În continuare vom analiza pe rând tehnologiile de creştere cunoscute, prin perspectiva avantajelor şi dezavantajelor pentru viţel, vacă şi fermier.

În afara grijii publicului pentru calitatea vieţii animalelor domestice, cercetarea ştiinţifică din domeniu a demonstrat că starea de sănătate a viţeilor, dar şi a vacilor, este mai bună, viteza de creştere a viţeilor este mai mare, comportamentul de supt nenutritiv al viţeilor dispare în cazul creşterii împreună, comparativ cu metoda de întreţinere convenţională prin separarea de vacă la naştere. De asemenea, este demonstrat ştiinţific că viţeii care în perioada de alăptare au înregistrat o viteză de creştere mai mare, vor produce mai mult lapte în prima lactaţie.

Agricultura de precizie în ferma de bovine

Cu toate aceste beneficii, creşterea viţeilor împreună cu vacile până la înţărcare sau o perioadă mai scurtă de timp are şi efecte negative. Astfel, între viţel şi vacă se realizează o legătură afectivă puternică, ce provoacă suferinţă ambilor atunci când are loc înţărcarea. Acest lucru este mai puţin evident atunci când se utilizează alăptarea la vaca doică. Apoi cantitatea şi chiar calitatea laptelui muls de la vaci sunt reduse. Până în prezent nu sunt realizate studii referitoare la economicitatea unor astfel de tehnologii în comparaţie cu tehnologiile convenţionale. Fermierul pierde, pe lângă laptele produs de vacă, şi timp de lucru, deoarece aceste tehnologii sunt mai puţin eficiente din perspectiva utilizării forţei de muncă. Însă şi acest aspect se poate controla prin utilizarea a ceea ce numim azi agricultură de precizie, adică utilizarea elementelor de automatizare pentru controlul proceselor de producţie în creşterea vacilor de lapte.
Elementele tehnologice care descriu diferitele sisteme de creştere a viţeilor cu vacile provin în mare măsură din experienţa practică a fermierilor care ţin viţeii împreună cu mamele lor. De exemplu, în producţia ecologică din ţările scandinave viţelul trebuie ţinut împreună cu mama lui timp de minim trei zile în Norvegia şi o zi în Suedia. S-a constatat că aproximativ 20% dintre aceşti fermieri ţin viţeii cu mamele lor cel puţin o săptămână şi unii mai mult timp, ajungând chiar la 13 săptămâni.
Cu toate progresele ştiinţifice înregistrate în acest domeniu, consider că este nevoie de mai multă cercetare pentru a concilia cerinţele consumatorilor şi posibilităţile fermierilor de a folosi astfel de sisteme de creştere a viţeilor.

Sistemul de creştere cu acces nelimitat al viţeilor la mamele lor

Metoda se defineşte prin aceea că viţelul stă cu mama lui 24 de ore pe zi, o perioadă lungă de timp, de obicei 6-12 săptămâni. În acest timp, vaca este mulsă de regulă de două ori pe zi. Ca urmare, vaca cu viţelul interacţionează tot timpul şi viţelul poate suge oricând în timpul zilei. Cu toate că la prima vedere pare foarte greu de implementat, această variantă a fost introdusă în diferite sisteme de întreţinere a vacilor de lapte, cum ar fi: întreţinerea în adăposturi cu cuşete individuale de odihnă şi mulgerea cu robotul, întreţinerea în adăposturi cu cuşete individuale de odihnă şi platformă de muls, în care o poartă de selecţie a permis accesul exclusiv al viţeilor într-o şcoală de viţei şi în întreţinerea pe aşternut adânc de paie cu zonă de mişcare şi furajare betonată şi şcoală de viţei separată.
• Beneficiile acestui sistem de creştere pentru viţel sunt sporul mare de creştere şi contactul permanent cu mama sa, precum şi cu alte vaci şi alţi viţei. Sporul de creştere este semnificativ mai mare decât al viţeilor crescuţi în mod convenţional, într-un sistem de limitare a cantităţii de lapte administrat la circa 10-13% din greutatea corporală zilnică. În acest sistem de creştere se pot obţine sporuri medii zilnice de creştere de 900-1400 grame.
Îngrijirea acordată de vaca mamă, suptul şi legătura afectivă care se formează în cuplu şi care include linsul şi staţionarea apropiată, reprezintă comportamente naturale importante ale taurinelor şi pot fi realizate nestingherit în acest sistem. Ca urmare, viţeii vor manifesta mai puţine comportamente anormale, cum ar fi rotirea limbii şi suptul nenutritiv în perioada de înţărcare.
În acest sistem vacile şi viţeii au ocazia de a-şi regla singuri frecvenţa şi momentul reprizelor de supt, care variază de patru la nouă, în raport cu vârsta viţeilor şi este similară cu frecvenţa observată la taurinele crescute în condiţii de semi-libertate.

Un articol semnat de Ludovic CZISZTER
                                    USAMVB “Regele Mihai I al României” din Timişoara

Pentru mai multe detalii despre acest subiect citiţi articolul din revista Ferma nr. 3/207 (ediţia 15-28 februarie 2018)