Invazia rozătoarelor în semănăturile de toamnă - Revista Ferma
8 minute de citit

Invazia rozătoarelor în semănăturile de toamnă

figura 1 soarece de camp m Invazia rozătoarelor în semănăturile de toamnă

Una dintre cele mai reprezentative specii de rozătoare care afectează culturile agricole până la venirea iernii este şoarecele de câmp (Microtus arvalis).

 

Toamnele târzii şi călduroase au înmulţit şoarecii de câmp

În literatura de specialitate se consideră că înmulţirea în masă a acestui dăunător are o anumită ciclicitate, invazii puternice înregistrându-se o dată la 3-4 ani şi asta doar în anumite zone ale ţării. Însă, date recente şi experienţa ultimilor ani arată că pagubele produse de şoarecii de câmp s-au produs în ani consecutivi, cum ar fi 2010 şi 2011. Care ar fi cauza acestui fapt? În primul rând, condiţiile meteorologice.

În ultimii ani, perioada septembrie – noiembrie s-a caracterizat printr-un deficit de precipitaţii şi temperaturi medii ale aerului mai mari decât mediile multianuale, condiţii ideale pentru înmulţirea în masă a rozătoarelor. Ca orice rozător, şoarecele de câmp se caracterizează printr-o capacitate mare de înmulţire.

Deşi adulţii nu trăiesc mult, majoritatea dispărând la două luni de la naştere, o femelă, pe parcursul vieţii ei, poate naşte de 2-3 ori pe an (frecvent de două ori) câte 3-4 pui, toamna, şi 6-8 pui, primăvara. După 13-18 zile de viaţă, femela este matură sexual şi poate da naştere următoarei generaţii. Masculii, în schimb, ajung mai târziu la maturitatea sexuală, după 45-60 de zile de la naştere.

Temperatura favorabilă pentru înmulţirea, creşterea şi dezvoltarea şoarecilor de câmp este cuprinsă între 5 şi 22°C. Or, temperaturi de peste 20°C s-au înregistrat şi în luna noiembrie. De asemenea, ploile reci şi abundente survenite de obicei toamna, mai ales în octombrie – noiembrie, determină o mortalitate ridicată în populaţiile de şoareci.

Din păcate, în ultimele toamne, aceste ploi reci şi abundente au cam lipsit. Prin urmare, dacă sunt întâlnite condiţii favorabile, femelele au mai multe naşteri, existând riscul suprapunerii generaţiilor. Astfel apar invazii puternice, cele mai afectate fiind semănăturile de toamnă sau culturile perene de trifoi, lucernă şi de ierburi.

Şoarecii de câmp se recunosc uşor, adulţii măsoară 10-12 cm lungime, capul prezintă urechi mici, pe jumătate ascunse în blană, ochii mici şi botul lat (foto 1). Culoarea blănii este brun-roşcată, dorsal, şi cenuşiu-deschis, ventral. Ca un caracter de recunoaştere a speciei este prezenţa unei dungi alb-gălbui pe partea laterală a corpului. Picioarele sunt cenuşii, coada este mică, de 3-4 cm lungime, acoperită cu păr de culoare brun-cenuşie.

 

Mod de dăunare

Prezenţa şoarecilor în solele cu grâu, orz, rapiţă sau în lucerniere, trifoişti este pusă în evidenţă prin prezenţa orificiilor de intrare a galeriilor (foto 2, 3 şi 7). Diametrul acestor galerii este de regulă de circa 4 cm. Şoarecii sapă galerii până la o adâncime de 35 cm. Galeriile sunt dispuse în grupe de 4-5, unite prin nişte cărări bătătorite.

Şoarecii atacă părţile verzi (foto 4-6) şi subterane ale plantelor, motiv pentru care pot fi foarte periculoşi pentru culturile de toamnă (grâu, orz, rapiţă). Şoarecii de câmp pot pune probleme şi în depozite, consumând boabe de cereale, leguminoase etc.

Şi pomicultorii pot avea probleme cu şoarecii de câmp, aceştia rozând tulpinile puieţilor din pepiniere, scoarţa pomilor şi a arbuştilor fructiferi, în special, cea din regiunea coletului.
Pagube se pot înregistra şi la culturile de lucernă, trifoi sau ierburi perene.

 

Măsuri agrotehnice de combatere a rozătoarelor

• Efectuarea arăturilor adânci sau eliminarea buruienilor. Din păcate, din cauza secetei, ce cauzează o umiditate scăzută în sol, aratul nu se poate efectua în condiţii optime, iar fermierii optează pentru pregătirea solului pe o adâncime mai mică.

Sistemele de „lucrări minime” sau „no-tillage” au câştigat din ce în ce mai mult teren, oferta de utilaje pentru acest tip de lucrări fiind foarte variată. Într-adevăr, avantajele acestor sisteme sunt evidente – consumul mai mic de combustibil -, însă din punct de vedere al protecţiei plantelor nu se recomandă renunţarea definitvă la lucrarea de arat.

• Eliminarea pârloagelor ar fi o altă soluţie. Chiar dacă s-au făcut progrese în ultimii ani şi s-au luat în cultură multe terenuri nelucrate, din păcate, în continuare sunt multe suprafeţe abandonate, unele nedeclarate la APIA. Şoarecii de câmp, dacă întrunesc condiţiile favorabile pentru creştere şi dezvoltare, proliferează rapid.

Şi cum în pârloage se găsesc multe plante ierboase, aici e mediul favorabil pentru dezvoltarea rozătoarelor pe parcurusl anului. Toamna, ei pot migra în lanurile nou înfiinţate de grâu, orz sau rapiţă. În literatura de specialitate se menţionează că şoarecii de câmp se pot deplasa într-o zi pe o distanţă de 5-6 kilometri.

• Crearea perdelelor forestiere ar putea fi o altă soluţie pentru menţinerea populaţiilor de şoareci la un anumit nivel. Pe lângă avantajele oferite de acestea, bine ştiute de toţi cei implicaţi în agricultură, perdelele forestiere pot fi sălaş pentru mulţi duşmani naturali ai şoarecilor de câmp.

Multe specii de păsări – vânturelul, şorecarul comun, cucuveaua, ciuful, bufniţa sau cioara de semănătură – pot reduce semnificativ populaţiile de rozătoare. Dintre speciile de manifere carnivore care ţin sub control populaţia şoarecilor de câmp, cele mai cunoscute sunt nevăstuica sau vulpea.

 

Combaterea chimică

În trecut se foloseau momeli alimentare otrăvite cu fosfură de zinc sau galeriile erau gazate cu Phostoxin sau alte produse similare (3-5 tablete într-un sitem de galerii). Cu rezultate foarte bune s-a folosit produsul Thionex 35 EC în doză de 3,0 l/ha (în 300 litri apă). Acest produs este, de fapt, un insecticid, cu substanţa activă endosulfan care are efect secundar foarte bun contra rozătoarelor.

Deoarece este toxic pentru om, animale, organismele subacvatice, produsul nu a mai fost reomologat. Având în vedere că în toamna anului 2010 s-au înregistrat atacuri mari la semănăturile de toamnă în Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea sau în nordul Moldovei, între 10.11.2010 şi 9.03.2011, s-a acordat o autorizaţie temporară (valabilă 120 zile) pentru folosirea produsului Thionex în vederea combaterii rozătoarelor. În prezent, acest produs nu se mai poate folosi în România.

Există rodenticide condiţionate sub formă de pastă (Racumin Paste – 4-5 kg/ha, Brodim Pasta, Clorat Pasta, Rodifen etc.), pulbere (Racumin TP – 10 kg/ha etc.) sau momeli gata preparate (Bromakol – 25-50 g momeli/galerie activă), care pot fi folosite la combaterea rozătoarelor în câmp.

Pe suprafeţe mici, galeriile se pot gaza cu produsul Critox (sulf 30%). Pentru fiecare galerie activă se foloseşte un cartuş fumigen, al cărui capăt se aprinde, apoi se introduce rapid în galerie, după care orificiile de intrare în galerie se astupă cu pământ.

În loc de concluzie… nu putem reduce la zero populaţiile de rozătoare, dar printr-un complex de măsuri de prevenire şi de combatere, putem ţine pupulaţiile la un nivel la care pagubele produse culturilor agricole să fie nesemnificative din punct de vedere economic.

Emil GEORGESCU
INCDA Fundulea


Încărcătura de şoareci la hectar

Pragul economic de dăunare (PED) este de 5-6 galerii active/ha.
În literatura de specialitate se menţionează că un individ consumă într-un an 7 kg boabe sau 11 kg materiale vegetale (altele decât seminţe).

Se consideră că la o densitate de peste 50 de colonii de şoareci/ha, pagubele produse în semănăturile de toamnă sunt evidente. În cazul trifoiştilor, lucernierelor, ierburilor perene, la peste 400 colonii/hectar se pot înregistra pagube apreciabile.

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →