Ciorile de semănătură (Corvus frugilegus) sunt păsări sociale, în multe cazuri se găsesc în colonii de la câteva sute de exemplare, până la câteva mii, chiar zeci de mii de păsări! Interesant este că ciorile nu se tem de om, ci s-au adaptat şi convieţuisc cu acesta. Putem să constatăm acest lucru în timpul efectuării lucrărilor agricole în câmp, toamna sau primăvara. Aceste păsări nu au nici o teamă de tractorul cu implementele sale, calculează foarte bine traiectoria acestora pe tarla. După ce acestea trec, caută în urma lor larve de insecte sau mici rozătoare.

Pagube imense

În România, ciorile s-au înmulţit foarte mult în ultimii ani, fapt constatat şi de fermieri, care se plâng de pagube din ce în ce mai mari, mai ales la culturile de primăvară (porumb, floarea soarelui, soia), dar şi la dovleci, pepeni, etc. Înmulţirea peste măsură a ciorilor produce dezechilibre ecosistemelor, inclusiv a celor agricole. Aceste dezechilibre sunt accentuate şi de cele climatice (cum ar fi perioadele cu secetă excesivă, aşa cum s-a întâmplat în 2020).

Cine-i vinovat?

Omul, prin împuşcarea iraţională a uliilor porumbari, şoimilor călători şi dunăreni, a acvilelor sau a bufniţelor mari, singurii duşmani naturali capabili să rărească eficient numărul ciorilor (inclusiv al celor de semănătură). În lipsa acestor specii de păsări prădătoare, ciorile se înmulţesc fără probleme, ajungând să provoace pagube considerabile culturilor agricole şi horticole.

Și tot omul, prin lipsa (sau distrugerea) perdelelor forestiere, locul unde păsările prădătoare, aceste specii utile, îşi fac sălaş. Mulţi consideră că în zonele unde se găsesc perdele forestiere se înmulţesc ciorile peste măsură. Nimic mai fals. În aceste zone se înmulţesc atât ciorile, cât şi prădătorii acestora. Cum aceste perdele au dispărut din sud-estul ţării şi cum ciorile sunt mai inteligente decât prădătoarele lor, acestea s-au adaptat mult mai uşor schimbărilor brutale asupra mediului înconjurător (provocate de om). Prin urmare, ciorile au prosperat, s-a înmulţit peste măsură, în timp ce prădătorii acestora şi-au redus drastic efectivele.

Cioara de semănătură – păsări hrănindu-se cu larvele insectelor imediat după trecerea tractorului cu grapa cu discuri

Cine suferă din cauza acestor dezechilibre? Fermierii!

În tot răul e şi-un bine!

Pe de altă parte, ciorile de semănătură consumă larvele insectelor dăunătoare, precum şi puii rozătoarelor (inclusiv şoarecii de câmp). Prin consumul insectelor şi al micilor rozătoare, ciorile de semănătură contribuie la menţinerea unui echilibru privind nivelul populaţiilor unor specii dăunătoare pentru fermieri (gândacul ghebos, viermii cenuşii, şoarecii de câmp, etc). Acest lucru se întâmplă când nivelul populaţiei ciorilor de semănătură nu a crescut foarte mult, aşa cum s-a întâmplat în ultimii ani, în sud-estul ţării (zona Bărăganului).

3 metode de protecţie

Există câteva metode preventive, dar eficacitatea acestora este limitată.

Momâi (sperietori simple de ciori)

1. Fermierii mici folosesc în general momâi, adică un celofan agăţat de un băţ, le amplasează pe solele semănate, în speranţa de a alunga păsările.
2. O altă metodă care ar avea eficacitate mai ridicată decât momâile este amplasarea în câmp de CD-uri vechi, agăţate de un băţ. De ce această metodă sperie mai mult ciorile de semănătură decât momâile? În bătaia vântului, CD-urile îşi schimbă poziţia iar odată cu aceasta se schimbă şi reflexia luminii, fapt ce sperie păsările.
3. O metodă folosită de fermierii medii şi mari este protecţia semănăturilor de primăvară cu ajutorul tunurilor antipăsări.

Tun antipăsări (sursa foto: www.tinker.af.mil)

Cum funcţionează tunurile?

Cu ajutorul gazului (în general propan sau butan) se produc explozii în camera de combustie a tunului, iar zgomotul acestora sperie păsările şi animalele sălbatice (mistreţii) pe o rază de 100-150 de metri. Există mai multe variante de tunuri antipăsări, cu detonare fie mecanică, fie electronică (cu setarea intervalului de timp dintre explozii). Acest tun se mai numeşte „sperietoare de ciori cu gaz”. Numai că cioara de semănătură este foarte inteligentă şi se obişnuieşte în timp cu zgomotul acestor explozii. Ba mai mult, am întâlnit situaţii când ciorile stăteau… pe un tun antipăsări, nefiind deranjate de zgomotul exploziilor. Prin urmare soluţiile enumerate până acum au eficacitate pe termen scurt şi mediu, dar nu şi pe termen lung.

Cea mai bună soluţie…

… rămâne refacerea echilibrelor naturale, a perdelelor forestiere din zonele de câmpie şi, în timp, a populaţiilor duşmanilor naturali ai ciorilor de semănătură (ulii porumbari, acvile, şoimi, bufniţe, etc). Adică păsările răpitoare ar trebui să fie mai bine protejate şi nu împuşcate iraţional. Directiva „Păsări” la nivelul UE (transpusă şi în legislaţia naţională) ar trebui să fie mai bine aplicată la noi în ţară.

Dacă populaţia ciorilor de semănătură va creşte şi mai mult decât în prezent, mai ales în zona de sud-est a ţării, în următorii ani presiunea pe semănăturile de primăvară (inclusiv porumb şi floarea soarelui) va fi din ce în ce mai ridicată, iar aceste culturi ar putea deveni o mare loterie!

CELE MAI INTELIGENTE PĂSĂRI DIN LUME

La capitolul inteligenţă, ciorile depăşesc vulturii, ulii sau bufniţele. Un studiu de mare anvergură, efectuat în anul 2004, a scos în evidenţă faptul că aceste păsări sunt la fel de inteligente ca şi cimpanzeii. Corvidele sunt cele mai inteligente fapturi de pe planetă după oameni, ocupând locul 2, la egalitate cu cimpanzeii şi delfinii. Alte cercetări au scos în evidenţă faptul că ciorile sunt singurele vieţuitoare, cu excepţia omului şi a maimuţelor, care sunt capabile să se folosească de unelte în căutarea hranei!

un articol de

EMIL GEORGESCU

INCDA Fundulea