Identificarea ovinelor se poate face după o serie de însuşiri proprii, care sunt înscrise în fişa genealogică sau în registrul fermei: rasa, culoarea şi particularităţile de culoare etc. Cu toate acestea, recunoaşterea unui individ dintr-un grup, după aceste însuşiri, este foarte dificilă şi puţin expeditivă. Ca urmare, este necesară individualizarea prin diferite procedee, care să facă posibilă recunoaşterea în orice moment a unui animal dintr-un grup de indivizi.
Ca la noi, la nimeni!
Crescătorii de ovine trebuie să ştie că marcarea ovinelor este absolut obligatorie pentru a putea primi subvenţia anuală la ovinele cu vârsta peste un an de zile şi pentru a fi acceptaţi în sistemul de control al originii şi producţiilor (COP).
Nu de puţin timp s-a stins agitaţia şi protestele provocate de Ordinul 111, după ce prin dialog şi bunăvoinţă, s-au găsit soluţii realiste şi practice. Iată însă că o altă problemă tulbură apele crescătorilor de ovine: lipsa crotaliilor pentru crotalierea mieilor. În data de 20 martie am efectuat un studiu la Asociaţia Ovis Banatim şi din zece crescători – din care şapte cu un efectiv de 7090 ovine, cuprinşi în COP şi trei crescători cu 1680 ovine – nu au primit, până la acea dată, nici o crotalie.
Lipsa crotaliilor are un impact puternic negativ cel puţin pe două direcţii:
– întreruperea controlului originii şi producţiilor, fie prin imposibilitatea efectuării bonitării la mieii din rasa Karakul, care trebuie bonitaţi la 2-3 zile după fătare, fie prin pierderea originii pe linie maternă la celelalte rase de ovine autohtone, ca urmare a grupării după 5-10 zile de la fătare a oilor mame în turme mari, unde foarte greu sau deloc se mai pot identifica mamele mieilor;
– imposibilitatea de a livra la export mieii necrotaliaţi, situaţie care a creat serioase nemulţumiri, atât din partea importatorilor, cât şi din partea a exportatorilor şi a crescătorilor de ovine.
Una caldă, alta rece…
De-a lungul anilor, mi-a fost greu să-i conving pe unii crescători de ovine să monteze oile mai repede toamna, pentru a produce miei de 12-18 kg, pe care să-i vândă până cel târziu cu o săptămână înainte de Paştele catolic, perioadă în care se plăteşte cel mai bine kilogramul de greutate vie.
Acum, crescătorii s-au obişnuit şi produc mieii pentru perioada optimă, dar se lovesc de impedimentul cauzat de lipsa crotaliilor.
Discuţii aprinse se duc în momentul de faţă pe seama crotalierii ovinelor de către medicii veterinari concesionari, conform legislaţiei actuale. Suntem de acord că medicii veterinari concesionari au un grad ridicat de profesionalism, dar de regulă sunt foarte ocupaţi în perioada fătărilor la oi (februarie-martie), cu vaccinările la porci, păsări şi tratamente la vaci şi cel mai adesea nu reuşesc să crotalieze la timp mieii.
Personal, consider că nici ANSVSA şi nici o altă instituţie a statului nu trebuie să fie implicată direct în acţiunea de crotaliere a mieilor, pe motivul că orice criză financiară ar putea duce la decizia unui conducător neavizat de a reduce fondurile destinate crotalierii, cu consecinţe negative grave pentru crescători!
Şi mai grav este faptul că într-o asemenea situaţie de criză, apar şi speculanţii. Prin judeţul Timiş circulă indivizi care oferă preţuri şocant de mici (doar 4 lei/kg în viu) pentru mieii necrotaliaţi, faţă de preţurile de piaţă la mieii crotaliaţi, care sunt de două ori mai mari (7,5-8 lei/kg în viu).
Un model simplu şi eficient
Secretarul Asociaţiei crescătorilor de rasă Hampshire, Mike Adams, participant la expoziţia Agromalim Arad de anul trecut, ne-a relatat faptul că în Anglia, fiecare crescător îşi crotaliază mieii imediat după fătare. În acest sens, comandă crotaliile la una din cele cinci companii engleze producătoare, în funcţie de numărul de miei diagnosticaţi după efectuarea controlului de gestaţie (cu ajutorul ecografului) sau după o estimare personală. Acestea ţin evidenţa numerelor matricole pe crescător, le comunică Ministerului Agriculturii şi au grijă ca în anul următor să nu fabrice crotalii cu numere deja emise.
Crescătorii de miei comunică numerele matricole medicului veterinar de zonă numai în cazul în care doresc să exporte animalele. Consider că acest sistem de lucru, simplu şi eficient, ar trebui preluat şi în România.
IDENTIFICAREA MIEILOR
În scopul identificării unui animal dintr-o fermă sau turmă, în orice împrejurare şi pe tot parcursul vieţii, se folosesc obligatoriu mărci speciale (crotalii din material plastic tip fluturaş sau crotalii metalice sau cipuri sau boluri ruminale) şi semne convenţionale aplicate pe diferite regiuni ale corpului animalelor.
Pentru individualizare, în primele 2-3 zile după fătare, fiecărui miel i se atribuie un număr “număr-matricol”, care se menţine pe toată viaţa animalului respectiv.
Acest număr se aplică pe corpul animalului printr-un anumit procedeu. Totalitatea semnelor aplicate constituie marca animalului, iar operaţiunea practică de însemnare poartă numele de marcare (individualizare).
PROPUNERE
Marcarea (crotalierea, tatuarea) ovinelor ar trebui să se efectueze de către crescători în primele două zile de la fătare, iar aprovizionarea cu crotalii şi evidenţa efectivelor crotaliate să o ţină asociaţiile crescătorilor sau firme specializate care, dacă este cazul, pot comunica datele şi medicilor veterinari concesionari.
