Cum fac asta? Folosind un produs – Ethrelul, interzis în România în legumicultură, care să matureze roşiile mai repede.

Ce este ethrelul, cum acţionează şi de ce este interzis?

Ethrelul, care conţine o substanţă activă numită ethefon, este un regulator de creştere, înregistrat în peste 60 de ţări şi se aplică la cca 60 de culturi, incluzând cereale, bumbac, diferite fructe, ananas, copaci de cauciuc, trestie de zahăr…

Ethrelul se foloseşte pentru subţiere, slăbire, creşterea fructelor, creşterea numărului de lăstari laterali, controlul florilor femele sau pentru maturarea diferitelor culturi: cereale, mere, pere, piersici, struguri, banane, pepeni verzi şi galbeni, castraveţi şi dovlecei, citrice şi chiar tomate de industrie sau pentru consum în stare proaspătă. Dozele variază între 0,3 şi 1,6 ml/l, produs comercial cu o concentraţie de 480 g ethefon/l; în funcţie de cultură se aplică odată sau de mai multe ori, prin stropire, îmbăiere, ştergere cu un burete înmuiat în soluţia respectivă.

Tratamentul se face în faze de vegetaţie bine stabilite, cum ar fi atingerea mărimii corespunzătoare, la începerea colorării; de regulă, tratamentul nu durează mai mult de un minut.

• Ethefonul este absorbit în ţesuturile plantei, unde este descompus în compuşi care se întâlnesc în mod natural: dioxid de carbon, fosfat şi bineînţeles etilena care acţionează ca un hormon vegetal ce stimulează sinteza fenolilor şi ligninelor pentru grăbirea colorării şi maturării fructelor;

• În România, deşi etefonul este omologat sub diverse denumiri la o serie de culturi, este interzis în horticultură, deci şi în legumicultură; motivele pentru care este interzis sunt relativ discutabile; în primul rând OMS-ul consideră ethrelul uşor periculos; asta înseamnă că dacă nu este folosit corespunzător, ca doză, moment, timp de acţiune, poate fi toxic;

Literatura de specialitate nu menţionează niciun fel de potenţial oncologic al ethefonului

Îi asigurăm însă pe toţi consumatorii că, datele existente în literatura de specialitate nu menţionează niciun fel de potenţial oncologic al ethefonului; în studiile efectuate pe şobolani şi şoareci s-au observat doar unele efecte cronice; concentraţiile la care au fost puse în evidenţă astfel de efecte de toxicitate, sunt foarte mari, imposibil de atins în practică; sigur că nu excludem necesitatea aprofundării unor astfel de studii;

În România, ca de altfel şi în alte ţări, produsele pe bază de etephon, tip Ethrel, nu au mai fost avizate pentru legumicultură, dar nu din cauza vreunor efecte nedorite asupra sănătăţii oamenilor; ele s-au scos deoarece limita maximă de rezidii permisă a fost stabilită la un nivel de concentraţie foarte redus; respectarea acestui nivel ar fi însemnat aplicarea unei doze sub cea recomandată, caz în care nu s-ar mai fi obţinut efectul scontat.

Fiziologic, la tomate, fructul se dezvoltă în 50-55 de zile de la legare, după această perioadă timp de 30-35 de zile are loc efectul de maturare, plecând din stadiul de pârgă, până la maturarea completă, perioadă în care, prin procese fizico-chimice controlate genetic cu ajutorul enzimelor, pigmenţii clorofilieni se biodegradează şi se transformă în caroten, licopen, săruri minerale, etc. De precizat că gustul şi aroma la tomate este dat de un complex de peste 400 de substanţe care este foarte mult influenţat de caracterul de soi, tipul de tehnologie, dar şi de nutriţie.

• Cum recunoaştem că un fruct de tomată a fost maturat forţat cu ethrel?

Foarte simplu: fructul pe dinafară este roşu complet, dar în interior este verde, mai ales placenta, zona cu seminţe; acest lucru se constată cu deosebire atunci când cultivatorul, din graba de a obţine în primăvară un preţ cât mai bun, a aplicat produsul pe fructe încă în creştere; deasemenea, prin aplicarea necorespunzătoare, ca doză, moment, timp de contact, poate duce şi la obţinerea unor fructe colorate neuniform;

Atenţie însă; să nu confundăm colorarea neuniformă cu maturarea neuniformă care este cu totul altceva şi care nu are nimic comun cu tratamentul cu ethrel; sunt hibrizi de tomate a căror fructe, de obicei mai mari, prezintă nişte aşa zişi umeri sau chiar capac verde şi care se înroşesc mai greu; dacă avem răbdare, aceste fructe lăsate 2-3 zile la temperatura camerei se vor colora uniform.

Atragem atenţia cultivatorilor care ”se dedau” la această practică interzisă, că aplicarea ethrelului duce şi la o înmuiere prematură a fructelor!

De regulă, fructele din supermarketuri sunt controlate prin analize de laborator; dacă se găsesc rezidii peste limita maxim admisă, sunt respinse, iar cultivatorul este exclus dintre ofertanţi.

Din păcate, din fitofarmacii, sau ”la negru”, poţi să-ţi faci rost de ethrel; sunt necesare acţiuni mai intense de informare, de îndrumare, de transfer tehnologic, de control al factorilor responsabili; ca să nu mai spun că în ce priveşte distribuţia, comerţul cu astfel de produse, prăvăliaşii, nu sunt incluşi într-un sistem organizat de acumulare de noi cunoştinţe.

În concluzie, tomatele produse în România, produse conform, sunt excelente din punct de vedere nutriţional. Ar trebui să le putem consuma fără grijă şi le putem atribui, pe lângă titulatura de aliment şi atributul de medicament prin beneficiile unanim recunoscute sănătăţii.

foto: Fb Aurel Dumitru

Prof. dr. Victor Ioan Lăcătuş, Membru titular ASAS
Prof. dr. Costel Vînătoru, Membru corespondent ASAS