Toamna aceasta este caldă şi destul de secetoasă, ca şi în ultimii ani. Până acum, cultura rapiţei a avut condiţii de dezvoltare ceva mai bune decât în toamna anului trecut, asta şi datorită ploilor care au căzut în septembrie şi care au cumulat sau chiar depăşit 40 litri pe metru pătrat în sudul şi estul ţării.
Dăunătorii rapiţei
Suprafeţele semănate cu rapiţă au scăzut faţă de 2011. Dar, oare, odată cu scăderea suprafeţelor de rapiţă s-a redus şi rezerva de insecte dăunătoare? Ar fi fost ideal, dar din păcate rezerva biologică de dăunători a rămas aceeaşi.
• Viespea rapiţei (Athalia rosae) este o specie oligofagă, adică pe lângă rapiţă atacă multe specii cultivate sau spontane din aceeaşi familie botanică, cum ar fi: muştar, hrean, varză, gulii, conopidă, ridichi sau rapiţa sălbatică.
Tratamentul seminţelor este cea mai eficace metodă de prevenire şi de combatere atunci când plantele de cultură se află în primele faze de vegetaţie. În general, tratamentul seminţelor protejează tinerele plăntuţe timp de 30-35 de zile de la răsărire. Trebuie efectuate sondaje în câmp pentru a estima densitatea larvelor viespii rapiţei.
Dacă se depăşeşte pragul economic de dăunare (PED), adică pragul peste care tratamentul în vegetaţie este eficient din punct de vedere economic, se recomandă efectuarea unui tratament în vegetaţie împotriva acestui dăunător extrem de periculos, mai ales în cazul toamnelor calde şi secetoase. În cazul viespii rapiţei, PED este de 2-3 larve/plantă. În ediţia din septembrie 2012 am descris mai în detaliu atât specia, cât şi modul de dăunare.
Pentru combaterea viespii rapiţei în vegetaţie se recomandă unul dintre produsele: Actara 25 WG (0,07 kg/ha), Decis Mega 50 EW (0,15 l/ha), Kaiso Sorbie 5 WG (0,15 kg/ha), Mospilan 20 SG (0,15 kg/ha), Nuprid 200 SC (0,275 kg/ha), Proteus OD 110 (0,35 l/ha) etc.
• Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae) este un alt dăunător prezent în solele cu rapiţă. Pagubele importante sunt produse de larve. În primele stadii de dezvoltare, acestea consumă epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor, dar lasă intactă epiderma superioară.
În stadii de dezvoltare mai avansate, larvele pot consuma aparatul foliar în totalitate, lăsând intacte doar nervurile. În literatura de specialitate, nu este considerat un dăunător problemă al rapiţei în perioada de toamnă, aspect valabil în condiţii climatice normale.
Însă, în ultimii ani, îndeosebi în sudul ţării, avem toamne lungi (uneori până în luna ianuarie) şi secetoase, existând astfel condiţii ideale pentru apariţia şi dezvoltara generaţiei de toamnă a fluturelui alb al verzei la culturile de rapiţă. De aceea, acest dăunător ar trebui inclus, alături de purici şi de viespea rapiţei, în lista dăunătorilor problemă pentru această cultură. Pragul economic de dăunare (PED) în cazul acestei insecte este de 2-3 larve/m2.
Momentan nu există produse avizate pentru combaterea fluturelui alb al verzei la cultura rapiţei. În toate ghidurile şi broşurile destinate cultivatorilor de rapiţă se menţionează că produsele folosite în vegetaţie împotriva viepii rapiţei au efect şi asupra larvelor acestui dăunător (piretroizi de sinteză, neonicotinoide etc).
Protecţia culturilor cerealiere
Culturile de grâu şi de orz se află deja în faza de 2-3 frunze sau chiar la începutul înfrăţirii.
• Afidele reprezintă un pericol pentru această perioadă, deoarece înţeapă frunzele şi sug sucul celular; frunzele atacate se contorsionează, în locul înţepăturii apare o decolorare şi ulterior se înroşesc. Plantele atacate puternic se pot ofili şi usca. Afidele sunt şi vectori pentru transmiterea virusurilor de la o plantă la alta, cum ar fi viroza piticirii galbene a orzului. Despre acest subiect am scris în numărul precedent al revistei. De reţinut este că pragul economic de dăunare (PED) în cazul afidelor este de 10 insecte/plantă.
• Muştele cerealelor formează o altă grupă de insecte dăunătoare care ne pot crea probleme în această perioadă, pe fondul temperaturilor ridicate şi al secetei. Acest grup este alcătuit din mai multe specii, dintre care importanţă economică prezintă musca suedeză a grâului (Oscinella frit), musca suedeză a orzului (Oscinella pusilla), musca galbenă a cerealelor (Chlorops pumilionis), musca minieră a cerealelor (Phytomiza nigra), musca neagră a cerealelor (Phorbia securis).
Atacul ese produs de larve, iar plantele afectate se recunosc uşor în câmp, deoarece frunza centrală e galbenă şi în curs de ofilire. La baza acestor frunze există o rosătură, ca o spirală. Mugurele de creştere este distrus, larva dezvoltată roade o galerie care străbate tulpina. În final, plantele atacate se ofilesc şi mor, iar densitatea lanului se reduce.
Un alt simptom al atacului este înfrăţirea exagerată a plantelor, dar fraţii formaţi sunt slab dezvoltaţi. Pierderile de recoltă în urma atacului larvelor muştelor cerealelor, survenit în perioada toamnei, pot ajunge la 10-20%.
Prevenire şi combatere
Măsurile de prevenire a atacului produs de muşte şi de afide constau în respectarea câtorva verigi tehnologice obligatorii.
În primul rând, semănatul cerealelor de toamnă se face în epoca optimă, specifică regiunii unde este localizată ferma. Nu e indicat semănatul timpuriu al grâului şi al orzului. De asemenea, se recomandă o densitate normală la semănat. Densitatea mai redusă, de 300-400 boabe germinabile/m2, poate favoriza atacul afidelor sau al muştelor cerealelor.
Întrucât diferitele specii de graminee spontane sunt gazde primare pentru afide, se recomandă combaterea buruienilor monocotile sau distrugerea samulastrei de grâu şi de orz din culturile de rapiţă sau de pe terenurile destinate semănatului – în anul următor – a culturilor de primăvară. Se recomandă evitarea cultivării cerealolor în monocultură.
Combatere chimică: pentru perioada de toamnă, în general, se recomandă doar efectuarea tratamentului chimic al seminţelor. Este una dintre cele mai eficiente şi mai economice metode de protecţie a cerealelor de toamnă împotriva dăunătorilor, asigurând de asemenea o bună dezvoltare a plantelor în primele faze de vegetaţie şi reducând la minim pierderile de producţie.
În rest, de la răsăritul culturii şi până la venirea iernii, semănăturile de grâu şi de orz trebuie atent monitorizate.
Emil GEORGESCU
INCDA Fundulea
