Ce alternative există? Se va mai putea practica o agricultură intensivă şi o protecţie a plantelor ca la carte, în condiţiile în care este posibil să avem un număr din ce în ce mai redus de substanţe active pentru combaterea dăunătorilor?
De-a lungul timpului au existat numeroase cercetări pentru combaterea biologică. În rândurile următoare voi prezenta câteva direcţii de studiu privind folosirea ciupercilor entomopatogene, precum şi avantajele şi dezavantajele acestei metode.

Cât de viabile sunt metodele de control biologic?
• Inocularea de ciuperci fitopatogene. În ultimii ani, s-a dezvoltat o metodă nouă şi anume „autoinocularea” insectelor dăunătoare cu o ciupercă fitopatogenă. Cum funcţionează? În câmp sunt amplasate dispozitive care atrag insectele dăunătoare (s-au efectuat cercetări pentru combaterea tripşilor legumelor cu posibilitatea de a extinde metoda către tripşii cerealelor), fără a le captura. Insectele vin în contact cu ciuperca entomopatogenă iar la scurt timp nu se mai hrănesc şi mor în câteva zile. Rezultatele sunt satisfăcătoare în comparaţie cu metoda clasică (tratamentele chimice), dar în caz de atac puternic (sau densitate ridicată a dăunătorilor) ea este ineficientă.

• Imunizarea plantelor. Altă metodă nouă de combatere biologică este inocularea plantelor cu endofite, microorganisme ce activează în plante anumite reacţii de apărare împotriva atacului bacteriilor sau a ciupercilor fitopatogene. Rezultatele practice privind imunizarea plantelor sunt promiţătoare (s-a efectuat un studiu de caz pe legume în spaţii protejate), dar metoda nu oferă protecţie împotriva atacului insectelor dăunătoare.
• O nouă metodă inovativă de combatere a dăunătorilor de sol constă în încorporarea în sol a microcapsulelor ce conţin o ciupercă entomopatogenă ce omoară insectele dăunătoare. Pentru ca larvele acestor insecte să fie atrase, microcapsulele, odată introduse în sol, elimină bioxid de carbon. În acest mod se simulează activitatea sistemului radicular al plantelor, pentru a atrage larvele şi a le pune în contact cu ciuperca entomopatogenă.
• O altă metodă de combatere constă în realizarea unui mix între controlul biologic şi cel chimic prin utilizarea unei combinaţii între doza scăzută de insecticid concomitent cu un agent biologic de combatere a insectei. Doza scăzută stresează insecta, slăbindu-i sistemul imunitar şi făcând-o mai sensibilă la agentul biologic (ciupercă entomopatogenă, virus, etc) de combatere. {i această metodă se află în testare, rezultatele preliminare fiind promiţătoare.

• Biotratamente în vegetaţie. În Germania se desfăşoară cercetări privind formularea biopreparatelor pe bază de Beauveria bassiana şi Metarhizium brunneum aplicate ca tratament în vegetaţie în vederea combaterii insectelor dăunătoare ale principalelor culturi agricole şi horticole. Pentru a dezvolta această nouă formulare este necesară izolarea ciupercilor entomopatogene, cultivarea acestora pe un mediu artificial, care să asigure o bună sporulare, precum şi cercetări privind utilizarea diferiţilor adjuvanţi cu rol de a proteja biopreparatul de acţiunea factorilor de mediu (radiaţiile ultraviolete). S-au desfăşurat experienţe în laborator privind gradul de penetrare al hifelor ciupercii din biopreparat în frunzele plantelor pe care a fost aplicată soluţia, precum şi experienţe în casa de vegetaţie şi în condiţii de câmp pentru a stabili eficacitatea acestor biopreparate. Rezultatele experimentale au scos în evidenţă faptul că folosirea bioxidului de titan, ca adjuvant, a protejat sporii de Beauveria bassiana la acţiunea razelor ultraviolete, viabilitatea acestora crescând cu 77±11%. În acest mod creşte eficacitatea biopreparatelor în combaterea dăunătorilor, putând să rezolve una dintre problemele cu care se confruntă bio-insecticidele, şi anume durata foarte mică de timp în care aceste produse au eficacitate (3-7 zile). În continuare cercetările sunt orientate spre găsirea unor materiale inovatoare pentru a fi folosite în noi formulări ale biopreparatelor, în vederea îmbunătăţirii gradului de penetrare a ciupercilor entomopatogene în plante, pentru o mai bună protecţie a acestora.

Biopesticidele sunt departe de eficienţa tratamentelor chimice
Toate aceste metode, aflate în cercetare în Germania şi în alte ţări din Europa, se doresc a fi o alternativă viabilă la combaterea chimică, având în vedere limitarea sortimentului de insecticide, ca urmare a reglementărilor din ce în ce mai restrictive la nivelul UE.
Făcând o scurtă trecere în revistă a stadiului actual al cercetărilor privind combaterea biologică a dăunătorilor, cu ajutorul ciupercilor entomopatogene, precum şi provocările cu care se confruntă acest sector, cum ar fi sensibilitatea biopreparatelor la condiţiile climatice, durata scurtă de viaţă a biopreparatelor, probleme ridicate de eficacitatea biopreparatelor (în prezent maxim 7 zile), precum şi probleme ridicate de forumalrea bioprepatelor, se poate trage concluzia simplă că dacă nu se îmbunătăţesc pe viitor caracteristicile biopreparatelor folosite în combaterea biologică a insectelor dăunătoare, acestea nu vor fi adoptate de către fermieri.

CERCETĂRI AVANSATE ÎN GERMANIA
În Germania s-au extins cercetările privind combaterea biologică a dăunătorilor cu ajutorul ciupercilor entomopatogene Metarhizium anisoplia şi Metarhizium brunneum. INBISOIL este un proiect de cercetare care a abordat acest subiect, având ca obiectiv găsirea unor alternative inovative la combaterea chimică a dăunătorilor de sol. Pe termen mediu şi lung, se doreşte formularea unui biopreparat cu durată mare de acţiune în sol şi totodată doza să fie redusă (cantitate mică de spori de Metarhizium brunneum), costurile să fie mici, dar în acelaşi timp biopreparatul să aibă eficacitate ridicată. Aceste obiective simultane, enumerate anterior, reprezintă o mare provocare pentru cercetătorii din domeniu.
S-au testat diferite moduri de formulare a biopreparatului, sub formă de capsule ce sunt încorporate în sol. Aceste capsule au două roluri, unul de a atrage insectele, prin degajarea CO2 (similar cu sistemul radicular al plantelor atacate de aceste insecte) şi altul de combatere (strategia „atrage şi combate”). După încorporara capsulelor în sol, sporii ciupercii germinează, ciuperca se dezvoltă în interiorul capsulelor, în urma activităţii ciupercii rezultă dioxid de carbon. S-au testat diferite procese de uscare a sporilor ciupercii Metarhizium brunneum, în aşa fel încât aceştia să aibă viabilitate îndelungată. S-a pus accent şi pe materialele din care sunt realizate capsulele în care vor fi incluşi sporii de Metarhizium brunneum pentru ca aceştia să aibă un substrat pentru germinarea şi dezvoltarea ciupercii entomopatogene, după ce capsulele vor fi introduse în sol şi, în acelaşi timp, capsulele să degaje o cantitate ridicată de CO2 pentru atragerea larvelor insectelor dăunătoare.

Dar există şi dezavantaje ale acestui biopreparat…
Sporii de Metarhizium brunneum nu rezistă la temperaturi mai mari de 25oC. Pe viitor se doreşte realizarea unui produs foarte stabil, cu durată mare de acţiune, realizat pentru combaterea biologică a dăunătorilor de sol, pentru a ţine sub control populaţiile acestora şi, în acelaşi timp, cantitatea de substanţe chimice folosite în combaterea insectelor să scadă. Rezultatele experimentale în combatera biologică a dăunătorilor la cultura cartofului (gândacul de Colorado – Leptinotarsa decemlineata) sau la porumb (viermi sârmă – Agriotis ssp.) cu ajutorul acestei metode au fost satisfăcătoare, dar costurile ei sunt, deocamdată, mult mai ridicate decât combaterea clasică (tratamentul seminţelor).

Un articol publicat în revista Ferma nr. 21/204 (ediţia 1-14 decembrie)