Rațiunea unui astfel de program este una simplă și depinde de vânzarea iezilor și a mieilor în preajma Sărbătorilor de Paște, după care producția de lapte este susținută de un furaj stimulativ și ieftin reprezentat de masa verde de pe pășune.
REFACEREA REZERVEI CORPORALE
După monta fecundă, din toamnă, caprele și oile mai pășunează ocazional pe miriști sau pășuni până intră în stabulație.
În acestă perioadă când ele nu produc lapte și iedul/mielul este foarte mic, se refac rezervele organismului, în special cele de energie, sub forma depozitelor de grăsime. Acest proces continuă în stabulație până spre sfârșitul lunii a 4-a de gestație, care corespunde cu lunile calendaristice decembrie – ianuarie.
Pe saivan, furajul principal este reprezentat de fibroase (fân), dar se pot administra și grosiere (vrejuri, coceni de porumb) și/sau suculente proaspete sau conservate (sfeclă, siloz).
ATENŢIE! Să nu se facă o confuzie, când mă refer la cocenii de porumb mă gândesc la tulpina cu frunze și nu la stiuleți, după înlăturarea boabelor.
CONDIŢIE BUNĂ, DAR NU GRASE!
Furajele amintite ajută la furnizarea de energie care se depune sub formă de grăsime în depozite, în special intraabdominal, atât la oi, dar mai ales la capre. Astfel, când se ajunge la sfârșitul lunii a 4-a de gestație, atât caprele cât și oile trebuie să fie în condiție bună, dar… nu grase!
Dacă ar fi să apreciez prin note de la 1 la 5 animalele gestante ar trebui să fie de nota 3,5 spre 4 și în niciun caz 5. De ce? Pentru că oile sau caprele grase nu mai pot ingera prin furaj o cantitate de energie suficientă pentru funcțiile corporale și pentru creșterea fătului.
Pentru că mare parte din grăsime se depune intraabdominal iar dacă adăugăm și învelitorile fetale și unul sau doi iezi/miei care se dezvoltă mult în luna 5-a de gestație, capacitatea rumenului este mult limitată.
Caprele grase încercă “să rezolve” deficitul de energie prin procesul invers, adică prin transformarea grăsimii în energie, dar această transformare se face cu eliberare de corpi cetonici care intoxică organismul, ceea ce duce la avorturi sau chiar la decesul femelei.
Acest proces este foarte evident la caprele/oile cu gestație multiplă motiv pentru care se recomandă efectuarea dignosticului de gestație cu ecograful și împărțirea efectivului de femele gestante în două (gestație simplă sau multiplă), pentru o mai bună gestionare a fătărilor și a furajelor scumpe, adică a concentratelor.
CUM REZOLVĂM SITUAŢIA?
La sfârșitul lunii a 4-a de gestație scoatem „balastrul” și introducem în rație „prăjitura”. M-am exprimat neconvențional pentru a fi mai bine înțeles. Menținem în rație fânul, deoarece atât caprele cât și oile sunt rumegătoare și au nevoie de fibroase în rație.
Apelăm la cel mai bun furaj al nostru și distribuim un fân de leguminoase care vine cu energie, proteină și calciu necesare organismului. Scoatem „balastrul” reprezentat de grosiere și suculente care sunt furaje de volum cu densitate nutritivă mică și treptat introducem “prăjitura” reprezentată de amestecul de concentrate (porumb, orz, ovăz, grâu, triticale) în combinația pe care o avem disponibilă în fermă.
FURAJ CU VOLUM MIC ŞI DENSITATE NUTRITIVĂ MARE
În luna a 5-a de gestație, rumenul este „înghesuit” de grăsimea intraabdominală, învelitori fetale și fetus/fetuși. Pentru ca femela să nu apeleze la grăsimea acumulată scoatem furajele de volum și introducem treptat concentrate care au densitate nutritivă mare într-un volum mic. Bine-nţeles, păstrăm fânul.
Reducem astfel volumul rației și reușim să asigurăm energia fără a fi nevoie de a apela la rezervele corporale foarte necesare pentru a susține lactația după fătare. Cantitatea de fân și concentrate administrată depinde de greutatea corporală și de felul gestației, simplă sau multiplă. Orientativ între 1,5-2 kg de fân și 0,5-1 kg concentrate. La capre apelăm la valorile mai mici iar la ovine necesarul este mai mare.
NICI GRASE, DAR NICI SLABE!
În perioada de toamnă, din diferite motive, ne putem confrunta cu situația în care femelele sunt slabe. Această situație poate să apară după o lactație prelungită în condițiile hrănirii pe pășuni slabe cantitativ și calitativ. Efectele nocive apar încă după montă, când femelele nu vor rămâne gestante sau va fi fecundată o singură ovulă. O penurie de furaje prelungită și în perioada de stabulație poate să ducă la resorbția embrionului sau avorturi fetale pentru că organismul “se apără” prin eliminarea a ceea ce este în plus și îi consumă energia.
Dacă oile/caprele sunt slabe vor avea probleme la fătare iar iedul/mielul va avea greutate și o viabilitate scăzută. Mai mult, fără rezerve corporale de grăsime, producția de lapte va fi insuficientă prentru a hrăni iedul/mielul.
În concluzie trebuie să avem capre/oi „bune”, adică nici grase, dar nici slabe și să aplicăm o hrănire la nivel de necesar conform stării fiziologice iar structura furajelor să fie adaptată la tipul gestației și la starea de întreținere a femelelor gestante.
MONTA LA RASELE SPECIALIZATE
La rasele specializate altfel stă treaba pentru că acestea sunt desezonate (nu depind strict de sezonul de toamnă), lactația este mult mai lungă și pot fi montate și în alte perioade ale anului, astfel încât producția de lapte să fie continuă. La aceste rase se organizează, de obicei, două perioade de montă – toamna și primăvara – când durata zilei este egală cu cea a nopții. Hrănirea se face sezonier cu furaje din stoc pentru a nu influența negativ producția de lapte.
DOAR FÂN ŞI CONCENTRATE!
Am discutat cu fermieri și am auzit tot felul de variante ale rației administrate în care sunt incluse și grosiere tocate sau suculente. Nu recomand decât fân și concentrate în special la caprele sau oile gestante în luna 5 și aflate la limita de a fi grase. În caz contrar vă veţi confrunta cu probleme de natură metabolică ce duc chiar la decesul unora dintre femelele aflate în categoriile cele mai vulnerabile.
un articol de
SORIN-OCTAVIAN VOIA
UȘV Timișoara
ACO Păstorul Crişana
