Așa au apărut fermele horticole care au început să crească și pești, dar și fermele piscicole care s-au extins spre culturile de legume.

DE LA LEGUME LA PEȘTE. DAR ȘI INVERS

Apa constituie un element vital pentru funcționarea oricărei ferme. În același timp, apa este și mediul de viață al peștilor, care constituie o resursă alimentară valoroasă. Așa că nu ar trebui să fie de mirare că au fost destul de mulți cei care au ajuns să îmbine cele două elemente.
E greu de spus cine au fost primii, mai ales că modurile de utilizare diferă. La fel de greu e de spus când a început totul. De aceea, ne vom mărgini la a prezenta câteva povești de succes, absolut reale, care, poate, îi vor inspira pe unii dintre cititori.

KIBBUTZ-UL, MARE PRODUCĂTOR DE CAVIAR

Kibbutzul Dan a fost fondat în 1939, de către fermierii evrei din Transilvania. A suferit pierderi grele în timpul războiului arabo-israelian din 1948, ducând greul invaziei siriene. Kibbutzul este situat în partea de nord a Văii Hula, la poalele muntelui Hermon din Galileea Superioară. Inițial, vreme de mai multe decenii, membrii asociației s-au ocupat de creșterea viței de vie și a legumelor. Acum, însă, se mândrește cu un lucru care ar putea părea incredibil: producția de caviar!
Povestea a fost destul de simplă: în rezervoarele în care captau apa venită din munte pentru irigații, membrii Kibbutz-ului Dan s-au gândit să crească și păstrăvi. Întâi pentru consumul propriu, apoi, pe măsură ce activitatea a luat amploare, și pentru comercializare.
Dar a venit momentul în care s-a impus moratoriul comercial asupra Iranului. Atunci a fost momentul de cotitură: cei care cârmuiau destinele kibbutz-ului s-au gândit să înlocuiască păstrăvii cu moruni, producătorii renumitului caviar Beluga. Au procurat icre fecundate din Marea Caspică și au trecut la treabă.

CARAȘII ȘI CRAPII DIN FERMA DE SALATĂ!

Peter Verschaeren este un fermier belgian din Onze-Lieve-Vrouw-Waver, o localitate aflată la aproximativ 30 km de Bruxelles. Principala activitate a sa constă în cultivarea de salată în sistem hidroponic, într-o seră de peste 12.000 mp.
Apa utilizată în seră este recirculată în permanență, dintr-un iaz construit în imediata apropiere, în care cresc în voie carași chinezești și crapi. După cum a povestit Peter, totul a început ca o joacă: ”Priveam într-o zi iazul și mi-a venit ideea să cresc în el câțiva carași chinezești, pentru decor. S-au înmulțit surprinzător de repede. Apoi, cei 6 salariați ai mei români mi-au cerut permisiunea să aducă și niște crapi. Am fost de-acord. Acum s-au înmulțit și aceia, iar salariații pescuiesc adesea crapi și mă invită la masă. Sunt delicioși, chiar dacă, după gustul meu, au destul de multe oase”.
Deși încă nu a ajuns la producție comercială, iazul lui Peter răspunde foarte bine nevoilor celor care trăiesc în fermă.

DE LA PEȘTI, LA LEGUME

Există, însă, și drumul invers. În mai multe ferme piscicole din Italia, Elveția, dar și din SUA, piscicultorii au avut ideea de a folosi apa și pentru a practica agricultura în sistem hidroponic. În acest scop fie folosesc niște plase pe care le întind pe suprafața apei și în care plantează răsadurile, fie preiau apa din bazinele piscicole, o trec prin serele unde cresc culturile, apoi o readuc înapoi.
Pe lângă alte multiple avantaje, se numără și acela că apa în care trăiesc peștii este mai bogată în fertilizanți organici, grație dejecțiilor acestora. Astfel, plantele beneficiază de un plus de nutrienți fără să mai fie necesară vreo investiție suplimentară.

3 ÎN 1: ROȘII, ARDEI ȘI PEȘTE

La est de Lacul Tahoe, un fermier ecologic și fiul său fac ultimele retușuri la ceea ce este considerată o abordare contraintuitivă a conservării apei într-un climat uscat: o seră de 32.000 de metri pătrați în care va cultiva roșii, ardei și pește în inima deșertului Nevada.
Mark O’Farrell, proprietarul ”Hungry Mother Organics” din Minden, Nevada, plănuiește ca ferma sa de pește din deșert să funcționeze până în august, când va începe să producă anual aproximativ 36.000 până la 50.000 de tilapia (un pește înrudit cu bibanul).
O’Farrell face parte dintr-un grup de acvacultori din sud-vestul american, care transformă un climat aspru și uscat în avantajul lor, cultivând alimente proaspete în zone în care în mod tradițional ar fi fost dificil de cultivat. Deși peștii necesită cantități mari de apă, aceeași apă poate fi folosită de mai multe ori pentru a iriga culturile și, în unele cazuri, chiar pentru a îmbunătăți calitatea solului prin adăugarea de azot și potasiu din deșeurile de pește.

ECONOMIE DE 12 MII USD/AN

În cazul lui O’Farrell, el combină acvacultura cu hidroponia într-o operațiune care îi permite să crească plante direct deasupra acvariilor sale. După ce s-a chinuit cu o serie de rezervoare de pești și digestoare de viermi pentru a extrage solidele reziduale de pește și a le pune la dispoziție pentru a-și fertiliza plantele tinere, O’Farrell și-a dat seama că noua configurație gândită de el economisește 12.000 de dolari pe an și reduce consumul de apă cu 80%.
Kevin Fitzsimmons, profesor la Universitatea din Arizona, a condus un efort similar în Arizona pentru a atrage fermierii convenționali în acvacultură, fie pentru a crește pești singuri, fie pentru a colabora cu crescătorii de pește și pentru a împărți apă. Numărul fermelor care produc pește în Arizona aproape s-a dublat între 2005 și 2013, conform recensământului acvaculturii din 2013.
”Desert Springs Tilapia”, o operațiune din Dateland, Arizona, condusă de unul dintre foștii studenți ai Fitzsimmons, folosește apa o dată pentru creșterea tilapiei și din nou pentru a crește lucernă, iarba Bermudelor, fân, orz, ovăz și măslini.

40 MII DE MORUNI ÎN KIBBUTZ
La început a fost mai greu, dar în aproximativ 15 ani, în bazinele din Kibbutz-ul Dan au ajuns să trăiască în jur de 40.000 de moruni. Conform declarațiilor lui Yigal Ben Zvi, cel care conduce această ramură a activității, producția de caviar aduce comunității sale peste 30 milioane de dolari americani anual!

un articol de
ALEXANDRU GRIGORIEV