Pe baza celor mai recente dovezi științifice, această analiză identifică diferite tipuri de factori cheie: biofizici și de mediu; cercetare, inovare și tehnologie; economie și piață; performanța lanțului de aprovizionare cu alimente; politice și instituționale; factori socio-culturali și demografici.
Analiza detaliază, de asemenea, orizonturile pe termen scurt și lung și legăturile dintre acestea. Opiniile părților interesate au fost colectate prin consultări specifice și au fost luate în considerare în analiză.

SCHIMBĂRILE CLIMATICE NE COSTĂ 9 MILIARDE EURO/AN

În funcție de regiune, între 39 şi 60% din pierderile financiare cauzate de schimbările climatice se referă la agricultură.
Creșterea stresului hidric, din cauza schimbărilor climatice, a utilizării nesustenabile a apei, practicile și competiția dintre diferite sectoare (în special agricultura și energia) reprezintă o amenințare pentru producția de alimente. Chiar dacă este disponibilă, calitatea apei rămâne o problemă critică ce trebuie abordată.
Pierderile de recolte în UE din cauza secetelor din ce în ce mai frecvente sunt estimate în prezent de PESETA IV la aproximativ 9 miliarde Euro/an, cu cele mai mari probleme în Spania – 1,5 miliarde Euro/an, Italia – 1,4 miliarde Euro/an iar în Franța pierderile se ridică la 1,2 miliarde Euro/an.

LIPSA APEI DEVINE CRITICĂ!

Stresul hidric afectează deja aproximativ o treime din teritoriul UE pe tot parcursul anului, nu numai în zone știute drept aride sau în regiuni dens populate din sudul Europei. Chiar și țările din nordul Europei se confruntă cu stresul de apă sezonier, inclusiv Belgia, Țările de Jos și Germania.
Cu atât mai mult, variabilitatea sezonieră a disponibilității apei va necesita, de asemenea, ca țările nordice să își intensifice managementul resurselor de apă.
Utilizarea apelor subterane în unele regiuni a depășit nivelurile sustenabile.

În prezent, impactul schimbărilor climatice și al fenomenelor meteorologice extreme asupra producției agricole a fost limitat la anumite regiuni, dar această situație se schimbă.
Condiții de secetă persistentă (iarnă – vară) asociate cu valurile de căldură recurente provoacă pierderi uriașe în sectoarele agricole atât la culturile de toamnă, cât și la cele de primăvară, precum și în zootehnie.

PRESIUNEA ASUPRA RESURSELOR

Analiza confirmă faptul că producția se confruntă cu o presiune tot mai mare asupra resurselor naturale (lipsa de apă, poluare, scăderea fertilității solului și poluarea aerului), dăunători și boli noi, reducerea biodiversității și a serviciilor ecosistemice. Dacă nu este abordat în mod corespunzător şi de urgență, acest lucru va limita producția necesară pentru a furniza hrană unei populații mondiale în creștere.

În timp ce pesticidele chimice/sintetice contribuie la stabilizarea recoltelor pe termen scurt, utilizarea lor și riscurile implicate trebuie să fie reduse progresiv și inteligent pentru a evita efectele dăunătoare asupra stabilității securității alimentare pe termen mediu și lung, prevenind în același timp continuarea degradării mediului și promovând sistemele alimentare reziliente.
În ceea ce privește dimensiunea de accesibilitate trebuie acordată o atenție deosebită gospodăriilor cu venituri mici, care nu au acces la alimente diverse, sănătoase și hrănitoare din cauza persistenței preconizate a nivelurilor ridicate ale prețurilor la alimente și a prețurilor ridicate la energie.

ABORDAREA SĂ FIE INTEGRATĂ!

Analiza evidențiază complexitatea oricărei dezbateri despre securitatea alimentară: nu este o chestiune de prioritizare a unui factor față de altul, ci mai degrabă este important să înțelegem pe termen scurt și lung dimensiunile driverelor și interconexiunile acestora.
Prin definiție, asigurarea securității alimentare are un termen scurt: oamenii trebuie să aibă acces la hrană în fiecare zi, nu doar mâine. Este nevoie de politici care permit garantarea securității alimentare în toate cele patru dimensiuni ale sale pe termen scurt.
În același timp, capacitatea de a asigura securitatea alimentară pe termen lung necesită intervenții politice care să consolideze sustenabilitatea și reziliența sistemului alimentar, ţinând cont de presiunea asupra climei sau a resurselor naturale.

CARE E ADEVĂRATA PROVOCARE?

Factorii de decizie trebuie să găsească metodele eficiente pentru a deschide calea spre o tranziție către un sistem alimentar durabil și rezistent, care satisface și reconciliază nevoile pe termen scurt și pe termen lung în același timp.
O gamă largă de acțiuni în multe domenii, de la agricultură, pescuit și acvacultură, la sănătate, social, comerț, climă, mediu, energie, cercetare și inovare etc. trebuie să fie coordonate și integrate într-un mod care ia în considerare interacțiunea diferiților factori și este capabil să identifice și să abordeze compromisuri existente și potențiale.
În același timp, o serie de factori din sectorul producției alimentare, inclusiv impactul asupra biodiversității terestre și marine, practicile de producție, tehnologie, metode de procesare, lanț de aprovizionare/logistică, medii alimentare, consum, inovația socială etc. vor trebui adaptați pentru a face față provocărilor actuale și viitoare.
În acest proces, cercetarea și inovarea, dezvoltarea tehnologică, transferul de cunoștințe și recalificarea sunt factori cheie pentru a obține o eficiență mai mare în producția de alimente concomitent cu minimizarea efectelor asupra resurselor naturale.

Click AICI şi vezi raportul integral al CE privind securitatea alimentară!

EUROPA NU E ÎNCĂ ÎN PERICOL

Analiza Comisiei Europene relevă faptul că disponibilitatea alimentelor nu este primejduită astăzi în Europa. Accesibilitatea alimentelor este totuși o preocupare tot mai importantă pentru un număr în creștere de gospodării cu venituri mici.
Disponibilitatea, accesibilitatea, utilizarea și stabilitatea nu pot fi luate drept un lucru de la sine înțeles. Unii dintre factorii determinanți pot deveni riscuri pentru securitatea alimentară și pot expune vulnerabilitățile sistemului nostru alimentar!

un articol de
ALEXANDRU GRIGORIEV