Una dintre practicile milenare dar, totodată, spectaculoase este aceea a grădinilor plutitoare.

MIRAJUL CHINAMPAS DIN MEXIC

Povestea grădinilor plutitoare începe încă din perioada precolumbiană, în Mexic. Acolo, în regiunea lacurilor puțin adânci, mare parte dintre legume sunt produse pe așa-numitele „chinampas”.
Acestea constă în platforme înalte, înguste și dreptunghiulare, de aproximativ 5 până la 10 metri lățime și 20 până la 40 de metri lungime, delimitate pe toate părțile de canale, înălțate la aproximativ un metru deasupra nivelului apei. Plutele au fost postate pe fundul lacului sau al mlaștinilor ca suport pentru pământ. Între țărușii cu care erau ancorate erau împletite viță de vie și ramuri.

Pentru crearea unui pat arabil, zona închisă a fost apoi umplută cu noroi adunat din lac sau mlaștini, pământ și rogojini groase de vegetație în descompunere de pe fundul lacului sau din mlaștini, până când s-a ridicat la aproximativ un metru deasupra nivelului apei.
Laturile terenului înălțat au fost consolidate cu ramuri și sălcii pentru a oferi mai multă stabilitate, precum și umbră. Rădăcinile dense ale copacilor s-au ancorat de pereții structurii și, astfel, eroziunea solului a fost minimizată.
Fertilitatea solului a fost menținută prin adăugarea de vegetație în descompunere, nămol bogat în substanțe organice, obținut de pe fundul canalelor iar pe câmp s-ar fi adăugat gunoi de grajd animal și chiar uman.

SOLURILE RĂMÂN PRODUCTIVE TIMP DE SECOLE

Ca rezultat, productivitatea culturilor a rămas ridicată timp de secole. În plus, apele uzate au fost, de asemenea, tratate în mod natural, prin procesele biologice create, obținându-se astfel un mediu de viață mai sănătos pentru toată lumea.
Semințele sunt plantate în paturi special pregătite de către fermieri iar răsadurile au fost ulterior plantate pe câmpul astfel obținut.
Această tehnică agricolă a ajutat la depășirea dificultăților în agricultură, cum ar fi precipitațiile variabile, înghețurile și fertilitatea proastă a solului din bazinul Mexicului. Contactul pământului cu apa din jur a oferit suficientă umiditate a solului pentru culturi. Apa a reglat și temperatura pe timp de noapte și a ajutat la atenuarea înghețurilor.

7 CULTURI PE AN ÎN CHINAMPAS!

Locuitorii din jurul lacurilor Xochimilco, Chalco și Texcoco depindeau de culturile de chinampas. Terenurile pot produce aproximativ șapte culturi pe an. Aproximativ două treimi din alimentele din chinampas sunt consumate de oamenii din Tenochtitlan.
Deși expansiunea urbană a dus la deteriorarea ecologică în Mexic, sistemul agricol chinampa încă folosește tehnici de agricultură eficiente pentru a menține o productivitate bună a culturilor. Acesta generează venituri mari și locuri de muncă pentru oamenii din Mexic. Astăzi, chinampas funcționale pot fi văzute în zona Xochimilco. Pe lângă funcția de bază constituie și o importantă atracție turistică.

GRĂDINĂRITUL PE PLUTĂ

La mii de kilometri distanță, în Bangladesh, practica tradițională include folosirea unor adevărate insule plutitoare pentru amenajarea unor grădini de legume. Această metodă a fost recomandată de către FAO drept un model de bune practici!
Grădinile sunt create prin țeserea și stratificarea plantelor precum un soi tradițional de trestie – în mod normal la aproximativ un metru grosime și cu lățimi de 2-4 metri și lungimi de până la 10 metri – pentru a crea versiuni de grădini cu paturi înălțate, permițându-le să funcționeze ca bază de creștere în timp ce plutesc. Legumele sunt apoi plantate în interiorul acestor plute iar pe măsură ce bazele de plante se descompun treptat, ele eliberează nutrienți, care ajută la hrănirea legumelor.
Deasupra, pluta este acoperită și cu un strat de compost.

DE 4 ORI MAI RENTABIL DECÂT OREZĂRIILE!

Grădinile plutitoare sunt o modalitate excelentă de a cultiva în mod fiabil legume populare. Pentru comunitățile din Bangladesh, asta înseamnă bame tradiționale, tărtăcuță, spanac și vinete. Pot fi cultivate chiar și condimente, inclusiv turmeric și ghimbir. Dacă un fermier dorește să-și extindă grădina plutitoare, are și opțiunea de a crește puieți.
Cei care folosesc acum grădini plutitoare au raportat chiar că au câștigat de patru ori mai mulți bani decât au obținut din exploatarea orezăriilor tradiționale.
După încheierea sezonului, plutele sunt recuperate, tocate și utilizate ca îngrășământ organic pentru culturile clasice din timpul sezonului ploios.

APĂ CURATĂ ŞI ÎNDESTULĂTOARE

Principalul avantaj al culturii în acest sistem este că apa nu mai reprezintă o problemă. Prin capilaritate, umiditatea ajunge la rădăcinile plantelor.
Un alt avantaj major îl reprezintă purificarea apei pe care flora bacteriană ce se dezvoltă pe fundul și în jurul acestor suprafețe o realizează în cel mai natural mod cu putință.
Desigur că încă sunt multe lucruri de spus şi de studiat despre acest mod de a practica agricultura, dar ceea ce este important e că o practică milenară a demonstrat sustenabilitatea acestor sisteme!

Clcik AICI şi află mai multe amănunte despre grădinile plutitoare din Bangladesh!

CULTURI OBŢINUTE ÎN CHINAMPAS
Terenurile agricole din chinampas sunt folosite încă de pe vremea aztecilor pentru a cultiva o varietate de culturi precum: porumb, fasole, dovleac, roșii, ardei iute, ardei, legume cu frunze, dovleci, bame, ceapă, ierburi comestibile și o varietate de alte culturi. Grădinile au fost folosite și pentru a cultiva diverse flori, dar și pomi fructiferi precum cireșul mexican, păducelul mexican și pere.

Despre istoria chinampas aflaţi detalii AICI!
Datorită aspectului lor, chinampas au fost numite și „insule plutitoare”

un articol de
ALEXANDRU GRIGORIEV