Scopul final al creşterii ovinelor pentru carne este acela de a spori cantitatea totală de carne produsă şi a calităţii ei, pentru a maximiza profitul anual al oierilor.

Producţie şi reproducţie
Acest scop poate fi realizat urmărind două grupe de obiective:
• Primul grup este reprezentat de caracterele de reproducere, urmărindu-se creşterea numărului de miei produşi de la o singură oaie pe an, prin doi factori complementari între ei:
– Prolificitatea, adică numărul de miei obţinuţi per oaie la fătare;
– Desezonizarea căldurilor, adică posibilitatea de a avea oi care prezintă activitate sexuală tot timpul anului pentru practicarea a două fătări pe an sau, mai practic, trei fătări la doi ani şi a produce miei când piaţa oferă cele mai ridicate preţuri.
• Al doilea grup este reprezentat de caracterele de producţie (viteză de creştere, masa corporală la vârstă tipică, precum şi cantitatea şi calitate carcasei). Scopul principal este acela de a produce miei la o greutate maximă într-un timp minim, compatibili cu exigenţele comerciale în ceea ce priveşte calitatea.
Ameliorarea pentru ambele grupe de caractere poate fi realizată utilizând fie selecţia genetică în cadrul rasei, fie încrucişarea industrială.
Selecţia îşi propune două căi esenţiale:
– alegerea reproducătorilor amelioratori, berbeci şi/sau oi pe baza estimării valorii lor genetice pentru producţia de carne;
– difuzarea progresului genetic în rasă prin cea mai largă utilizare posibilă (inseminare artificială) a reproducătorilor amelioratori evidenţiaţi în etapa precedentă.

Carne de Ţurcană şi de Ţigaie pentru piaţa vest-europeană
Principalele rase de ovine din ţara noastră sunt rustice, cu producţii mixte şi aptitudini mai reduse pentru producţia de carne, cu excepţia rasei Merinos de Palas şi a rasei de Carne Palas.
Mieii îngrăşaţi din rasele noastre rustice, Ţurcană şi Ţigaie, care au o pondere de piaţă de aproximativ 95%, sunt preferaţi de partenerii comerciali din ţările arabe, dar preţurile oferite, de regulă, sunt mai reduse. Partenerii din piaţa vest-europeană oferă preţuri de achiziţie a mieilor mai mari cu 15-20%, însă solicită miei cu performanţe superioare pentru producţia de carne (randament ridicat la sacrificare, raport ridicat carne-grăsime etc). În acest sens, pe lângă îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere şi a tehnologiilor de îngrăşare, un loc de frunte îl deţine ameliorarea genetică a raselor noastre locale tradiţionale.

Cântărirea animalelor – procedură anevoioasă şi costisitoare
În ultimii doi ani, la aproape 2 milioane de ovine, din care majoritatea de rasă Ţurcană, s-au efectuat controale oficiale ale originii şi ale performanţelor productive (COP). În funcţie de rasă şi de posibilităţi, crescătorii de oi incluşi în acest program au optat pentru controlul producţiei de lapte sau pentru controlul producţiei de carne.
În conformitate cu HG nr. 1179/2014, pentru înregistrarea producţiei individuale de lapte în ziua de control s-au acordat 15 lei/oaie (5 lei controlul I, 5 lei controlul II şi 5 lei controlul III). Pentru efectuarea controlului la producţia de carne, conform aceluiaşi act normativ, s-au alocat numai 5 lei/ovină/an pentru a efectua cântărirea la naştere, la înţărcare şi la tunsul de bază.
La toate şedinţele de lucru, ţinute anul trecut şi în acest an, cu preşedinţii de asociaţii şi cu fermierii, s-a precizat că un mare număr de oieri doresc să treacă de la COP pentru carne la COP pentru lapte, motivând volumul mare de muncă şi dificultăţile de cântărire a ovinelor cu cântare platformă (oile, fiind speriate, se mişcă şi durează mult timp până se liniştesc), la înţărcare, dar mai cu seamă după primul tuns.
Pe lângă aceste cântăriri, pentru o apreciere mai obiectivă a potenţialului producţiei de carne, mai trebuie făcute şi cântăriri ale tineretului ovin cuprins în COP carne, la fătare, la 30 de zile (pentru a evalua capacitatea lactogenă a oilor mame) şi la vârsta de 5 luni, considerată limita superioară economică pentru îngrăşarea mieilor, şi comparată cu greutatea minimă prevăzută în secţiunea secundară/principală a Registrului Genealogic pentru fiecare rasă.
Având în vedere că fătările se desfăşoară pe o perioadă de 40 de zile, evaluarea greutăţii corporale la înţărcare şi la 5 luni se face pe grupe de miei din 5 în 5 zile, revenind 6-8 cântăriri succesive pentru fiecare din cele două date.
Un alt obiectiv deosebit de important este evaluarea şi ameliorarea prolificităţii pentru a creşte producţia de carne per oaie matcă şi per an. În acest sens, în perioada de montă, se va face o altă activitate: potrivirea perechilor, alegând berbecii de montă dintre descendenţii acelor berbeci care corespund standardului rasei şi care au avut un număr maxim de miei la primele 3 fătări, iar oile provin din fătări duble sau de la oi mame care au realizat de mai multe ori fătări multiple (duble, triple).
Cântărirea ovinelor la 30 zile, 5 luni şi după tunsul de bază se poate face mai uşor şi mai rapid prin utilizarea cântarelor electronice cu răscol (tip Patura), dar aceste instalaţii sunt foarte scumpe (10.000-14.000 euro) şi necesită mijloace de transport.

Ioan PADEANU
Sorin VOIA
USAMVB Timişoara

UN TARIF CORECT PENTRU COP CARNE
Pentru a ameliora calitatea carcaselor de ovine (raportul carne-grăsime-oase etc.), în vestul Europei se folosesc tomografe computerizate ce pot evalua raportul carne-grăsime-oase şi secţiuni ale carcasei şi cotletului. Toate aceste dotări necesită investiţii mari care nu se pot realiza cu un tarif pentru COP carne de numai 5 lei/oaie/an.
Luând în considerare că ameliorarea genetică a producţiei de carne, la ovinele din România, este necesară şi oportună, pe baza argumentelor arătate în articol, considerăm că mărirea tarifelor la lucrările efectuate pentru COP carne este necesară şi oportună (aproximativ 15 lei/ovină/an). Apoi, printr-o bună coordonare a lucrărilor de amelioarare pentru producţia de carne, la rasele noastre de ovine, este posibil să obţinem populaţii şi chiar rase specializate pentru producţia de carne.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 3/208 (ediţia 15-28 februarie 2018)