Toamna este anotimpul în care pregătirea noului sezonul apicol e în plină desfășurare. În luna octombrie, în zilele cu temperaturi de vară și cu cer senin, albinele tinere care au eclozionat de curând fac primele zboruri în jurul stupinei. Nu de puține ori am obținut și mătci de calitate care s-au împerecheat în această lună.
În general, ponta mătcilor se reduce considerabil (mătcile uzate nu mai au pontă sau se pot pierde), iar creșterea puietului în toate familiile de albine se diminuează. Chiar și la familiile cu mătci tinere, puietul ocupă, pe 2-3 rame în centrul cuibului, 1-1,5 dm2.
Îngrijirea puietului
În luna octombrie, stimularea creșterii puietului nu mai este indicată, deoarece albinele doici din familie se vor uza, nefiind capabile să treacă peste iarnă sau să asigure creșterea de puiet în primăvară. Totuși, dacă vremea este favorabilă, cu temperaturi mari și avem un mic cules de întreținere, iar în familii avem mătci tinere, împerecheate în luna august sau la începutul lunii precedente, pe ramele cu faguri din centrul cuibului mai pot apărea suprafețe mici cu puiet căpăcit foarte aproape de momentul eclozionării. Pe măsură ce vremea se răcește, cu temperaturi sub 8oC, albinele se strâng în ghemul de iernare. Acesta se afânează, desfăcându-se numai atunci când temperaturile exterioare cresc la 12oC. Dacă nu mai avem puiet, temperatura ghemului de iernare se menține în jurul valorii de 24-25oC. Pentru a crește puiet, temperatura acestuia se ridică la 34-35oC.
Pentru a menține această temperatură, albinele consumă miere, ducând la o uzură mai mare în comparație cu situația când nu există puiet. De aceea este bine ca, atunci când temperaturile sunt scăzute în această lună, să nu avem rame cu ouă proaspete. Se știe că zborul albinelor tinere, care au eclozionat de curând, antrenează la zbor și albinele mai bătrâne. Acest lucru are efecte benefice asupra iernării și stării de sănătate a familiilor de albine. De aceea vatra de iernare trebuie să fie însorită, stupii așezați cu urdinișurile spre sud, într-un amplasament și o poziție care să-i protejeze de vânturile și curenții reci.
Acum este cazul, pe ultima sută de metri, ca apicultorul care, din diferite motive, a întârziat să efectueze lucrări specifice pe care le-am prezentat în calendarele din lunile precedente (august-septembrie) să le efectueze de urgență. Aceste acțiuni specifice se vor efectua în zilele călduroase, însorite, în orele amiezii.
Deoarece, în majoritatea cazurilor, către sfârșitul lunii mătcile încetează ouatul, vom efectua tratamentul pentru combaterea acarianului Varroa într-o zi călduroasă cu temperatura peste 15oC. După 7 zile se poate face încă un tratament cu Varachet în lipsa puietului sau vom introduce benzile de Mavrirol.
Amplasarea vetrei de iernare
Dacă avem vatra stupinei în sat, liniștea trebuie asigurată în stupină oprind intrarea păsărilor de curte pe perimetrul ei. Dacă vatra este în pădure, cu aprobarea organelor silvice, se vor întinde printre copaci câteva fire de sârmă în care se vor împleti coceni sau mărăcini pentru a opri accesul animalelor. În pădure fiind ciocănitori care au auzul foarte fin, ele vor detecta prezența albinelor în stupi și atunci când sunt zile geroase vor ataca și vor sparge pereții stupilor, provocând îngurgitarea unor cantități mari de provizii de către albine și, în final, îmbolnăvirea lor de diaree.
Având vatra stupinei în pădure, am avut atacuri de ciocănitori și pițigoi. Am aplicat mai multe metode de îndepărtare a lor, dintre care cele mai eficiente mi s-au părut: amplasarea de sperietori; montarea atât pe față, cât și în spatele stupilor a unei folii de polietilenă, lăsând urdinișurile libere; montarea la 10 cm de stupi a unei plase metalice (rabiț) prin care albinele pot zbura pentru a efectua zborul de curățire, dar ciocănitorile nu ajung la pereții stupilor.
În luna octombrie se verifică toate utilajele folosite pentru a fi reparate – atunci când este cazul și curățate, în vederea utilizării lor în campania anului următor.
Unificarea familiilor de albine
După o perioadă nu tocmai bună pentru apicultură, a venit toamna. Florile dispar aproape complet, timpul se răcește și albinele se pregătesc pentru iernat. O lucrare de o importanță deosebită în această lună este „unificarea familiilor de albine”. Adică din două, chiar din trei familii slabe, unele fără mătci de calitate, facem o singură familie, capabilă să treacă bine printr-o iarnă grea. Suntem obligați să facem această lucrare atunci când o familie este atât de slabă, adică are atât de puține albine, încât ne dăm seama că, fiind neajutată într-un fel sau altul, ea va pieri. De ce poate deveni o familie slabă? Pentru că matca este bătrână sau cu defecte. Alte cauze sunt stropirile cu insecticide, atacul unor dăunători, furtișagul, bezmeticirea. O familie mai poate fi slabă și pentru că provine dintr-un roi natural târziu sau dintr-un nucleu care n-a fost ajutat la timp și nu avem posibilitatea să-l ajutăm acum.
O familie poate fi slabă și la ieșirea din iarnă dar, pe parcurs, ea se redresează dacă timpul e favorabil și dacă o ajutăm. Doar dacă timpul nu este favorabil (frig, secetă prelungită) familiile slabe se unesc între ele sau cu altele puternice pentru a rezista calamității. Dacă o familie a devenit slabă de pe urma unei boli, ea nu va fi unită cu o familie sănătoasă, chiar dacă a fost tratată și nu mai are semne de boală, ci tot cu una de aceeași categorie. Dacă nu avem, o distrugem pentru a nu răspândi boala.
Dar pot apărea cazuri când se fac unificări și cu familii care nu sunt slabe. Astfel, se fac uniri între familii de putere mijlocie spre a dobândi stupi puternici în vederea unui cules. Mai avem și cazul familiilor orfane în toamnă. Dacă familia nu este puternică, o unim cu alta care are matcă, astfel dacă este puternică, îi vom da o matcă împerecheată procurată din surse sigure că este de calitate.
Mai este și cazul familiilor temporare (ajutătoare) la care mătcile sunt iernate separat, iar albinele sunt unite cu familiile de bază. Acestea sunt cazurile când apicultorul este obligat să facă unificări de familii. Deci cele mai multe unificări de familii de albine se fac în vederea iernării.
Nucleele prea slabe se pot unifica, iar mătcile rămase vor fi iernate în cuști speciale, în afara ghemului.
Se recurge la strâmtorarea cuiburilor cu diafragme la nivelul numărului de rame integral ocupate de albinele ce vor ierna.
Aranjarea cuibului pentru iernare se va face diferențiat în funcție de repartizarea mierii în faguri, ținând cont de faptul că în timpul iernii albinele compactate în ghem nu se deplasează pe fagurii laterali pentru a se hrăni, ci numai pe fiecare interval dintre doi faguri vecini, în interiorul ghemului, în sus. Se va ține cont și de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală, care cer ca în partea de jos a fagurilor să avem spațiu pentru puiet, iar deasupra, coroane de miere. Fagurii pot fi amplasați bilateral, central sau unilateral, cea mai indicată metodă fiind așezarea bilaterală.
Cuibul va conține numai faguri acoperiți complet cu albine, cu cel puțin 1,5 kg de miere. Fagurii cu miere insuficientă vor fi trecuți după diafragmă și descăpăciți, pentru ca albina să transporte mierea în cuib.
Acolo unde este nevoie, se vor completa rezervele de hrană. În funcție de puterea familiei de albine, consumul de hrană este de 0,7-0,9 kg/lună în prima perioadă de iernare și de 1,5-2 kg/lună în a doua perioadă.
Cuibul se va proteja împotriva frigului. Mențineți puterea familiilor de albine, asigurând liniștea și protejând vatra de stupină contra vânturilor și a curenților.
Informații preluate din revista România apicolă, nr. 9 – Septembrie 2014
Autor Vasile DEACONU
ȘTIAȚI CĂ…
• Rezervele mari de polen în cuibul familiilor de albine înaintea iernării se constituie ca un semn de manifestare puternică a instinctului de roire în sezonul activ următor;
• Albinele depun polen numai în celulele de lucrătoare, deoarece pentru a îndesa polenul au nevoie de sprijin pe partea superioară a celulei, sprijin pe care nu-l oferă celulele de trântor, care au dimensiunea mai mare;
• Albinele adună mai mult propolis toamna, folosindu-l la lipirea ramelor, la obturarea crăpăturilor;
• Puietul moare în masă din cauza înfometării sau a frigului; mortalitatea din cauza locilor apare în zone limitate, cu porțiuni de puiet aparent sănătos;
• Producția de miere și de ceară este influențată în primul rând de calitățile ereditare ale mătcii, de vârsta ei, de modul de îngrijire a familiilor de albine, de abundența resurselor nectaro-polenifere și de condițiile meteorologice.
INFORMARE ȘI SCHIMB DE EXPERIENȚĂ
Apicultorii începători se pot înscrie și pot participa la cursurile apicole susținute de filialele județene sau în cadrul cercurilor apicole ale A.C.A. din România. Un alt mod de întregire a cunoștințelor apicole constă în participarea la conferințele ținute în fiecare lună (noiembrie – martie) pe perioada iernii, când sezonul apicol este inactiv.
La aceste conferințe, apicultorii cu experiență și cu dragoste pentru albine vin să expună modul în care ei pregătesc diversele lucrări și cum le execută pentru buna întreținere și dezvoltare a familiilor de albine.