Microorganismele ruminale - Revista Ferma
3 minute de citit

Microorganismele ruminale

furajarea vacilor m Microorganismele ruminale

Pe viitor voi încerca să răspund solicitărilor primite dar în acest număr al revistei vreau să mai subliniez odată necesitatea ca fermierii prin alimentaţia practicată la rumegătoare să acorde şi atenţia cuvenită microsimbionţilor ruminali cu care animalele gazdă trăiesc în simbioză.

De exemplu, printre factorii intraruminali cu influenţă mare asupra activităţii microorganismelor este pH-ul care este puternic influenţat de natura furajelor care se administrează şi de intervalul de timp care urmează după consumul unui tain. Astfel o raţie furajeră folosită la vacile de lapte dacă conţine silozuri în cantităţi mari (25-35 kg) şi netamponate, precum şi amestecuri de concentrate de asemeni în cantităţi mari (6-10 kg) îndeosebi la cele cu producţii mari de lapte iar fânurile sunt insuficiente, determină formarea excesivă de acid lactic în rumen şi reducerea pH-ului la valori chiar mai mici de 5.

Se ajunge astfel la o stare de boală nutriţională numită acidoza lactică (acidoza digestivă) ale cărei cauze sunt: insuficienţa celulozei în raţii (minimul este de 14%) excesul de amidon, silozurile foarte acide şi concentratele fin măcinate. La un pH de sub 5, activitatea microsimbionţilor este profund afectată.

Pentru a se preveni riscurile acidozei şi să se menţină pH-ul între limite normale se recomandă introducerea în amestecurile de concentrate a bicarbonatului de sodiu în doză de 1,5% (la SU) sau bicarbonat de sodiu 1% plus 0,8% oxid de magneziu iar în cazul silozurilor acestea se tamponează premergător administrării în consum cu 1-2 g carbonat de calciu/kg furaj. O să observaţi şi în paginile de reclamă ale revistei Ferma că au apărut şi la noi firme care comercializează bicarbonatul de sodiu, un component care se va folosi obişnuit în hrana rumegătoarelor.

 

Exemplificări

Dar uneori accesul microsimbionţilor la unele substanţe nutritive din rumen trebuie limitat deoarece le pot degrada în cantităţi care depăşesc de regulă capacitatea lor de metabolizare. Este şi cazul proteinei din soia care fiind uşor hidrolizabilă este scindată în proporţie de peste 70% la nivel amoniacal, reducându-se mult cantitatea de aminoacizi disponibili animalului gazdă. Pentru că degradarea ruminală a proteinei alimentare ca urmare a atacului microsimbiont să se reducă, în alimentaţia rumegătoarelor şi în deosebi a vacilor de lapte se folosesc aşa numitele şroturi de soia protejate.

De exemplu în Franţa fermierii utilizează încă din anii ’80, în structura amestecurilor de concentrate şroturi de soia în care proteina este protejată prin diferite metode fizico – chimice dar mai ales cu formaldehidă.

Şi aceste produse pot intra în practica curentă a hrănirii taurinelor deoarece se comercializează şi pe piaţa noastră dar din păcate sunt insuficient cunoscute. Se demonstrează astfel că prin cunoaşterea unor tehnici biotehnologice de influenţare a activităţii microsimbionţilor ruminali se pot dirija şi mări producţiile animalelor în condiţii economice benefice dar… cu un efort intelectual mult mai mare.


Articol publicat în revista Ferma nr. 1(45)/2007

 

 

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →