Comisia Europeană a realizat o retrospectivă a agriculturii ecologice la nivelul blocului comunitar, în ultima decadă, folosind date care au fost analizate și prelucrate chiar la începutul acestui an.
ACORDUL ECOLOGIC EUROPEAN
Agricultura ecologică este o metodă de producere a alimentelor și furajelor care constă în folosirea de substanțe fitosanitare de extracție naturală.
Contribuția agri-eco la atingerea unui nivel înalt de durabilitate a sectorului agricol în ansamblu este recunoscută în Politica Agricolă Comună (PAC). În 2021 a fost adoptat un plan de acțiune pentru dezvoltarea producției ecologice în UE, pentru a sprijini atât producția, cât și consumul și pentru a spori și mai mult sustenabilitatea, în conformitate cu Acordul ecologic european, bazat pe cele două strategii: ”Farm to Fork” și ”Biodiversitate”.
Datele disponibile privind producția și consumul de alimente ecologice în Uniunea Europeană arată o tendință de creștere în deceniul 2010-2020.
GREU CU CERTIFICAREA ECO
Precizez că raportul Comisiei Europene a fost actualizat în 2023, întrucât datele brute, primite în timp, sunt prelucrate ulterior într-un interval de 2-3 ani. Cu 14,8 milioane ha, în 2020, suprafața cultivată ecologic a reprezentat 9,1% din totalul terenurilor agricole din UE și aproape 20% din suprafața cultivată ecologic din lume.
Cea mai mare pondere este a pășunilor permanente (42%). Furajele verzi dețin o pondere de 17%, cerealele 16% și culturile permanente, precum fructele, măslinii și vița de vie ocupă 11% din suprafața totală certificată ecologic.
În ciuda creșterii semnificative, producția animală ecologică din Uniunea Europeană reprezintă o mică parte din producția animală totală a blocului comunitar, între 1% și 7%, în funcție de sector. În medie, fermele ecologice sunt mai mari decât fermele convenționale și sunt conduse de manageri de fermă mai tineri.
CHELTUIELI MAI MICI ȘI BENEFICII MAI MARI
Beneficiile de mediu, economice și sociale ale agriculturii ecologice sunt arătate de datele din Rețeaua de date contabile agricole din U.E. și de rapoartele publicate de institutele de cercetare, cu rezultate care variază semnificativ între sectoare și statele membre.
De exemplu, fermele de culturi arabile ecologice economisesc 75-100% din costurile produselor de protecție a plantelor pe hectar și 45-90% din costurile cu îngrășăminte pe hectar, comparativ cu fermele convenționale și generează un venit mai mare sau similar pe unitate de lucru.
În medie, în ciuda randamentelor mai scăzute, fermele ecologice generează un venit similar sau mai mare per lucrător datorită prețurilor mai mari și nivelurilor mai mari de sprijin din partea UE, care decurg în principal din PAC, cu o serie de abordări în statele membre în planurile lor strategice.
STIMULAREA AGRICULTURII ECO
Comparativ cu 2015, vânzările cu amănuntul din UE aproape s-au dublat în 2020 iar suprafața cultivată ecologic a crescut cu 41%. Importurile din țări din afara UE, în special fructe tropicale, au crescut între 2018 și 2021.
Măsurile din cadrul planului de acțiune ecologic și ale PAC au ca scop susținerea creșterii producției și consumului, care poate fi afectată, recunoaște raportul Comisiei Europene, de evoluțiile economice, cum ar fi inflația alimentară care erodează puterea de cumpărare a consumatorilor din UE și, prin urmare, cererea de produse ecologice.
Agricultura ecologică este o formă de agricultură intensivă în cunoștințe, mai degrabă decât intensivă în inputuri. Prin urmare, cercetarea și inovarea sunt instrumente cheie pentru stimularea agriculturii ecologice.
Sprijinul a fost și este oferit în cadrul programelor-cadru de cercetare și inovare ale UE – Orizont 2020 și Orizont Europa (2014-2020 și 2021-2027) și al parteneriatelor europene pentru inovare agricolă ale PAC EIP-AGRI.
UNDE SE AFLĂ ROMÂNIA PE HARTA CONVERSIEI LA AGRI-ECO
În intervalul 2012-2020, ponderea terenurilor destinate agriculturii ecologice a sporit în toate țările UE, cu excepția Poloniei (unde a început să crească din nou în 2019, după câțiva ani de declin).
Cele patru țări cu cea mai mare suprafață certificată în agricultura ecologică din UE sunt: Franța, Spania, Italia și Germania, cu 52% din total, în 2012, și 59%, în 2020. Franța, în special, și-a extins suprafața în agricultură ecologică cu aproape 150%, față de 2012, în timp ce Italia aproape a dublat-o, față de același orizont temporal.
În 2020, Franța a devenit țara europeană cu cea mai mare suprafață de teren cultivată ecologic, cu 2,5 milioane ha și o creștere medie anuală de 11,8% în perioada 2012-2020. Spania, care avea cea mai mare suprafață în agricultură ecologică în 2012, s-a apropiat de 2,4 milioane de hectare.
În ceea ce privește ponderea suprafeței agricole utilizate în agricultura ecologică, față de media UE de 9,1%, în 2020, aceasta a atins peste 25% în Austria și peste 20% în Estonia și Suedia. În Irlanda și Malta, însă, ponderea a rămas sub 2%.
Suprafața în curs de conversie de la agricultura convențională la agricultura ecologică oferă un indiciu al creșterii potențiale a sectorului ecologic în următorii ani. În 11 țări din UE, ponderea suprafeței în conversie reprezintă între 10% și 20% din suprafața totală în agricultura ecologică și, în 6 țări, depășește 20%. Două treimi din suprafața în curs de transformare din agricultura convențională în agricultura ecologică sunt în Franța, Spania, Italia și România.
Ponderea terenurilor agricole din UE în agricultura ecologică a crescut cu peste 50% în perioada 2012-2020!
un articol de
STELIAN RĂDESCU
