De ani buni se aminteşte faptul că România are un potenţial agricol neexploatat la adevărata valoare şi că exportăm în cantităţi uriaşe materie primă pentru a importa apoi produse finite. De cele mai multe ori la preţuri care pun în dificultate producătorii interni. În tot acest timp autorităţile naţionale încearcă să stimuleze procesarea prin diferitele măsuri pe care le promovează, cu mai mult sau mai puţin succes.

Afacere de nişă pentru producătorii de cereale

Nu comentez aici cât de bine gândite sunt aceste stimulente, făcând o comparaţie cu vecinii din Vest sau o ţară ca Polonia, care an de an reuşeşte să implementeze programe naţionale pentru încurajarea producţiei agro-alimentare. Nu mi-am propus decât să vă prezint un model de afacere care în vestul continentului generează câştiguri frumoase.

De ce laptele vegetal sau băutura obţinută din diferite seminţe, în cazul de faţă ovăz, este atât de scump, în condiţiile în care 90% din conţinut este apă?!

Cât costă un litru?

Mulţi fermieri din sectorul producţiei lactate şi-au pus probabil această întrebare şi nu au găsit explicaţia corectă. De ce laptele vegetal sau băutura obţinută din diferite seminţe, în cazul de faţă ovăz, este atât de scump, în condiţiile în care 90% din conţinut este apă? În medie, un litru de lapte de vacă cu 1,5% grăsime costă în jur de 5 lei iar laptele integral (3,5% grăsimi) se vinde în supermarket cu aproximativ un leu mai mult. Desigur, laptele bio şi produsele premium ambalate în sticlă de sticlă sunt ceva mai scumpe, dar nu depăşesc 8 lei în mod normal. Asta, în condiţiile în care preţul laptelui la poarta fermei (cât plătesc procesatorii pentru achiziţia materiei prime) este în jur de 1 leu, poate 1,6 lei în cel mai fericit caz, iar laptele ecologic ajunge şi la 2,5 lei! Pentru comparaţie, băuturile de ovăz din supermarket costă în medie între 12,5 şi 16 lei, în funcţie de marcă şi calitate. De pildă, pentru laptele de ovăz organic trebuie să cheltuiţi şi 19 lei pe un litru, în anumite magazine.

Ingredientele nu justifică preţul

Pe de altă parte, conţinutul de proteine, calciu, vitamine şi alte ingrediente valoroase este considerabil mai mare în laptele de vacă. În 100 ml de lapte de vacă (lapte integral) există în medie 3,5 g de grăsimi, 3 g de proteine, 5 g de carbohidraţi şi 120 mg de calciu. Alternativele pe bază de plante nu pot ţine pasul. Ovăzul oferă de fapt o mulţime de fibre şi alte ingrediente. Cu toate astea, cele mai multe dintre acestea sunt distruse în timpul procesării. Spre exemplu, 100 ml de băutură de ovăz de la Alpro are foarte puţine proteine, respectiv 0,3 g. Dar conţine 1,5 g grăsimi şi 6,8 g carbohidraţi – dintre care 3,3 g sunt zaharuri şi 1,4 g fibre. În ceea ce priveşte contitatea de energie, laptele integral are 62 de kilocalorii şi laptele cu conţinut scăzut de grăsimi are 49 de kilocalorii, în timp ce înlocuitorul de lapte Carpos de la Olympus, un alt brand prezent pe piaţa din România, oferă 54 de kilocalorii, iar alte băuturi de ovăz au în jur de 40 kcal. Deci nu există diferenţe foarte mari aici. Cu toate astea, băuturile cu ovăz nu conţin în mod natural calciu şi prin urmare trebuie îmbogăţite cu el. În plus, laptele substitut conţine îndulcitori, stabilizatori, arome şi uleiurile vegetale.

Mecanismele economiei de piaţă

Aşadar, dacă luăm în considerare ingredientele de bază, atunci cu siguranţă nu putem justifica un preţ mai mare pentru băuturile din ovăz. Cu atât mai puţin cu cât, se ştie, procesul de producţie al laptelui, de la fermă până la procesarea finită, este mai complex şi mai scump. În orice caz, costurile de producţie ale fermierilor crescători de vaci pentru lapte sunt mai mari decât preţul pieţei – acest lucru se aplică atât laptelui convenţional, cât şi celui obţinut în sistem ecologic. Dar faptul că nu poţi cere până la urmă preţul dorit, care să acopere toate cheltuielile, este un adevăr al economiei de piaţă. De regulă, oferta şi cererea determină preţul. În acest caz, cererea înseamnă: preţul pe care consumatorul este dispus să îl plătească pentru un anumit produs. În cazul aşa-numitului lapte de ovăz, se poate observa că acest preţ este cu mult peste materia primă reală şi probabil şi costurile de producţie. Dar chiar şi aşa, cerere există, în special din partea consumatorilor vegani.

Preferinţele consumatorilor

Şi acum, pe bună dreptate, de ce ai cere mai puţin pe un produs în condiţiile în care consumatorul este dispus să plătească mai mult? În definitiv, nu costurile de producţie determină preţul unui produs ci piaţa. Şi totuşi, de ce băutura de ovăz este mai scumpă? Faptul că este un produs vegan, arată că se adresează unui public de nişă, interesat să consume un astfel de produs, chiar dacă plăteşte mai mult. Este o tendinţă foarte răspândită în occident. Şi nu doar pentru că dă bine în sferele înalte ale societăţii să spui că îţi pasă de mediul înconjurător, dar şi pentru că există oameni care chiar nu consumă produse de origine animală.

Băutura perfectă împotriva schimbărilor climatice

Dar mai există un aspect care intră în calculele producătorilor de produse vegane de substituţie ce le permite să adopte o politică de preţ diferită. Aceştia susţin că produsele lor sunt mult mai prietenoase cu mediul şi au un impact mai scăzut asupra emisiilor de gaze cu efect de seră. Astfel, mulţi consumatori sunt cu adevărat preocupaţi de subiectul schimbărilor climatice, chiar dacă cota de piaţă faţă de laptele convenţional este încă destul de mică. Dacă luăm ca exemplu Germania, ţară unde există deja o piaţă pentru această nişă, în 2020 vânzările de băuturi şi alte produse alternative la lactate, pe bază de plante, au fost de 535 milioane de euro, în timp ce vânzările de produse din lapte de vacă au fost de 27 miliarde de euro!