Interesul fermierului este să obțină un lapte cu un raport cât mai ridicat între nivelul proteic (P) și cel al grăsimii (G), a cărui valoare obișnuită (P/G) poate să oscileze între 0,75 și 0,87. Prin factorii alimentari, fermierul poate interveni rapid și poate obține efecte favorabile în ceea ce privește constanța acestor indicatori de calitate.
Ameliorarea conținutului de grăsime și de proteină prin furajare
Dar să analizăm în continuare efectele generale ale alimentației și influența unor categorii furajere asupra conținutului în grăsime și în proteină al laptelui de vacă.
Proporția concentratelor în structura unei rații furajere. Dacă nivelul concentratelor în totalul substanței uscate (SU) a rației nu depășește 35-40%, conținutul în grăsime este puțin influențat. La vacile cu producții mari, îndeosebi în prima parte a lactației, când proporția acestora poate ajunge la 40-60%, conținutul în grăsime se poate diminua cu 3-10‰. Pentru a corecta nivelul grăsimii din lapte, se poate interveni astfel:
• prin administrarea concentratelor în mai multe tainuri (3-4) sau prin încorporarea unei părți din totalul amestecului de concentrate în structura unui amestec furajer unic destinat vacilor de lapte;
• prin introducerea în amestecul de concentrate a bicarbonatului de sodiu, care tamponează pH-ul ruminal, sau a oxidului de magneziu, care îmbunătățește preluarea acizilor grași cu lanț lung la nivelul glandei mamare.
• prin administrarea fânului și a concentratelor bogate în pereți celulozici (orz, șrot de floarea soarelui, tărâțe) măcinate grosier.
Structura fibroasă a rației este dată de prezența furajelor cu conținut ridicat în celuloză, dar și de dimensiunile de prelucrare mecanică a acestora. Astfel, s-a constatat că nivelul grăsimii din lapte poate scade în cazul în care conținutul în celuloză brută al SU din rațiile furajere este sub 18%.
Fiind frecvente asemenea situații, mai nou, la întocmirea rațiilor furajere se stabilește și conținutul în celuloză brută și în NDF (fibră detergent neutră). Același efect îl au și rațiile furajere ale căror componente sunt măcinate și tocate fin, caz în care se poate interveni prin administrarea de fân și de concentrate bogate în pereți celulari, ca de exemplu orz măcinat grosier și tărâțe destinate rumegătoarelor.
Calitatea nutriției proteice. La vacile cu producții mari de lapte (peste 8000 l) se urmărește și satisfacerea unor cerințe specifice în unii aminoacizi, cum sunt lizina și metionina. Aceste elemente trebuie asigurate și pentru a îmbunătăți utilizarea materiilor azotate din hrană. Astfel, nivelul proteic (nu și cel al grăsimii) se poate ameliora cu cca 1‰ prin utilizarea unor surse furajere bogate în acești aminoacizi, ca de exemplu a șrotului de soia protejat și chiar a lizinei și a metioninei protejată de atacul microsimbionților ruminali.
Aportul de lipide alimentare. Introducerea grăsimilor în rații crește semnificativ nivelul energetic al hranei, satisfăcând cerințele crescute ale vacilor cu producții mari de lapte la începutul perioadei de lactație.
Însă, administrarea grăsimilor poate avea ca efect și o diminuare a nivelului proteic al laptelui. Conținutul în grăsime al laptelui este puțin îmbunătățit, efectul fiind mai bun în cazul rațiilor sărace în acizi grași, cum sunt cele pe bază de fânuri și de silozuri de ierburi.
Despre influența unor furaje asupra calităților organoleptice ale laptelui și a produselor lactate, în numărul viitor al revistei.
CONSTATĂRI GENERALE
• Silozul de porumb plantă întreagă, comparativ cu rațiile pe bază de fân și de siloz de ierburi, asigură un conținut în grăsime al laptelui mai mare cu cca 3-4‰ și mai multă proteină cu 1-2‰.
• După o alimentație de iarnă pe bază de siloz de porumb plantă întreagă, trecerea la hrănirea cu furaje verzi poate determina o scădere bruscă a conținutului în grăsime al laptelui cu 2-3‰. Dar pentru aceeași perioadă, se poate înregistra și o îmbunătățire a conținutului în grăsime dacă în perioada de iarnă s-a administrat o rație pe bază de fânuri și de silozuri de ierburi sau o rație deficitară.
• Tipul cerealelor utilizate în structura amestecului de concentrate are, în general, o influență redusă asupra compoziției laptelui, în schimb sfecla furajeră și tărâțele pot avea un efect favorabil asupra conținutului în grăsime, dar numai dacă, de exemplu, în cazul sfeclei nu se depășește cantitatea zilnică de 5 kg S.U.
