Din acest punct de vedere, regula generală este aceea că dacă în raţia de bază predomină leguminoasele, structura AC (amestec de concentrate) se va constitui din componente energetice (grăunţe de cereale), iar furajele verzi din familia gramineelor se vor completa cu AC, în structura cărora se vor introduce componente proteice, respectiv şroturi, mazăre, tărâţe de grâu.
Echilibrarea raportului energo-proteic
Importanţa respectării acestei reguli în alimentaţia rumegătoarelor rezultă din necesitatea ca hrana zilnică a vacilor de lapte să fie echilibrată din punct de vedere al raportului energo-proteic, care asigură furnizarea continuă de energie (îndeosebi de glucide) şi de substanţe azotate necesare creşterii şi multiplicării microsimbionţilor ruminali.
Pentru a reda necesitatea respectării acestei reguli de alimentaţie, recurgem la două situaţii, luând ca exemplu o femelă bovină cu masa corporală de 600 kg şi o producţie zilnică de 30 l lapte, căreia trebuie să i se asigure din punct de vedere energetic 18,2 UFL şi proteic 1835 g PDI.
• La o furajare la discreţie cu un amestec furajer format din golomăţ şi lucernă masă verde, vaca poate consuma 17,5 UIDL (unităţi de încărcare digestivă – lapte), respectiv 90 kg masă verde. Cele 90 kg de masă verde ingerată susţin din punct de vedere energetic o producţie de 17,2 litri de lapte.
Diferenţa până la 30 litri se obţine prin administrarea a 5,6 kg AC, care se realizează în funcţie de o anumită condiţie de calitate ce rezultă din raportul PDIN sau PDIE/UFL care trebuie asigurat până la satisfacerea necesarului acestei vaci.
În acest caz, condiţia de calitate (Cc) a AC se poate stabili în funcţie de raportul PDIE/UFL, respectiv 485/5,6 â 86,6. Se poate observa că datorită participării lucernei în proporţie de 50% în amestecul furajer, în structura AC nu sunt necesare componente proteice iar acesta se poate întocmi cu 50% porumb, 46% orz şi 4% parte minerală.
În concluzie, necesarul unei vaci cu producţia de 30 l lapte şi o masă corporală de 600 kg este satisfăcut prin administrarea a 90 de kg a amestecului de golomăţ + lucernă masă verde şi 5,6 kg AC, format pe bază de porumb + orz.
O situaţie care generează dezechilibre nutriţionale se întâlneşte la sfârşit de vară şi început de toamnă, când în unele ferme se administrează ca nutreţ de bază porumbul masă verde.
• Luând ca exemplu vaca de 600 kg şi producţia de lapte de 30 l lapte, deci la acelaşi necesar, la o administrare de porumb masă verde tocat la discreţie, aceasta va putea consuma 70 kg din acest sortiment (17,5 UIDL).
Porumbul astfel ingerat asigură din punct de vedere energetic 13,8 UFL, dar proteină numai 828 g PDIN, respectiv un raport energo-proteic foarte dezechilibrat.
Pentru satisfacerea necesarului la această vacă trebuie să administrăm un AC prin care să asigurăm deficitul de 4,4 UFL şi mai ales de 1007 g PDIN, ceea ce determină o condiţie de calitate de 1007/4,4 â 230g PDIN/UFL. Pentru a ne apropia de această condiţie trebuie să alcătuim o structură de AC în care şrotul de floarea soarelui trebuie să aibă o pondere de 58% + 38% porumb şi 4% parte minerală. Din acest AC va trebui să administrăm 7,3 kg pentru a echilibra raportul energo-proteic al raţiei şi să satisfacem cerinţele nutritive ale animalului.
Prin cele două exemple se poate demonstra elocvent necesitatea asigurării unor raţii de bază cât mai echilibrate din punct de vedere energo-proteic, pentru a nu fi nevoiţi să apelăm la concentratele proteice foarte scumpe.