În criza sanitară cauzată de CoVid-19, primii loviţi au fost fermierii. În condiţiile restrângerii circulaţiei persoanelor şi închiderii magazinelor, producătorii agricoli au fost obligaţi să găsească soluţii noi pentru a duce marfa la consumator.
La nivelul instituţiilor europene, aceeaşi criză sanitară a făcut ca aplicarea strategiei care favorizează lanţul scurt de aprovizionare, “De la fermă la furculiţă”, să fie pusă în aşteptare.

Realitatea a luat-o înaintea strategiei

Apariţia platformelor de vânzare online a produselor agricole ne arată că această criză a accelerat orientarea sectorului agricol către strategiile propuse de Uniunea Europeană: “F2F – De la fermă la furculiţă” şi “Tranziţia digitală”. Cu alte cuvinte, chiar dacă politicile europene fuseseră amânate, în realitate ele se aplicau. Neprogramat, fără o foaie de parcurs şi fără măsuri de implementare.

În această criză pandemică, soluţiile digitale au fost utilizate din plin în mediul privat. Dar ce bine era dacă exista această interconectare a sistemelor informatice şi între instituţiile statului! Au fost necesare intervenţii dure pentru ca documentele fermierilor să poată fi transmise online autorităţilor cu atribuţii în domeniul agricol. Nu mai spun că primăriile sunt obligate prin lege să deţină registrul agricol în format electronic! Oare câte au registrul agricol electronic? Iată cum criza a evidenţiat legătura strânsă dintre agricultură şi digitalizare.

Realitatea impune ritmul şi traseul. Adaptabilitatea fermelor mici, de familie, la cerinţele pieţei, la restricţiile impuse de criza sanitară ne arată din nou importanţa acestor forme de organizare din agricultură. Fermele de familie se adaptează rapid la şocuri în comparaţie cu marele comerţ, care reacţionează greoi, fiind legat de o serie de lanţuri logistice pe care nu le poate controla. Iată cum parte din strategiile „F2F – De la fermă la furculiţă” şi din „Tranziţia digitală” s-au aplicat înainte de a exista un consens al deciziilor politice în instituţiile europene.

E nevoie de schimbări radicale

• Ar fi momentul ca apele tulburi ale legislaţiei în domeniul agricol – sanitar veterinar să fie limpezite – simplificare, regionalizare sau unificare.
• Ar trebui facilitată achiziţia de produse din piaţa locală de la producători locali, iar punctele de gastronomie locală să fie sprijinite şi mai mult.
• Este necesară reviziurea “utilităţii” sutelor de organisme de control şi de agenţii, multe dintre ele “locuri calde” pentru neamuri şi obligaţii politice. Să ne înţelegem, controlul este obligatoriu, consumatorul trebuie să aibă siguranţa unor produse sănătoase, dar situaţia existentă nu mai poate fi tolerată: astăzi oricine vrea să controleze, controlează şi oricine vrea să amendeze, amendează!

Degeaba cumpărăm noi de la producătorii locali, degeaba se străduiesc ei să producă, dacă “armata” de controlori nu se schimbă, dacă sistemul statului nu e flexibil şi adaptat la realitate. Întotdeauna, perioadele de criză au creat oportunităţi. Să le folosim!

Gabriel Gherghescu este consilier la cabinetul europarlamentar Dacian Cioloş.