Ferma: Ați revenit la “prima dragoste”. Cum vă simțiți, din nou, alături de cartofari?
Gheorghe Boțoman: Întrebarea Dvs. este foarte bună, dar nu mi se potrivește mie; eu am fost alături de cartofari și fidel acestei culturi miraculoase fără întrerupere, practic, toată viața. Familia mea a cultivat cartofi cu câteva generații în urmă, iar eu, soția mea și copiii cultivăm cartofi în ferma familiei și astăzi, având toată infrastructura necesară unei ferme mici (utilaje specifice culturii cartofului, depozit performant etc.). Nu pot uita activitatea de cercetător pe care împreună cu soția mea am desfășurat-o cu pasiune în cadrul INCDCSZ Brașov timp de peste zece ani și, în care, am rămas activ și în perioada petrecută la cele două mari concerne multinaționale, Sandoz Agro și Dow AgroSciences. Actuala mea activitate de Bune Practici Experimentale în cadrul AgroProspect este, de fapt, o excepțională îmbinare a cunoștințelor dobândite ca cercetător științific, ca reprezentant al celor două mari concerne multinaționale și, nu în ultimul rând, ca mic fermier.
Ferma: Se cunoaște situația din ce în ce mai dificilă cu care se confruntă cultivatorii de cartof din România. Ce măsuri credeți că se pot întreprinde pentru redresarea cartofului în România? Ați inițiat câteva dintre acestea?
Gheorghe Boțoman: Marii sau mai micii cultivatori de cartof din România simt că “li se mișcă nisipul de sub picioare”, iar consumatorul de cartof pune pe masă, într-un procent din ce în ce mai mare, cartofi proveniți din alte țări, pe căi dubioase și de multe ori de calitate îndoielnică. Pentru a fi mai concret, FNC-R consideră că peste 80% din cantitatea de cartof comercializată în România se face fără documente fiscale, iar statul pierde peste 200.000.000 lei/an prin neîncasarea TVA-ului. Am solicitat deja Ministerului Agriculturii, ca o măsură foarte importantă pentru diminuarea acestor practici ilicite, reducerea TVA la cartof până la valoarea de 9%.
Ferma: În țările cu tradiție în cultura cartofului din UE (Olanda, Germania, Belgia, Marea Britanie s.a.), producția medie depășește 45 tone/ha. În România, producția medie oscilează de ani buni în jurul cifrei de 15 tone/ha. De ce?
Gheorghe Boțoman: Răspunsul este foarte scurt: din cauza tehnologiei și aici un rol primordial îl are valoarea biologică a materialului de plantat, altfel spus, cartoful pentru sămânță, care reprezintă cel puțin 50-60% din nivelul producției. Am transferat completarea răspunsului de la precedenta întrebare aici; statul trebuie să ofere în regim de urgență un ajutor financiar pentru producerea și multiplicarea cartofului de sămânță, altfel, această cultură va deveni nerentabilă pentru fermieri.
Producții de peste 45 tone/ha se obțin frecvent și în România, dar fermierii care reușesc asemenea performanțe investesc peste 3500-4000 euro/ha, iar pe lângă sămânța certificată, folosesc un management integrat de combatere a bolilor și dăunătorilor, o fertilizare corespunzătoare și, la nevoie, apa pentru irigare.
Ferma: În Elveția, țară excomunitară, subvențiile naționale la cartof sunt de aproximativ 1000 euro/ha la cartoful de consum și poate ajunge până la 2000 euro/ha la cartoful pentru sămânță. Având în vedere costurile ridicate la cartof, de aproximativ zece ori mai mari decât la cereale, de exemplu, subvenția actuală din România vi se pare corectă?
Gheorghe Boțoman: Indirect am răspuns deja la această întrebare, dar, ca să fiu foarte precis, cel puțin pentru cartoful de sămânță, nivelul subvenției la hectar trebuie să ajungă la 1000 de euro și în România. În felul acesta, calitatea cartofului de sămânță crește considerabil la nivel național, iar producțiile medii la hectar în România vor depăși cel puțin 20 tone/ha la consum, pe timp mediu.
Ferma: Care este, pe scurt, situația culturii cartofului în acest an în România?
Gheorghe Boțoman: Suprafața cultivată cu cartof, în 2014, în Europa a crescut nesemnificativ față de anul trecut, iar în România suprafața s-a diminuat puțin, în detrimentul micilor gospodării care, oricum, scoteau o producție de subzistență, necomercială.
Până în prezent, culturile de cartof arată foarte bine, în primul rând datorită ploilor consistente și bine repartizate în lunile de primăvară. O atenție sporită trebuie acordată protecției culturilor, în special pentru prevenirea și combaterea manei cartofului, boală foarte păgubitoare, care în condițiile acestui an va crea mari probleme fermierilor care nu efectuează tratamente în mod constant cu produse specifice.
Ferma: Ce evenimente vă propuneți pentru fermierii de cartofi în 2014?
Gheorghe Boțoman: Cel mai important eveniment este programat deja, în data de 3 iulie; este vorba despre “Ziua Verde a Cartofului”, ediția a XXXVII-a, care în acest an se va desfășura la ferma Manos Agro din Halchiu, județul Brașov, una din fermele de elită ale României.
Mă gândesc foarte serios ca în luna noiembrie, după recoltarea cartofului, să organizăm în cadrul FNC-R un simpozion cu tema “Cultura carofului încotro…”, unde să invităm membrii Federației noastre, comercianți importanți și oficialități, pentru o mai bună cunoaștere și înțelegere a problemelor fermierilor și pentru susținerea acestei culturi, considerată de noi strategică pentru România, atâta timp cât consumul mediu pe cap de locuitor este de 93 kg/an, o adevărată a doua pâine a țării!
AN BUN PENTRU CARTOF. NU ȘI ÎN CULTURILE CU MATERIAL NECERTIFICAT!
Pe 26 mai a.c., MADR, prin secretarul de stat Daniel Botănoiu, a declarat pentru Agerpres că suprafața plantată cu cartof în România este de 193.233 ha (față de 232.000 în 2013), din care 11.636 ha cartof timpurii, 18.727 ha cartofi de vară și 162.870 ha cartofi de toamnă, din care, la acea dată, era răsărită 88% din suprafața plantată.
Cât s-a plantat cu sămânță certificată, încă nu se știe, dar vom afla. Oricum, e sub 10.000 ha!
Cert este că în această primăvară, datorită condițiilor climatice favorabile cartofului (umiditate în sol și răcoare în atmosferă), discrepanța la răsărire între tubeculul sănătos fiziologic, în special nevirozat, și cartoful degenerat virotic și/sau fiziologic a fost foarte pronunțată.
Astfel, într-un lan de cartof necertificat, au apărut goluri de răsărire de până la 50-60% în prima fază, după care, odată cu încălzirea vremii, a încolțit și cartoful degenerat. Însă diferența de talie și dezvoltare, semnificativă în acest an, a determinat o concurență mai justă între cele două categorii. Dacă în ani normali sau chiar deficitari climatic, diferența între valorile biologice încă nu se manifestă semnificativ înainte de începerea tuberizării, în acest an diferența a apărut foarte devreme.
Așa că, un cartof de sămânță sănătos din punct de vedere fiziologic și fitopatologic a răsărit normal dar mai târziu decât în anii trecuți, iar cartoful de sămânță degenerat a întârziat mult la răsărire și a rămas debil.
Am cunoscut în această primăvară mici fermieri care au reînsămânțat suprafețe calamitate din cauza folosirii unui material de plantat virozat sau/și degenerat fiziologic!
În fermele specializate, unde deja s-au făcut 3-4 tratamente pentru prevenirea/combaterea manei și alternariozei, nemaivorbind de Gândacul din Colorado, cartoful promite o producție foarte bună.
APEL CIBE CĂTRE COMISIA EUROPEANĂ!
Cultivatorii de sfeclă de zahăr din Europa au adresat Comisiei Europene un memoriu, prin care solicită câteva măsuri urgente. Apelul, foarte bine redactat și argumentat, semnat de noul președinte CIBE – Bernhard Conzen, și de (prim)vicepreședinții Eric Laine și Jorn Dalby, a fost transmis imediat după Adunarea Generală a CIBE (Confederația internațională a cultivatorilor de sfeclă de zahăr europeni), desfășurată la Solothurn (Elveția) în zilele de 22 și 23 mai 2014.
CIBE este îngrijorată de contextul, constrângerile și consecințele noilor reglementari PAC din perioada 2014-2020, prin care se prevede ca de la 30 septembrie 2017 să se liberalizeze piața zahărului și să se renunțe la cote, cu efecte ce ar putea destabiliza activitatea economică a peste 400.000 de fermieri din UE, Elveția și Turcia.
CIBE cere măsuri urgente, cum ar fi:
– claritate juridică și stabilitate în reglementările pieței zahărului din UE până în 2020, pentru a asigura condiții de egalitate între fermieri și pentru a evita orice denaturare a concurenței între producătorii de zahăr și producătorii de izoglucoză (produs obținut din glucoză sau polimerii acesteia, care conțin în stare uscată cel puțin 10% fructoză; cel mai frecvent se produce din porumb);
– este nevoie de o ajustare atentă a zonelor de sfeclă de zahăr, în timp ce sistemul de cote rămâne valabil până la 30.09.2017, când intră în vigoare noua PAC, inclusiv plata directă redusă pe suprafață; pentru mulți dintre fermieri e o povară suplimentară, având în vedere măsurile de ecologizare impuse;
– pregătirea unui acord interprofesional bine elaborat, care să asigure echilibru și stabilitate între producție, procesare și consum;
– opoziție fermă față de măsurile temporare ale UE de import suplimentar de zahăr brut din trestie, în condițiile în care piața comunitară este aprovizionată suficient cu zahăr din sfecla produs aici;
– sprijin pentru a declanșa un ajutor (subvenție) pentru depozitare privată atunci când este necesar și în cazul în care prețul de pe piața zahărului din UE ajunge la un nivel foarte scăzut, prognozat de altfel și de Comisia Europeană;
– realizarea unui parteneriat durabil între CIBE, CEFS (Comitetul European al Producătorilor de Zahăr) și EFFAT (Confederație Sindicală Europeană din Agricultură, Industrie Alimentară și Turism), inițiat deja, pentru o transparență sigură a strategiei europene de susținere a zahărului din sfeclă;
– stimularea cercetării și inovației în vederea îmbunătățirii, pe mai departe, a randamentului productiv și economic al zahărului din sfeclă.
Despre alegerile organizate la Adunarea Generală a CIBE și despre participarea României la acest eveniment, citiți în pag. 76.
