În unele familii, de regulă dintre cele puternice, care nu au roit în perioada anterioară, apar 4-5 botci mari, frumoase, în partea de jos a unor faguri cu puiet, în familii urmând a avea loc schimbarea liniștită a mătcilor.

Mătcile tinere „își iau în primire” familiile

După împerechere, mătcile tinere, rămân în familii, conviețuind cu cele bătrâne și depunând ouă uneori pe aceeași latură a fagurilor, una lângă alta, după care cele bătrâne dispar, iar cele tinere duc mai departe viața familiilor. Asemenea familii trebuie luate în evidență, făcându-se evaluarea calității lor și după alți indicatori: productivitate, uniformitatea culorii la albine, agresivitate, rezistență la boli și la iernat etc., în vederea selecționării lor în grupul de prăsilă.

Între timp, continuă valorificarea culesurilor existente: tei, floarea-soarelui, zburătoare, mană de brad etc. În unele locuri, de la buruienile crescute pe terenurile necultivate se mai obțin mici culesuri de nectar și de polen, care ajută la menținerea familiilor de albine în stare activă, ba chiar le permite să facă acumulări de miere și de păstură.

În această perioadă este de preferat să nu se facă înlocuirea mătcilor bătrâne cu altele tinere. Acceptarea este foarte grea și există riscul ca familiile să rămână mult timp fără matcă, unele ajungând chiar să se bezmeticească. Dacă totuși situația o impune și înlocuirea mătcii bătrâne este absolut necesară, se va căuta ca matca tânără să fie introdusă prin unificarea roiului în care a fost crescută cu familia de bază, iar dacă matca este procurată de la un centru de creștere a mătcilor (în cușcă doar cu albine însoțitoare), este bine ca mai întâi să se formeze cu matca respectivă un roi pe 1-2 faguri cu puiet și cu albină tânără și apoi, împreună cu roiul respectiv, să se introducă în familia de bază.

Recuperarea familiilor cu albine ouătoare

În cazul în care, cu toate străduințele făcute, familia s-a bezmeticit și au apărut albine ouătoare, situația se complică și măsurile de redresare nu au întotdeauna succes, mai ales în condiții de caniculă și de lipsă de cules. Există diferite metode de recuperare a familiilor cu albine ouătoare, cea mai simplă și uneori cea mai eficace fiind cea bazată pe înfometarea albinelor în vederea resorbirii ovarelor. Pentru aceasta, albina familiei respective se scutură de pe toți fagurii și se lasă în această stare circa 24 de ore.

Fagurii, mai ales cei cu puiet de trântor, se împart câte 1-2 la familiile din stupină sau se reformează, după caz. Este bine ca stupul să fie ferit în acest răstimp de acțiunea directă a razelor soarelui, prin mutarea lui (cu urdinișul închis) undeva la umbră sau la loc răcoros.

După scurgerea perioadei respective, în stup se introduce o ramă cu miere, una cu puiet căpăcit și 1-2 rame goale, în funcție de cantitatea de albine. În același timp, familiei i se dă o botcă gata de eclozionare, matca respectivă având cele mai multe șanse de a fi primită și apoi, cu puțin noroc, să se împerecheze. Asta în cazul în care familia bezmetică are suficient de multă albină ca să merite atenție.

Dacă din familie au rămas doar 1-2 intervale de albină, este mai bine să fie lăsate să moară. Pentru aceasta, albinele se scutură de pe faguri și se lasă în lada goală până vor dispărea prin împrăștiere în alte familii ori, în timp, prin moarte. În nici un caz nu se vor scutura deodată toate în stupină, pentru că pot năvăli în număr mare în familiile alăturate locului unde au acționat înainte și vor ataca mătcile, provocând alte multe pagube nedorite.

Atenție la furtișag

Se urmărește, în continuare, bunul mers al dezvoltării familiilor care, deși se află în declin de putere, trebuie să-și continue un anumit ritm de dezvoltare. Pentru aceasta, în cazul lipsei unui cules de producție sau de întreținere în natură, se recurge chiar și la hrăniri de stimulare cu sirop de zahăr sau se procedează la descăpăcirea fagurilor cu miere din rezervă.

Aici trebuie avută mare grijă pentru a nu provoca furtișagul, perioada fiind foarte propice manifestării acestuia. În acest scop, hrănirile se vor face mai mult pe seară, se vor reduce deschiderile urdinișurilor, se va verifica atent starea lăzilor, să nu existe crăpături sau deschideri prin care albinele ar putea pătrunde în stupi etc. Se va lucra precis, rapid, fără a ține mult timp lăzile deschise.

În cazul declanșării furtișagului, stupul respectiv se închide imediat și se reduce urdinișul la maximum 1 cm deschidere, se ung pereții stupului cu petrol sau cu motorină și se afumă din belșug locul de lângă stupul atacat și al celor învecinați acestuia. Se scot dintre stupi toate obiectele și produsele care pot provoca furtișagul – scule și piese apicole mânjite cu miere sau stropite cu sirop, faguri, bidoane etc.

Un mijloc de bază pentru întărirea familiilor de albine îl constituie folosirea familiilor ajutătoare. Acum este cea mai favorabilă perioadă pentru a forma aceste familii, fără ca prin aceasta să se pericliteze folosirea culesurilor următoare.

Dacă unim toamna sau primăvara familiile de bază cu familiile ajutătoare, se mărește cu 50% puterea familiilor și se previne totodată roirea naturală.

Pregătirea repausului de iarnă începe încă de acum

În concluzie, luna iulie este perioada în care, conform instinctului dobândit într-un timp foarte îndelungat, albinele încep să se pregătească încet-încet pentru repausul din perioada de iarnă. Pentru aceasta, familia își reduce numărul de albine, strânge și depozitează rezerve de păstură și de miere, își schimbă mătcile uzate sau cele cu defecte.

Legat de manifestările biologice, fiziologice și de comportament, atenția principală a apicultorului va fi îndreptată în direcția menținerii unui ritm ridicat de ouat al mătcilor, astfel încât slăbirea familiilor să nu fie prea bruscă și prea accentuată, altfel riscăm ca familiile să intre în iarnă foarte slabe și să nu supraviețuiască rigorilor iernii. De asemenea, se va avea în vedere, deși poate părea că este prea devreme, ca în familii să existe rezerve de hrană suficiente, accesibile și de bună calitate.

Supravegherea și îngrijirea atentă și permanentă a fiecărui stup este cheia succesului și a menținerii unor familii de albine puternice, productive, sănătoase și aducătoare de profit oricărui stupar care știe, vrea și poate să conducă în mod profesionist o exploatație apicolă, indiferent că este mică, mijlocie sau mare.

Informații preluate din revista România apicolă, nr. 6 – Iunie 2014
Autor Vasile DEACONU

ȘTIAȚI CĂ…

• Matca ieșită din botcă trebuie atent verificată înainte de a fi folosită. Se vor observa în amănunt: antenele, ultimul segment al abdomenului, aspectul exterior în general și dezvoltarea fizică. Aceste aspecte sunt necesare pentru a lua o hotărâre dacă acceptăm noua matcă sau o considerăm rebut.

• Un „roi aflat în zbor” poate fi oprit nu numai stropindu-l cu apă, ci mai bine cu o rază de lumină captată de la soare cu ajutorul unei oglinzi. Proiectând acest spot luminos pe roi, albinele pierd simțul orientării și, asemenea unui avion în derivă, aterizează forțat pe sol sau pe cel mai apropiat suport.

• Un roi strâns în ghem agățat de o creangă, de o streașină sau de o grindă a unei construcții, își păstrează căldura și integritatea în nopțile reci și chiar ploioase.

• Suprafața unui fagure crescut în rama cuibului este: în rama de multietajat – 8,3 dm2; în rama de orizontal – 11,2 dm2.

• 1 dm2 (un pătrat cu latura de 10 cm2) fagure crescut pe ambele fețe are 800 celule.

• 1 dm2 fagure cu miere căpăcită pe ambele fețe cântărește 0,35-0,40 kg.

• Cantitatea de puiet se apreciază cu rama neț care are mai multe pătrățele cu latura de 5 cm (fiecare pătrățel conține circa 100 celule cu puiet).

• Mătcile care depun într-un sezon circa 180.000 de ouă se consideră mătci de prolificitate ridicată.

Lucrări apicole, pe scurt

– se execută recoltarea mierii acolo unde nu a fost recoltată în iunie sau în cazul în care culesul a continuat;
– se verifică starea sanitară și se fac tratamentele necesare;
– se folosesc, în continuare, colectoarele de polen și se colectează propolisul;
– se continuă condiționarea și, eventual, livrarea mierii;
– se topește ceara de căpăcele și fagurii reformați;
– fagurii din rezervă se tratează periodic, la 10-12 zile, cu bioxid de sulf, pentru distrugerea moliilor.