Principalii indici de normare pentru vacile de lapte sunt:
– pentru saţietate – substanţa uscată (SU) şi unităţile de încărcare digestivă pentru vacile de lapte (UIDL);
– pentru energie – unitate nutritivă (UN), unitatea nutritivă lapte (UNL) sau unitatea furajeră lapte (UFL),
– pentru proteină – proteină digestibilă (PD) sau proteină digestibilă la nivel intestinal (PDI),
– macrosăruri (Ca, P,), sare, vitamine.
Cerinţele unei vaci de lapte se stabilesc însumând necesarul pentru întreţinerea funcţiilor vitale cu necesarul pentru diferite nivele ale producţiei de lapte. Astfel, din tabelul 1 se preiau cerinţele pentru funcţiile vitale, adică cerinţele de energie şi substanţe nutritive pentru ca animalul să trăiască. Acestea depind de greutatea (masa) corporală a vacii. Din tabelul 2 se preiau cerinţele pentru producţia de lapte.

Exemplificare pentru o vacă cu greutatea de 500 kg şi 10 l de lapte
Conform datelor din tabelul 1, o vacă cu greutatea de 500 kg are nevoie de 7,3 kg SU, de 5,5 UN, 350 g PD etc. Pentru o producţie de 10 litri de lapte/zi, trebuie să i se asigure în plus, conform datelor din tabelul 2, încă 4,7 kg SU, 4,9 UN, 650 g PD etc. Prin însumarea datelor de necesar rezultă că animalul din exemplul nostru are nevoie zilnic de 12 kg SU, 10,4 UN, 1000 g PD etc.
• Normarea de SU, pentru o evaluare rapidă, poate fi stabilită socotind 1,5 kg SU/100 kcorp şi 0,5 kg SU/litrul de lapte. În acest caz, pentru vaca de 500 kg şi producţia de 10 litri de lapte trebuie, să se asigure 1,5 x 5 = 7,5 kg SU pentru funcţiile vitale şi 10 x 0,5 = 5 kg SU pentru producţia de lapte.
Acest indicator mai indică:
– dacă furajele administrate nu asigură un consum zilnic de cel puţin 12,5 kg SU, atunci animalul, nefiind sătul, se manifestă ca unul flămând: este neliniştit, mugeşte spre uşa grajdului sau la vederea fermierului, consumă paiele din aşternut, se reduce şi producţia de lapte;
– dacă administrarea furajelor se face necontrolat şi se depăşeşte nivelul de 20 kg SU/zi, se depăşeşte de fapt capacitatea de ingestie a animalului, ceea ce înseamnă risipă, deoarece nutreţurile neconsumate fie fermentează în iesle, fie ajung să fie impurificate în aşternut; în ambele situaţii, ele se evacuează odată cu gunoiul de grajd.
• UN – unităţile nutritive sau necesarul energetic al unei vaci de lapte – se poate evalua dacă socotim că pentru funcţiile vitale (pentru întreţinere) trebuie să se asigure 1,1 UN/100 kg greutate corporală şi 0,45-0,50 UN pentru producerea unui litru de lapte. Astfel, dacă vrem să stabilim necesarul energetic pentru vaca luată ca exemplu, pentru întreţinere trebuie să asigurăm 1,1 x 5 = 5,5 UN iar pentru producţia de lapte 10 x 0,49 = 4,9 UN. Deci un total zilnic de 5,5 + 4,9 = 10,4 UN.
Valorile de necesar energetic stabilite pe baza datelor tabelare se pot suplimenta cu 1-2 UN pe cap şi zi la vacile primipare şi secundipare. În prima fază de lactaţie (în primele 100 zile de la fătare), pentru stabilirea producţiei de lapte se prevede în plus 1 UN/cap/zi. Vacilor gestante li se pot asigura în plus încă 0,3 UN, din luna IV, până la 2 UN în luna VII. La păşune, datorită deplasării animalelor, necesarul energetic se suplimentează cu 15%.
Având în vedere capacitatea limitată de ingerare a SU şi cerinţele energetice, mai ales ale vacilor cu producţii ridicate, în prima treime a lactaţiei, este necesar să se stabilească şi „concentraţia de energie” a furajelor, care se poate exprima prin UN/Kg SU. Astfel dacă o producţie de lapte de 5 l/zi se poate obţine cu o concentraţie în energie a raţiei de 0,58 UN/kg SU, la o producţie de 15 l concentraţia trebuie să fie de 0,92 UN/kg SU.
• PD – proteina digestibilă. Din tabelele de normare se poate constata cum se stabilesc cerinţele de proteină digestibilă (tabelul 1 şi tabelul 2 conţin necesarul pentru funcţiile vitale raportat la greutatea corporală a vacii) şi pentru producţia de lapte. Acest necesar poate fi suplimentat cu până la 100 g PD/zi/cap la vacile aflate în faza ascendentă a curbei de lactaţie, pentru stimularea producţiei de lapte, cu 90 g PD, pentru asigurarea dezvoltării corporale a primiparelor şi cu 80-160 g PD pentru îmbunătăţirea stării de întreţinere a vacilor slabe.
O evaluare mai rapidă a necesarului de proteină digestibilă la vaci se poate face socotind 70 g PD/100 kg greutate corporală pentru funcţiile vitale (întreţinere) şi 65 g PD/1 l lapte. Dacă estimăm necesarul în proteină pentru o vacă de 500 kg şi cu o producţie de 10 l lapte, atunci pentru întreţinere trebuie să asigurăm 70 x 5 = 350 g PD, iar pentru producţia de lapte 10 x 65 = 650 g PD, deci un total de 1000 g PD.
• Necesarul mineral. Pe lângă tabelele de normare, cerinţele unei vaci de lapte în Ca, P şi sare se mai pot stabili şi astfel: calculând că pentru funcţiile vitale (întreţinere) trebuie să se asigure 5 g Ca, 3 g P şi 5 g sare /100 kcorp şi 3,5 g Ca, 2,5 g P şi 2 g sare /1 l lapte.
Dacă estimăm necesarul mineral pentru o vacă de 500 kg cu o producţie de 10 l lapte, atunci pentru întreţinere trebuie să asigurăm: 5 x 5 = 25 g Ca; 5 x 3 = 15 g P; 5 x 5 = 25 g sare. Pentru producţia de lapte se calculează: 3,5 x10 = 35 g Ca; 2,5 x 10 = 25 g P; 2 x 10 = 20 g sare. Făcând totalul, obţinem un necesar de 60 g Ca, 40 g P şi 45 g sare.
• Cerinţele în microelemente ale vacilor de lapte se stabilesc după o altă regulă, asigurând la 1 kg SU raţie următoarele nivele: 40 mg Fe, 30 mg Mn, 40 mg Zn, 8 mg Cu, 0,3 mg Co, 0,15 mg I şi 0,15 mg Se.
• Necesarul vitaminic. La vacile de lapte, în mod obişnuit, se urmăreşte satisfacerea valorilor de necesar în caroten (30 mg/100 Kcorp pentru funcţiile vitale şi 20 mg caroten/l lapte sau de vitamina A (800-1200 UI/kg SU) şi vitamina D, care sunt de 80-120 UI/Kg SU.

TABELUL 1: CERINŢELE NUTRITIVE ALE VACILOR ÎN LACTAŢIE PENTRU ÎNTREŢINEREA FUNCŢIILOR VITALE

TABELUL 2: CERINŢE NUTRITIVE ALE VACILOR ÎN LACTAŢIE PENTRU DIFERITE PRODUCŢII DE LAPTE (CU 3,8-4% GRASIME)

Notă: cerinţele UIDL sunt redate cumulat pentru funcţiile vitale şi producţia de lapte

Un articol publicat în revista Ferma nr. 22/205 (ediţia 15-31 decembrie 2017)