Chiar dacă, de 6 ani, creșterea porcului trece prin vremuri dificile din cauza ravagiilor produse de virusul Pestei Porcine Africane, această îndeletnicire va rezista provocărilor de orice natură.

Atraşi de câştigul bun care se poate obţine, de ceva vreme, din creşterea porcilor – logic, având în vedere că sunt tot mai puțini, mulţi fermieri mici care dețin un adăpost, dar şi cereale produse şi nevândute, se gândesc să pornească afacerea şi să crească animale.

Întrebând în dreapta şi stânga micul nostru fermier aude de la diverşi inşi, care se pretind specialişti: ”Nu cumpăraţi purcei sau scrofiţe din rase performante pentru că sunt sensibili!”. Și asta, fără explicaţii sau argumente.

Omul nostru stă, cugetă şi îşi zice în sinea lui: „Ehei! Dacă tocmai veterinarul sau zootehnistul îmi dau un astfel de sfat, atunci eu, care nu am făcut atâta şcoală ca ei, ar trebui să-i ascult!”

CE DECIDE MICUL NOSTRU FERMIER ANTREPRENOR?

O primă variantă ar fi să meargă la alți crescători găsiți pe internet – pentru că târgurile sunt închise din cauza pestei – şi să îşi cumpere purcei, şoldani şi/sau scrofiţe la „ochi” şi, evident, de la cel care lasă cel mai mult din preţ.

A doua posibilitate, mai comodă, ar fi să meargă la vecinul Vasile, care creşte porci de multă vreme de la nişte scroafe pe care le-a cumpărat cu mari relaţii, în urmă cu 5 ani de la renumita Fermă XXX şi pe care le-a împerecheat, cum  a ştiut el, cu vierul naşului Costică. Evident că, în ambele situaţii, micul nostru fermier e convins că a luat o marfă bună şi rezistentă, deci nu „sensibilă”.

CE FACE MICUL NOSTRU FERMIER CU PORCII ”REZISTENȚI”?

Îi aduce mulţumit în gospodărie, le cumpără „concentrate”, îi hrăneşte, le curăţă adăpostul şi îi priveşte zilnic, în aşteptarea câştigului. De la o vreme însă, aşteptarea se transformă în îngrijorare sau nerăbdare, iar nerăbdarea în furie, pentru că omul nostru constată că:

1. Deşi a cumpărat purceii de mai bine de 4 luni şi i-a îngrijit cum a putut mai bine, godacii nu au mai mult de 40-50 kg;
2. Cu toate că porcii lui rezistenţi au primit, în fiecare zi, 5-6 kg de furaj, tot nu s-au făcut ca cei pe care i-a văzut la televizor sau prin reviste;
3. Scrofiţele cumpărate au fătat, dar nu mai mult de 7-8 purcei, şi aceia destul de piperniciţi şi cu părul zburlit.
4. Pe cei mai mari dintre porcii cumpăraţi mai demult i-a dus la abatorul din vecinătate unde s-a lovit de un răspuns sec: „Nu ţi-i cumpăr, omule, pentru că au prea multă slănină, decât la preţul meu! Dacă vrei, bine, dacă nu… tot bine!”

CE AR TREBUI SĂ FACĂ MICUL NOSTRU FERMIER?

Pentru a nu ajunge în situaţiile de mai sus, fermierul ar trebui, mai întâi, să se hotărască dacă vrea să obţină şi profit de pe urma animalelor crescute, îngrijite şi, în final, vândute!

Profitul nu poate fi adus decât de animale ameliorate şi selectate, pentru că acestea au câteva trăsături cu adevărat aducătoare de câştig:

• Scroafele produc de obicei peste 14-16 purcei la o fătare şi au suficient lapte pentru a-i înţărca;
• Purceii cresc repede, putând fi înţărcaţi fără probleme chiar şi la 28 de zile, vârstă la care pot avea 8-10 kg;
• În continuare, aceştia cresc tot mai repede, astfel încât, în mai puţin de 6 luni, dacă sunt întreţinuţi corect, vor depăşi greutatea de 100 kg.

CE ÎNȚELEGEM PRIN ”SENSIBIL”?

Dar nu sunt tocmai aceste animale ameliorate mai… „sensibile”? Răspunsul la această întrebare nu este atât de simplu. Depinde ce înţelegem prin „sensibilitate”!

Dacă prin sensibilitate înţelegem că animalele performante actuale rezistă mai greu frigului din perioadele reci ale anului, atunci răspunsul este: DA! Animalele ameliorate sunt mai sensibile, pentru că, spre deosebire de porcul rustic, stratul de slănină ce le protejează de gerul iernii este cu mult mai subţire, deci „haina” lor de protecţie, mult mai uşoară.

Dacă prin sensibilitate înţelegem că animalele performante de azi sunt mai sensibile la boli, atunci trebuie să admitem că animalele ameliorate pot fi mai sensibile la boli, pentru că, de-a lungul generaţiilor selecţia a fost făcută pentru performanţă productivă şi mai puţin, din păcate, pentru rezistenţa naturală la boli.

Dacă prin sensibilitate înţelegem anumite pretenţii aparte faţă de calitatea furajului, atunci răspunsul poate fi şi „Da” şi „Nu”. DA, pentru că aceste animale au nevoie de un furaj de calitate superioară ca să acumuleze musculatură şi nu grăsime şi NU, pentru că şi în cazul în care furajul nu este echilibrat, aceste animale tot vor creşte mai rapid şi vor avea mai puţină grăsime decât porcul cumpărat din vecini sau de pe internet.

ALEGEȚI PORCUL CARE VĂ ADUCE PROFIT!

Obţinerea de animale de prăsilă ameliorate şi selectate, în fermele specializate şi, atenție!, autorizate, este o activitate pe cât de interesantă, pe atât de complexă şi costisitoare. Indiferent de cât de mică sau mare îi este ferma, crescătorul nu mai poate să-şi permită să aplice jumătăţi de măsură.

Puneţi la dispoziţia porcului ameliorat „casa” şi „masa” de care are el nevoie, îngrijiți-l așa cum i se cuvine oricărui animal din bătătură iar el vă va răsplăti! Lăsaţi-i pe cei care se ocupă de selecţia şi ameliorarea porcului să facă ce ştiu mai bine – animale performante iar voi, fermierii, creșteți aceste animale aşa cum trebuie, pentru a vă aduce profit!

Suntem de acord că ar fi perfect să avem un porc care să pună 1 kg de carne pe zi, să nu aibă grăsime prea multă şi, în acelaşi timp, să-l putem creşte afară, fără să se îmbolnăvească, indiferent ce i-am da să mănânce. Din păcate, acest porc „ideal” nu există! Porcul ideal actual este porcul care aduce profit fermierului.

Profitul real în ferme și gospodării nu poate să-l aducă decât porcul ameliorat, adică porcul așa-zis „sensibil”!

În fiecare an, la data de 31 iulie, fermierii producători de carne de porc din România comemorează fatidica zi din 2017, în care primul focar de Pestă Porcină Africană a fost raportat în România!

un articol de

IOAN LADOȘI

USAMV Cluj-Napoca