Sunt foarte mulți cei care susțin, fără să își confrunte afirmațiile cu proba realității, că produsele agroalimentare românești aproape lipsesc din marile magazine, burdușite în schimb cu mărfuri aduse din alte țări. Numai și numai de dragul adevărului, am pornit la o cercetare empirică prin câteva hypermarketuri bucureștene.
Ați citit în numărul trecut al revistei „Ferma” un material pe această temă. Revin cu articolul de față după o incursiune efectuată într-un magazin al unui alt mare retailer din România.
Liftul tricolor
Magazinul este amplasat, undeva, în zona de nord-vest a Capitalei. Construcție de dată recentă, spații verzi de jur-împrejur, parcare etajată. Intru în lift. Tabloul de comandă e vopsit tricolor, parcă ar fi trecut Gheorghe Funar pe acolo. Ajung în magazin. Pretutindeni bannere care încurajează cumpărătorul să se îndrepte spre produsele românești. Văd fotografii cu Cascada Biger, Transfăgărășanul, holde de grâu cu flori de maci, vaci pe o pășune alpină. Clientul este asigurat că: „Nimic nu se compară cu vinurile de calitate produse pe meleagurile noastre însorite”. Mai departe citesc: „Nimic nu se compară cu savoarea brânzeturilor din laptele proaspăt produs în România”. Este, să precizez, magazinul unui investitor german, nu al unui patron român naționalist!
Mă duc la standul de fructe și legume, fiindcă e vară, anotimpul vegetalelor proaspete, pline de vitamine. Toate verdețurile sunt din România. Varza albă și creață tot de pe la noi. La fel, dovleceii Zucchini, roșiile, sfecla roșie. Morcovii ambalați în pungă provin din Olanda, însă cei expuși în legături cu frunze sunt românești. ~l întreb pe un client, după toate aparențele trecut de 50 de ani, dacă se ghidează după criteriul originii mărfii. „Cum să nu? Mă uit prima dată să văd dacă sunt din România. Numai dacă nu găsesc ceva românesc, iau și marfă adusă din altă parte. Uite, țelina e din Olanda, e mare, nu mă încântă, dar o cumpăr fiindcă acum nu găsesc la raft țelină românească”, îmi spune cumpărătorul. După discuția cu mine, se repede la morcovi. Alege o legătură de 5 morcovi cu frunze, fiindcă sunt românești, și ocolește pungile de un kg cu morcovi olandezi. Legătura l-a costat 3,79 lei, în timp ce prețul pungii este de 3,69 lei. Nu merită să-ți încalci patriotismul pentru o diferență de 10 bani! Desigur, broccoli e din Spania, lintea verde din Egipt, fasolea roșie uscată din China. E firesc ca aceste mărfuri să fie din alte țări, din moment ce fermele noastre nu produc aceste sortimente în cantități semnificative care să intereseze un retailer. Hypermarketul are niște exigențe care nu permit livrarea legumelor cu roaba la ușa depozitului.
Gama de produse oltenești
Cei care mai susțin, deseori în necunoștință de cauză sau chiar din rea-voință, că produsele agroalimentare românești nu răzbat în hypermarketuri, ar trebui să contacteze reprezentanții Cooperativei Agricole Integrate „Țara Mea”, din localitatea Vișina, jud. Olt. {tiind că unora le e mai ușor să opineze direct, fără să cerceteze în prealabil, i-am iscodit eu pe cooperatiștii ajunși cu produsele agroalimentare în magazinele unui mare retailer german. Omul de afaceri Florin Burculescu, promotorul cooperativei în relația cu hypermarketul, îmi povestește începuturile colaborării: „I-am luat pe toți la rând. Toți ne promiteau, dar nu se concretiza nimic. Până la urmă, am bătut palma cu retailerul acesta. Directorul de achiziții, deși neamț, e mai român decât românii. E foarte interesat de produsele agroalimentare de la noi”.
Colaborarea dintre hypermarket și cooperativa agricolă din Olt a început anul trecut. Producătorii olteni au venit cu roșii recoltate din bazinul legumicol „Izbiceni-Vișina”. Incheiaseră contractul pentru 1400 de tone, dar nu au reușit să aducă decât 9 tone! „Ne-am gândit, continuă Burculescu, că nu trebuie să vinzi materie primă, că e mult mai bine să vinzi produs finit. Am găsit un procesator în județul Buzău. Fabrică bulion. Am cultivat vreo 60 de ha cu roșii, în câmp, și producția o vom procesa”. Ce livrează Cooperativa „Țara Mea”? Tocmai am spus, sticle cu bulion. Ouă de la găini crescute în baterii și hrănite cu furaj natural: 30 de ouă în carton. Apoi, telemea de capră, 42% grăsime. Telemea de bivoliță. Telemea de vacă în saramură. Carne macră: ceafă, spată și cotlet de porc. Cârnați bănățeni, cârnați sticks cu mărar, salam alpin.
Carne românească, după manual nemțesc
Pentru a iniția o relație contractuală în domeniul cărnii și produselor din carne, a fost nevoie de instruire. Oltenii au primit un dosar de 200 de pagini, unde se aflau precizate toate instrucțiunile. Ba erau și poze multe. Un adevărat manual de lucru, care a trebuit învățat ca la școală. Nerespectarea anumitor exigențe se lasă cu returnarea produselor. Așa au pățit cu un transport de carne, din cauză că pulpa de porc a fost tranșată perpendicular pe fibră și nu în lungul fibrei, după cum stă scris în manual!
Cooperativa „Țara Mea” merge pe principiul procesării. Preferă să trimită materia primă la diverse fabrici, cărora le plătește serviciul de procesare, și să primească produsul finit pe care apoi îl livrează hypermarketului. Roșiile, după cum am spus, sunt făcute bulion la o fabrică din Buzău. Carnea este procesată de către o fabrică foarte cunoscută din județul Călărași. Laptele colectat de la producătorii din județul Olt este procesat de către două fabrici. Managerii Cooperativei Agricole Integrate „Țara Mea” au în vedere și înființarea unor linii proprii de procesare, de aceea sunt foarte interesați de noul PNDR, prin care speră să obțină fondurile necesare. „Baza cooperativei «Țara mea» este transformarea materiei prime din agricultură în produs finit”, mă asigură Florin Burculescu. Si promovarea unui brand, completez eu, un brand ca un vehicul care poate antrena și aduce pe rafturile hypermarketului și alte produse, din alte județe, dacă producătorii vor consimți să adere la proiectul cooperatist din Olt.
Politică și agricultură
Cooperativa agricolă „Țara Mea” poate fi considerată într-un fel și o afacere de familie sau, mai degrabă, motorul acestei cooperative își are manetele de comandă în mâinile unei familii bine plasate în structurile de conducere la nivel județean și național. Președintele Cooperativei „Țara Mea” este un tânăr de numai 23 de ani, Alexandru Stănescu jr., fiul lui Alexandru Stănescu, deputat de Olt. Fratele deputatului este președintele CJ Olt, Paul Stănescu. Deși se grăbea să ajungă la Camera Deputaților, unde se vota noul Cod Fiscal, Alexandru Stănescu s-a oprit pentru o scurtă discuție despre producătorii locali și hypermarketuri. L-am întrebat direct ce părere are despre inițiativele legislative ale unor colegi, unii chiar de partid, ai domniei sale, privind activitatea hypermarketurilor. Unii parlamentari vor să închidă marile magazine în week-end, alții să le mute la cel puțin 5 km de oraș sau să le oblige să rezerve spații și să accepte la vânzare produse tradiționale românești atestate în toamna anului trecut de MADR. „Niște năstrușnicii!”, a venit prompt răspunsul deputatului oltean. „Politicienii nu trebuie să se bage în relația dintre producători și marile magazine. Această relație se negociază direct. E mai bine așa. Colegii mei pot să propună orice, dar asta nu însemnă că propunerile lor se transformă obligatoriu în lege”, îmi spune deputatul. „De ce nu le spuneți și colegilor dvs. aceste lucruri?”, întreb. „Păi i-am spus colegului care ar vrea să închidă hypermarketurile duminica, i-am spus «ce dracu, dle, te tot ții de chestia asta, că tocmai atunci apucă și românul să-și facă cumpărăturile»”, a conchis Alexandru Stănescu.
Relația comercială dintre hypermarketuri și producătorii agricoli români este una deschisă și, avem destule exemple, funcțională. Fiecare trebuie să câștige, dar printre câștigători trebuie să se numere și clientul, care vrea să găsească la raft produse agroalimentare diverse și de calitate la prețuri accesibile.
