Interesul fermierilor este să obţină un lapte cu un raport cât mai ridicat între nivelul proteic (P) şi cel al grăsimii (G) a cărui valoare obişnuită (P/G) poate să oscileze între 0,75 şi 0,87.
Dacă conţinutul proteic al laptelui se poate lega de nivelul general al alimentaţiei practicate şi poate fi influenţat într-o proporţie destul de mică (de 0,6‰), se poate însă mai uşor interveni asupra sintezei materiilor grase din lapte prin dirijarea fermentaţiilor ruminale şi prin îmbunătăţirea calităţii nutriţiei azotate.
Dar să vedem cum influenţează calitatea laptelui principalele categorii furajere care se folosesc în hrana vacilor de lapte:
• concentratele (aşa numitele amestecuri de concentrate) dacă se introduc într-o proporţie care nu depăşeşte 35-40% în structura raţiilor nu influenţează semnificativ conţinutul în grăsime al laptelui. O depăşire a acestei proporţii spre 60-65% poate diminua grăsimea cu 3-10‰. În acest caz pentru a se corecta nivelul grăsimii se poate interveni în mai multe feluri:
• prin administrarea concentratelor în mai multe tainuri (3-4).
• prin încorporarea în amestecul de concentrate de bicarbonat de sodiu care ridică pH-ul ruminal şi de oxid de magneziu care îmbunătăţeşte preluarea acizilor graşi cu lanţ lung în glanda mamară.
• prin administrarea de fân şi a concentratelor bogate în pereţi celulari celulozici (orz, şroturi de floarea soarelui, tărâţe) măcinate grosier.
De fapt, mai ales în faza de debut a lactaţiei când se folosesc amestecurile de concentrate în cantităţi mari se poate ca nivelul celulozic al raţiei să scadă sub 18% ceea ce are ca efect şi diminuarea conţinutului în grăsime a laptelui. Fiind frecvente asemenea situaţii mai nou la calcularea raţiilor furajere se stabileşte şi conţinutul în celuloză brută sau în NDF (celuloză hemiceluloză lignină).
• Silozul de porumb plantă întreagă susţine de regulă un nivel ridicat al grăsimii din lapte (superior silozurilor de ierburi) deoarece favorizează formarea butiratului ruminal datorită conţinutului ridicat în amidon al porumbului. Aportul energetic ridicat al acestui sortiment furajer precum şi propionatul ruminal care rezultă contribuie şi la susţinerea nivelului proteic al laptelui.
Silozurile de ierburi în raport cu fânurile au un efect depresiv asupra conţinutului proteic al laptelui din cauza aportului energetic mai scăzut şi al acidului acetic preformat mai ridicat care este mai favorabil cantităţii de lapte.
• Este cunoscut că mai ales primăvara furajele verzi pot să determine o reducere destul de importantă (de 2-3‰) a conţinutului în grăsime al laptelui care poate fi compensată prin administrarea suplimentară a fibroaselor sau a silozurilor.
• În raţiile care au în structură fânuri sau semifânuri de ierburi, sfecla furajeră administrată în cantităţi care nu depăşesc 4 kg SU/zi respectiv până la circa 30 kg, are un efect favorabil asupra compoziţiei laptelui.
Articol publicat în revista Ferma nr. 4(36)/2005
