fondurilor europene. „Am putea cumpăra utilaje cu doar zece la sută cofinanțare. Ceea ce e, recunosc, aproape minunat! Din păcate, deocamdată nu am cu cine să mă asociez”, spune mâhnit fermierul.
Gabriel Mogoș este căsătorit și are un băiat care a absolvit ASE la București. A rămas în Capitală deocamdată, dar fermierul buzoian speră că într-o zi fiul se va întoarce să ducă mai departe afacerea. Aceste cuvinte au venit ca răspuns la întrebarea mea „de ce nu se ocupă băiatul de implementarea unui proiect, dacă tot are pregătirea necesară?!”
Ceea ce are acum în fermă este, după cum spune, „un sistem primitiv, dar sănătos”, care presupune în schimb mai multă forță de muncă, ceea ce duce, invariabil, la costuri mai mari și la productivitate scăzută. Are, deocamdată, doar un solar modern, pe structură din țeavă. În rest se străduiește să producă în spații cu structuri din lemn. Cu încălzire cu lemn și rumeguș. De aceea își dorește să deruleze proiecte de modernizare a fermei.
Trebuie să recunosc că a fost o discuție generoasă și, deși fermierul avea multă treabă, a fost comunicativ și dornic să transmită cât mai multe despre ceea ce face. Mai ales că aproape nu mai există ferme specializate pentru multiplicarea semințelor de legume. Iar cea pe care o administrează merită a fi cunoscută.
A ÎNVĂȚAT DIN MANAGEMENTUL MULTINAȚIONALELOR
Dincolo de seminariile, comunicările și cursurile absolvite în relația cu aceste mari firme, pentru care a intermediat vânzări sau chiar a lucrat direct (cum e cazul celor de la Yara sau Nunhems – primii care au adus hibrizi de pepeni în România), Gabriel Mogoș a absolvit și cursurile organizate de Foxx Training, o firmă condusă de Valentin Ioan Postolache. Astfel s-a specializat în marketingul pentru manageri și arta de a negocia. Primul pas într-o afacere este a te întreba „Cui vând ceea ce pot produce și mai ales cât încasez din ceea ce vând” și „Nu e de ajuns să știi, important este să faci ceva cu ceea ce știi”, sunt câteva din alocuțiunile pe care le-am reținut din discursul plin de însuflețire al managerului Gabriel Mogoș. „Sunt abonat la aproape toate revistele de specialitate. Ceea ce faceți voi e foarte important pentru noi, fermierii. Din păcate văd prea puține texte despre fermierii din străinătate. Ar trebui prezentați în paralel cu fermieri care fac același lucru în țară. Să vedem diferențele de abordare. Asta ar fi foarte necesar pentru noi”, vine cu o propunere directă managerul buzoian.
Articol publicat in revista Ferma nr.11(172) 15 – 30 iunie 2016
