Există momente în viaţa unui gazetar în care, indiferent de cât de meşteşugite ar fi cuvintele, ele nu te pot ajuta să transmiţi cititorilor informaţia completă. Căci încă nimeni nu a descoperit mijlocul prin care doar prin vorbe şi imagini să poţi transmite arome şi parfumuri…
Mija este o localitate cunoscută pentru uzina de armament pe care o găzduieşte. Dar, în ultimii ani, a intrat pe calea transformării într-o sursă de vitamine şi arome pentru o bună parte a Europei.
De la IT, la afine
În anul 2016, omul de afaceri Camil Perian, cunoscut pentru succesul său în domeniul comerţului cu articole electrice şi IT, a găsit aici o livadă bătrână, aproape abandonată. Şi atunci, aşa, ca o nălucire, şi-a adus aminte de copilărie, de gustul fructelor proaspete, de mirosul dulce-amărui al pomilor înfloriţi. Şi a hotărât să lanseze o nouă divizie a afacerii sale, una în care alături de raţiuni comerciale să pună şi sentimente. Aşa s-a născut Merry Berry, la Mija, jud. Dâmboviţa.
Proprietatea terenului
Prima luptă, poate cea mai grea, a fost aceea de a intra în proprietatea terenului livezii. În urma retrocedărilor, nu mai puţin de 280 de proprietari ajunseseră stăpânii celor peste 400 ha, pe câte se întindea livada. Până la urmă, a ajuns ca fie prin cumpărare, fie prin arendare, să intre în posesia a 450 ha.
După cum povesteşte Radu Niculescu, directorul de vânzări al afacerii, s-a început aproape de la zero: ”Principiul de bază de la care am pornit a fost acela de puţin, dar foarte bun. Dar pentru asta era nevoie de pământ de calitate, pe lângă condiţiile de microclimat şi de calitatea materialului săditor”.
Chiar şi pământul se poate schimba
S-a hotărât ca primele culturi să fie cele de afin. ”În vestul Europei sunt ţări în care afinele sunt consumate, prin tradiţie, dimineaţa, la prânz şi seara, sub diferite forme. La noi în ţară sunt o cultură de nişă”, povesteşte Radu Niculescu.
Odată aleasă cultura, s-a trecut la pregătirea solului. Pământul fostei livezi era unul lutos-argilos, acid, cu un pH cuprins între 4,8 şi 5,5. Pentru ameliorarea lui a administrat un supliment de turbă şi nisip, în cantităţi imense. Numai turba a însumat 400 mc.
Trei soiuri, cu gusturi şi sezoane diferite
Primele plantări au început în toamna anului 2017. Pentru început au fost selectate trei soiuri: Duke, Blue Gold şi Legacy. Motivul alegerii l-a constituit sezonalitatea recoltei. Practic, perioadele de coacere ale celor trei soiuri sunt succesive. Duke este gata de cules la jumătatea lunii iunie, în timp ce Legacy se recoltează la jumătatea lui august.
În primul an au plantat 22 ha, cu material săditor provenit atât din ţară, de la Baia Mare, dar şi din Statele Unite şi Olanda.
La ora actuală, plantaţia acoperă 115 ha, dintre care 42 sunt certificate în sistem bio.
Sistem inteligent de irigaţii
Plantarea s-a făcut pe rânduri la o distanţă de trei metri unul faţă de celelalte. Densitatea de plantare este, în funcţie de soi, de 3.900 până la 4.700 de plante/rând, corespunzător unei distanţe între plante de 0,9-0,7 m.
Sistemul de irigaţii este unul dintre cele mai performante, prin picurare şi complet automatizat. Pentru a-i spori eficienţa, este corelat cu un sistem meteorologic automat, astfel încât, dacă plouă, irigaţia este oprită. Dimpotrivă, când condiţiile o cer, este mărit debitul.
400 tone de afine au luat calea exportului
În 2019, primul an de producţie, întreaga recoltă a fost vândută în Marea Britanie. Apoi piaţa s-a extins şi în Germania şi Danemarca. „Sunt ţări în care există o tradiţie a consumului. Acesta depăşeşte 1 kg/săptămână/persoană”, spune directorul de vânzări. În România consumul este foarte mic la ora actuală, dar cererea este în creştere…
Anul acesta, până acum, peste 400 de tone de afine, reprezentând aproximativ 80% din producţia de la Mija, au luat calea exportului. Restul s-au vândut în reţelele de magazine din ţară.
Pandemia nu a fost o piedicăîn dezvoltare
În 2020 au finalizat depozitul de frig, care se întinde pe 2.500 mp. Cuprinde trei camere în care fructele proaspăt culese sunt răcite la 10oC şi cinci camere de frig cu atmosferă controlată. Investiţia s-a ridicat la trei milioane de euro, din care 900.000 au provenit din fonduri europene.
În 2021 a fost montată şi instalaţia de sortare şi ambalare. Aceasta permite împărţirea automatizată a fructelor în zece categorii, în funcţie de dimensiuni, calitate, conţinut de zaharuri şi grad de coacere. Ambalarea se face automat, în caserole sau vrac. Alte două milioane de euro s-au cheltuit pentru această investiţie.
Acum fructele ajung în depozit şi pe linia de ambalare în 15 minute din momentul culegerii, ceea ce garantează păstrarea calităţii.
Proiectele ambiţioase continuă
Pentru următorii doi ani există proiecte la fel de ambiţioase. Deja a fost instalat un cuptor de deshidratare. Acesta reprezintă începutul liniei de procesare care va produce dulceţuri, sucuri şi fructe congelate. O linie de dozare, ambalare şi săcuire va completa ansamblul.
Până atunci, suprafaţa plantaţiei urmează să ajungă la 200 ha. Pe alte 250 ha, cât acoperă fosta livadă, urmează să se înfiinţeze şi alte plantaţii, în scopul de a diversifica şi mări sezonalitatea producţiei.
Dincolo de acest tablou al cifrelor, se adaugă parfumul şi gustul fructelor proaspăt culese şi peisajul de neuitat. Împreună desăvârşesc tabloul unei afaceri de excepţie, care dovedeşte că acolo unde există minte limpede, planuri clare şi realiste şi, mai ales, mult suflet, aproape orice devine posibil!
PESTE 600 DE CULEGĂTORI/ZI
Una dintre problemele mari a fost găsirea forţei de muncă. În sezon, peste 600 de oameni lucrează zilnic în fermă, găsind aici un loc de muncă. Mulţi dintre ei sunt aduşi de autobuzele fermei de la distanţe de până la 50 de km. Oamenii vin însă aici, atraşi de salariile bune, de seriozitatea patronului şi de condiţiile bune de muncă oferite. „A fost o relaţie bazată pe ajutor reciproc: noi am înţeles să ajutăm comunităţile locale, iar acestea au răspuns la fel”, spune Radu Niculescu.
un reportaj de
ALEXANDRU GRIGORIEV
