Pentru producătorii agricoli, campania de recoltare ar trebui să fie un moment de satisfacţie, de reuşită, pentru că – iată! – se culeg din câmp roadele muncii unui an de zile. Însă nu toţi fermierii trăiesc această bucurie! Producţiile slabe, în principal din cauza secetei, cât şi preţurile mici aliniate şi volatile de pe piaţă au erodat încrederea lor şi chiar puterea de gândi şi visa viitorul afacerii.

 „O ploaie la timp şi am fi avut spectacol în câmp!”

„Nu am avut curajul să fac o estimare a producţiei de grâu!”, ne-a declarat vădit amărât tânărul Florin Carson, din Fălciu. Vasluianul a semănat în toamnă 100 de hectare cu grâu românesc PG 102, păstrat de anul trecut, şi un soi străin, recomandate a fi productive şi rezistente la secetă. Nu a excelat în câmp niciunul, ci, din contră, au dezamăgit. „Când a ajuns la maturitate, grâului îi trebuiau măcar 10-15 litri de apă. Dacă am fi fost ajutaţi de Sus cu precipitaţii, am fi avut spectacol de producţie în câmp!”

„Chiar dacă am ţinut strâns de ele, cheltuielile s-au dublat!”

Potrivit fermierului, “Uscăciunea se instalase încă din toamnă, de la înfiinţarea culturilor. Plantele au răsărit în primăvară, cu mare greutate şi neuniforme. Am făcut un singur tratament şi m-am oprit; pe fondul secetei riscam mai tare să stresez cultura. Fertilizarea am făcut-o aproape de normal. Am ţinut strâns de cheltuieli, să nu irosim puţinii bănuţi obţinuţi cu atâta trudă. Cu toate astea, a trebuit să iau în finanţare îngrăşăminte chimice complexe şi foliare, motorina la 9-10 lei litrul, şi pot spune că s-au dublat costurile de producţie!”

„La peste 6 tone la hectar îmi acopăr costurile!”

Florin Carson ar vrea să vândă recolta atunci când o va aduna din lan. „Nici nu ştiu dacă o să prindem mai mult de 850 de lei tona la grâu! Iar 900, niciodată! Ca să-mi acopăr cheltuielile, cred că ar trebui să produc undeva, în medie la 6-6,5 tone de grâu la hectar. Or, ce este în lan, nu e nici pe departe! La această dată, nu pot să vă dau un răspuns la întrebarea: cât obţin? că nici nu am intrat cu combina. De mâine fac probele de recoltat pentru că umiditatea boabelor va scădea la 14-15 la sută, indicatorul optim de start. Nu am avut curajul să fac o estimare a producţiei de grâu!”, ne-a mărturisit uşor dezamăgit fermierul vasluian.

Un an delicat pentru rapiţă!

Florin Carson terminase de recoltat rapiţa şi intrase la mazăre. Nu va avea mult de lucru, cam o jumătate de zi pentru că a semănat doar 7,5 hectare, suprafaţa de 5% de acoperire. Combina va merge strună în mâinile pricepute ale lui Sorin Stângă, neîntrecut combainier, aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată în campanie.

„Aş putea spune că este un an delicat pentru rapiţă. Am semănat 55 de hectare, însă răsărirea nu a fost chiar ideală; în primăvară am oscilat între a întoarce cultura şi a păstra-o! În cele din urmă am preferat să nu intervin că veniseră câteva precipitaţii. Producţia este cam la jumătatea unui sezon normal. Preţul e fluctuant de la o zi la alta, de nu ştii ce decizie să iei! Am primit ofertă de livrare la 1.830 de lei tona. Eu aş vrea să vând la 1,9 lei/kg, 2 lei ar fi ideal! Dar cine îţi dă?”, se întreabă retoric cultivatorul.

Culturile de primăvară au nevoie disperată de apă!

În ferma de la Fălciu, în momentul de faţă, culturile de primăvară au nevoie disperată de apă! „E o secetă extremă în zonă. Anul ăsta am o suprafaţă foarte mică cultivată, adică am redus la 70 de hectare floarea soarelui şi porumbul. Motivul? Ultimii doi ani chiar au fost foarte ciudaţi pentru culturile de primăvară şi am încercat, cumva, să acopăr deficitul prin semănăturile de toamnă. Am considerat că este singura opţiune cât de cât stabilă!”, susţine vasluianul.

Florin Carson: „La Fălciu e deficitul foarte mare de apă, ne ocolesc sistematic precipitaţiile! Parcă ar fi o zonă… blestemată! Nu înţeleg de ce!”

„Am făcut o mare greşeală: am ţinut recolta pe stoc!” 

Apoi, după o scurtă pauză a adăugat: „Anul trecut am ţinut totul pe stoc şi am făcut o mare greşeală. Am dat jumătate în ianuarie şi jumătate în aprilie. Sigur preţurile au fost mult mai mici ca în momentul recoltării. Nu ştiu, nu cred că are cineva reţeta de a stăpâni fluctuaţiile de preţ de pe piaţă. Rapiţa cred că o s-o livrez toată la până la sfârşitul acestei luni, iar la grâu prefer să minimizez riscul; o să vând jumătate acum şi restul o s-o păstrez”.

„Nu mai am curaj să fac noi investiţii în fermă!”

Florin Carson este absolvent al Facultăţii de Medicină. Soţia sa, Elena, a studiat Agronomia. Au preluat afacerea familiei în anul 2011, după decesul tatălui lui Florin. Au început cu 100 de ha şi au crescut de la an la an; acum cultivă o suprafaţă de teren de 240 de hectare cu cereale păioase, rapiţă şi culturi prăşitoare de primăvară.

Ultimii ani au fost groaznici, mai ales 2020. Producţiile slabe, îndeosebi din cauza secetei agresive, nu au asigurat marja de profit care să permită retehnologizarea parcului de maşini şi utilaje agricole. „Discutăm, deja, de doi ani de când nu mai am curajul să fac noi investiţii în fermă! Or, investiţiile sunt motorul dezvoltării! Pe moment, mi-a dispărut îndrăzneala de a gândi şi creiona viitorul fermei!”, rosteşte cu o urmă de mâhnire producătorul agricol.