Pentru buna gestionare a apei este necesar să se cunoască şi regimul hidric al solurilor din fiecare zonă agricolă.
Ansamblul fenomenelor de alimentare, de circulaţie, de reţinere şi de pierdere a apei, care determină dinamica umidităţii şi direcţia predominantă a curentului de apă din sol constituie regimul hidric al solului.
Circuitul general al apei este determinat de cantitatea de apă primită, reţinută şi pierdută de sol, de proprietăţile hidrice ale solului, de climă, de relief, de adâncimea apei freatice şi de intervenţiile omului.
PROPRIETĂŢILE HIDRICE
La proprietăţile hidrice se au în vedere permeabilitatea, capilaritatea şi capacitatea de reţinere a apei.
1. Permeabilitatea este capacitatea solului de a lăsa să treacă apa, mai uşor sau mai greu, în funcţie de porozitatea solului, iar porozitatea depinde de gradul de afânare a solului. Permeabilitatea este mică la 0,6-2 mm/oră şi mare la 10-35 mm/oră.
2. Capilaritatea reprezintă înălţimea de ridicare a apei prin capilare, în funcţie de diametrul acestora. Din pânza freatică se poate ridica la 0,5-1 m în solurile cu textură grosieră şi la 2-3 m în solurile cu textură fină.
3. În aprecierea tipului de regim hidric mai trebuie cunoscut Indicele de ariditate (Ia) din fiecare zonă care se calculează cu formula: Ia = P/T + 10, unde P este media precipitaţiilor din zonă şi T – temperatura medie a zonei.
Ia poate avea valorile:
• sub 25 în zonele de stepă şi silvostepă cu climat arid şi umed
• 25 este limita între climatul secetos şi subumed
• 26-32 se găseşte în zona forestieră şi moderat umedă
• 32-45 se găseşte în zona forestieră umedă
• peste 45 se găseşte în zona montană
Pierderile de apă din sol pot avea loc prin evaporare la suprafaţa solului şi prin transpiraţia plantelor (ET) evapotranspiraţie. ETP reprezintă evapotranspiraţia potenţială din solul permanent aprovizionat cu apă în optim şi acoperit cu un covor vegetal încheiat.
Citeşte şi 10 tipuri de regim hidric al solurilor din România!
un articol de
VASILE POPESCU
