Aceste condiții climatice de primăvară vor afecta puternic producția și calitatea furajelor și, mai ales, creșterea și producția de iarbă a pajiștilor. În comparație cu perioada anilor normali, în această primăvară creșterea plantelor în pajiști este redusă cu cel puțin 50 la sută, ceea ce va afecta randamentul acestora.
Condițiile optime de apă și de căldură favorizează o dezvoltare normală a plantelor, atât din pajiștile naturale, cât și din cele cultivate (culturi pure de graminee și leguminoase sau amestecuri ale acestora), realizând până la începutul verii între 40 și 60 la sută din producția anuală disponibilă (figura 1).
Seceta, care a început mai devreme în acest an, va afecta și procesul de stocare a unor substanțe de rezervă de la baza tulpinilor plantelor de graminee și leguminoase, ceea ce va duce la reducerea proporției de formare a unor noi lăstari vegetativi și de frunze. Această situație este mult amplificată dacă se practică un pășunat puternic a pajiștilor și la o înălțime de pășunat sub 5 cm.
Folosirea pajiștilor și în perioadele mai secetoase trebuie realizată în anumite condiții, pentru a crește valoarea nutritivă a furajului obținut (vezi figura 2).
În această primăvară mai secetoasă, pe suprafețele de pajiști destinate pentru producerea de fân la al doilea ciclu, perioada de pășunat la primul ciclu va fi redusă la jumătate, pentru a da posibilitatea refacerii rapide a vegetației plantelor, înainte de apariția secetei de vară din lunile iulie-august. De asemenea, respectarea stadiilor de dezvoltare a plantelor din pajiști (a speciilor de graminee și leguminoase) constituie o condiție esențială pentru creșterea calității furajului.
Recoltarea prin cosire a pajiștilor, după înflorirea speciilor valoroase din compoziția botanică a acestora, este atât în defavoarea calității furajului, prin scăderea conținutului de proteine și creșterea proporției de fibre, cât și al scăderii puternice a substanțelor nutritive de rezervă, stocate la baza plantelor, pentru refacerea unui nou ciclu de vegetație.
După pășunat cât și după cosire, înălțimea plantelor, de la sol, trebuie să fie de 4-5 cm, pentru a favoriza formarea de noi frunze și lăstari. În timpul perioadelor de secetă, în care procesele fiziologice de creștere și dezvoltare a plantelor se diminuează puternic, înălțimea maximă a plantelor din pajiști este de 8-10 cm, în vederea reducerii evapotranspirației apei din plante, prin scăderea suprafeței foliare.
Optimizarea înălțimii plantelor, atât în condițiile folosirii prin pășunat sau prin cosire a pajiștilor, are importanță nu numai asupra randamentului pajiștei (1 cm de iarbă proaspătă = 100 kg de masă verde) dar și în asigurarea calității furajului și al rezistenței covorului vegetal pe timp de secetă.
