Solul nu înseamnă doar pământ, cum cred mulți. El este un ecosistem, în sine. Solul este învelişul viu al pământului, care se întinde pe stratul de rocă de dedesubt şi care face posibilă viaţa pe pământ. La fel ca aerul şi apa, solul face parte din sistemul care ne întreţine viaţa.

VIAŢA DIN PUMNUL CU PĂMÂNT

Într-o mână de pământ există mai multe vietăți decât persoane pe Pământ. Ele pot realiza multe, dacă le oferiți condițiile de viață potrivite. Vietățile din sol sunt clasificate în așa-numitele microfloră (bacterii, ciuperci, alge) și faună a solului (râme, nematozi, acarieni etc.).

Vietățile din sol sunt responsabile cu mărunțirea și transformarea substanțelor organice moarte (frunze, rădăcini etc.). Pe acestea le transformă în humus nutritiv, ale cărui substanțe nutritive sunt puse la dispoziție direct pentru plante și alte microorganisme. Sau le transformă în humus permanent, care este descompus mai lent și, astfel, reprezintă o sursă durabilă de substanțe nutritive.

FOCUL DISTRUGE HRANA DIN  SOL

În plus, „locuitorii” solului amestecă pământul și îl afânează. Astfel, solul este ventilat și structura acestuia este îmbunătățită. Sunt reduse problemele cu stagnarea umezelii în teren. Unele bacterii din sol pot fixa și utiliza azotul din aer, adesea în simbioză cu anumite plante.

Altfel spus, un sol de calitate poate asigura „hrana” necesară culturilor cu un minim aport de îngrășăminte suplimentare. Este, de fapt, ceea ce se întâmplă în mod firesc, absolut natural, în zonele sălbatice.

Focul, însă, vine și distruge toate acestea, lăsând în urmă doar un strat mineral, lipsit de orice componente organice. Pentru a putea fi cultivat trebuie să i se adauge îngrășăminte, din ce în ce mai scumpe!

NORMELE EUROPENE VERSUS ARDEREA MIRIŞTILOR

Un alt aspect, deloc neglijabil, este acela al noilor tendințe europene referitoare la sechestrarea carbonului din atmosferă. Or, în resturile de plante rămase pe miriște sunt înglobate cantități uriașe de carbon care, în mod natural, sunt mineralizate și trec în sol. Dar dacă miriștea este incendiată, atunci carbonul sechestrat se transformă în dioxid de carbon, care alcătuiește cea mai mare parte a fumului degajat. Vorbim, deci, despre cantități imense.

Deosebit de periculos este și faptul că, de foarte multe ori, incendiile, odată declanșate, scapă de sub control. Iar în condițiile de secetă extremă, cum este anul acesta, pericolul este însutit. Orice adiere de vânt poate purta o scânteie care să aprindă te miri ce buruiană uscată. Și, pentru ca totul să fie și mai sumbru, de multe ori apa nu este la îndemână, tot din cauza secetei.

174 INCENDII DE VEGETAŢIE ÎNTR-O SINGURĂ ZI!

Conform unui bilanț parțial al Inspectoratului General pentru Situații de Urgențe, de la începutul perioadei caniculare și până în prezent, au fost afectate 1.963 hectare de vegetație uscată și păduri.

Recordul a fost atins în data de 23 iulie, când doar într-o singură zi pompierii au stins 174 de incendii de vegetație, care au afectat o suprafață de 756 de hectare! 18 persoane au ajuns la spital în urma acestor evenimente.

Acestui trist bilanț i se alătură și cel întocmit de R.A.P. ROMSILVA: în primele șase luni ale acestui an au fost consemnate 711 incendii, față de 98 de incendii înregistrate în perioada similară a anului trecut. Adică de 7 ori mai multe!

DOAR 1,2% CAUZE NATURALE!

Majoritatea acestor incendii, 693 din 711, s-au înregistrat în zone de deal și de câmpie, principala cauză fiind extinderea incendiilor de vegetație produse în proprietățile agricole vecine fondului forestier, în urma arderii miriștilor și a vegetației uscate.

Incendiile au afectat 10.304 hectare, din care 10.191 hectare au fost incendii de litieră, iar 98,93 hectare sunt suprafețe regenerate recent, 285.041 de puieți forestieri fiind distruși. De asemenea, în incendii au fost distruși și 1.129 metri cubi de lemn.

Incendiile au avut loc în toate zonele țării, astfel încât nu se poate spune că în unele locuri fermierii sunt mai conștienți decât în altele. Și, foarte important de menționat, conform anchetelor IGSU, doar în jur de 1,2% din incendii au izbucnit din cauze naturale!

PEDEPSE MARI LA INCENDIERE

HG nr. 537/2007 și  OUG nr. 195 din 2005, ambele republicate, stabilesc restricții severe pentru situațiile în care incendierea miriștilor nu este sancționată. În primul rând, este necesară obținerea unei autorizații speciale de la Primăria localității. În prealabil se informează și autoritățile locale competente ale ISU.

APIA împreună cu Garda Națională de Mediu și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență au implementat Protocolul de colaborare privind acțiunile de monitorizare a modului de respectare de către fermieri a bunelor condiții agricole și de mediu referitoare la arderea miriștilor și a resturilor vegetale pe terenul arabil și la arderea pajiștilor permanente.

În cadrul acestor acțiuni de monitorizare, inspectorii celor trei organizații desfășoară misiuni de patrulare în teritoriu. Acolo unde constată abateri aplică sancțiuni severe!

PRACTICĂ VECHE ŞI DĂUNĂTOARE

Incendierea miriștilor este una dintre cele mai dăunătoare practici pentru sol, ale cărei începuturi se pierd în negura vremurilor.

Fără îndoială, acum sute de ani gospodarii nu își puteau nici măcar imagina ce rezultate dezastruoase provoacă acest obicei. La vremea respectivă nu beneficiau nici de erbicide, nici de fungicide ori insecticide. Focul era singura cale de a curăța miriștile. Acum, însă, cercetătorii au demonstrat cât de păgubos este această metodă!

Arderea miriștii se face cu respectarea unor condiții foarte stricte. Nerespectarea acestora se pedepsește cu amenzi substanțiale şi poate deveni infracțiune!

un articol de

ALEXANDRU GRIGORIEV