Cele mai bune plante premergătore pentru grâul de toamnă sunt culturile cu recoltare timpurie care lasă solul curat de buruieni şi cu suficiente elemente nutritive. Recoltarea timpurie a premergătoarei permite lucrarea solului la timp, astfel încât până la momentul semănatului să se poată acumula destulă apă şi nitraţi şi să se poată mărunţi suficient patul germinativ. 

Cele mai bune premergătoare sunt: leguminoasele anuale (soia, mazărea, fasolea) şi perene (lucerna, trifoiul, ghizdeiul), rapiţa, cartoful timpuriu, floarea soarelui şi hibrizii de porumb timpurii. În realitatea agriculturii actuale, în cele mai multe exploataţii, rapiţa, floarea soarelui şi porumbul sunt premergătoarele cele mai des întâlnite. Grâul de toamnă intră în aproape toate sistemele de rotaţie agricolă, fiind considerat planta premergătoare foarte bună, deoarece are o perioadă de vegetaţie relativ scurtă, favorizând la rândul său realizarea, în condiţii optime, a lucrărilor pentru pregătirea patului germinativ a culturii postmergătoare.

Fertilizare echilibrată

Grâul de toamnă reacţionează bine la aplicarea îngrăşămintelor, atât organice, cât şi

minerale, în toate condiţiile pedoclimatice din ţara noastră. Consumul specific de elemente nutritive este redus. Astfel, pentru realizarea a 100 kg boabe, plus producţia corespunzătoare de paie, grâul extrage din sol 2,3-3,3 kg de N, 1,1-1,8 kg de P205 şi 1,9-3,7 kg de K2O.

Fertilizarea de toamnă trebuie să-i asigure culturii elementele minerale necesare până în primăvară, dar să şi asigure echilibrul mineral din perioada de creştere intensivă şi de la formarea producţiei. În funcţie de rezerva de elemente nutritive din sol şi de producţia scontată, se poate calcula aportul de îngrăşăminte pentru fiecare solă în parte. Fertilizarea unilaterală numai cu azot, dar şi numai cu fosfor, nu este indicată pentru că nu aduce sporuri semnificative de producţie, în timp ce costul creşte considerabil. Echilibrul de fertilizanţi asigură sporurile căutate de fermieri. Uzual, în toamnă, se administrează între 40 şi 80 kg fosfor substanţă activă (SA) pe hectar, 40-60 kg/ha de potasiu şi o fracţie de 30-40 kg/ha de azot, care, dacă s-au încorporat resturi vegetale, se suplimentează cu 6-8 kg/ha pentru fiecare tonă de resturi.

Strategii de prelucrare a solului

Pregătirea terenului pentru semănat, în condiţiile climatice din ultimii ani, a devenit o lucrare tot mai pretenţioasă. Grâul de toamnă cere un sol afânat pe circa 20 cm adâncime, mediu mărunţit, aşezat, nivelat, fără resturi vegetale, cu un pat germinativ mărunţit mai fin, pentru a permite semănatul în bune condiţii. Pentru a îndeplini aceste deziderate, fermierii, în funcţie de starea de uscăciune a solului, pot să adopte diferite strategii.

• Arat imediat după recoltarea premergătoarei, în cazul premergătoarelor cu recoltare timpurie, urmat de mărunţirea solului cu diverse utilaje, pentru a permite acumularea şi conservarea în sol a posibilelor ploi din perioada următoare. Agrotehnica aceasta are avantajul că beneficiază de apa încă existentă în sol, pentru a realiza o arătură de calitate mulţumitoare. Dar dacă urmează o perioadă cu precipitaţii abundente, vor fi necesare măsuri de distrugere a buruienilor ce vor invada terenul şi de o pregătire suplimentară a patului germinativ.

• Mărunţirea, imediat după recoltarea premergătoarelor timpurii a stratului superficial de sol, cu diverse utilaje, astfel încât să se faciliteze acumularea eventualelor ploi şi să se împiedice evaporarea apei acumulate, urmată de arătură atunci când umiditatea solului este potrivită, obligatoriu cu două săptămâni înainte de semănat, sau în cazul în care precipitaţiile nu vor fi suficiente, mărunţirea va fi urmată de pregătirea terenului prin discuiri repetate care să mărunţească solul pe cel puţin 15 cm adâncime.

• Prelucrare fără arătură. În cazul premergătoareler mai târzii, în condiţii de secetă severă, terenurile se vor pregăti fără arătură, prin lucrări care să permită mărunţirea suficientă a bulgărilor de sol, dar şi o mărunţire şi încorporare bună a resturilor vegetale.

• Acolo unde sistema de maşini permite se va semăna direct.

Semănat tardiv sau timpuriu?

Sămânţa cerealelor de toamnă destinată semănatului trebuie să aparţină unui soi zonat, să provină din culturi destinate producerii de sămânţă (loturi semincere), să fie din categoria biologică Bază, C1 sau C2 şi să fie certificată. Pentru a îndeplini cerinţele de calitate pentru semănat, sămânţa de grâu trebuie să aibă puritatea fizică de peste 98% şi germinaţia de peste 85% iar MMB-ul să fie cât mai mare. 

Calitatea lucrărilor legate de semănat, cantitatea de sămânţă, epoca şi adâncimea de încorporare a seminţelor sunt hotărâtoare pentru obţinerea unor producţii mari la grâul de toamnă. Semănatul grâului trebuie făcut între 25 septembrie şi 15 octombrie pentru a permite plantelor să se dezvolte suficient, să înfrăţească şi să se călească pentru perioada de iarnă. Semănatul mai timpuriu poartă riscul unor boli (făinarea) şi dăunători, precum şi dezvoltarea unui foliaj abundent, astfel că plantele pot intra în iarnă într-un stadiu de vegetaţie avansat, iar rezistenţa la ger poate scădea semnificativ. Semănatul tardiv face ca plantele să intre în iarnă slab înfrăţite, neînfrăţite sau chiar nerăsărite, situaţie cu urmări negative. 

Desimile de semănat sunt specifice fiecărui soi şi sunt recomandate de firmele producătoare de seminţe. În condiţii grele de semănat, precum cele din această toamnă, KWS Seminţe recomandă suplimentarea densităţii de semănat cu 10-15%, folosirea unei adâncimi de încorporare a seminţelor de 5-6 cm şi tăvălugirea patului germinativ pentru a facilita contactul seminţei cu particulele de sol, dar şi pentru a limita fenomenul de descălţare a culturii ca urmare a aşezării solului.

Dr. Ing. Ion VOINEA

Product Manager KWS Seminţe

Grâul – cea mai cultivată cereală

Cerealele reprezintă o sursă de bază în hrana populaţiei şi a animalelor, fiind răspândite pe o

suprafaţă de 760 milioane ha, ceea ce reprezintă 50% din terenurile arabile ale planetei. Dintre acestea, cerealele de toamnă reprezintă circa 53%. Producţiile medii la nivel mondial sunt în jurul a 3100 kg/ha la grâu şi 3600 kg/ha la orz, dar sunt ţări în care producţia medie naţională depăşeşte 8000 kg/ha la grâu (Irlanda, Olanda, Belgia, Anglia, Germania).

În România, culturile de cereale ocupă mai mult de 25% din suprafaţa cultivată, iar grâul are cea mai mare pondere. Ca urmare a poziţionării climatice a ţării noastre, varietăţile cu semănat în toamnă sunt predominante.

Material biologic KWS

Compania KWS pune la dispoziţia cultivatorilor, direct sau prin intermediul partenerilor, cinci soiuri de grâu – Exotic, Solehio, Zephyr, Calisol şi Cubus. Primele trei sunt soiuri de grâu aristate, cu talie joasă, productivitate extraordinară (se poate apropia de 10 t/ha), conţinut foarte bun de gluten (>30%), concentraţie mare de proteine (>13%) şi sunt rezistente la principalele boli ale grâului. Calisol şi Cubus sunt soiuri de grâu nearistate, având productivitate excelentă, spic foarte mare, conţinut foarte bun de gluten (>30%), concentraţie mare de proteine (>13%), MMB foarte mare, sunt rezistente la principalele boli ale grâului. Calisol excelează la calitatea de panificaţie, producând acea făină „gălbuie”, atât de căutată de industria de panificaţie.